Erevanul de astăzi
La o analiză obiectivă, atât de necesară acum, capitala Armeniei are atuuri şi puncte vulnerabile, chiar dacă pentru modernizarea sa se fac în permanenţă paşi relevanţi. Proiectele inovative cu linii de finanţare clare sunt totuşi puţine, deşi Erevanul în deceniile de după obţinerea independenţei a devenit o destinaţie interesantă din punct de vedere geografic, istoric, cultural şi chiar culinar. Schimbările de paradigmă nu au fost întotdeauna imediat aplaudate, unele edificii şi monumente, stârnind chiar nenumărate reacţii şi polemici, polarizând lumea şi obligând-o la dezbatere. Multe probleme rămân însă deschise, spaţiul construit al oraşului trebuind să răspundă nevoilor reale ale locuitorilor.
Edificiile proiectate de Jim Torosyan ( Primăria şi Muzeul de Istorie a Erevanului, Institutul de Cardiologie, Seminarul Teologic Gevorkian – clădirea nouă -, Biserica Sfinţilor Arhangheli ) sunt printre construcţiile prizate de public, iar succesul lor a fost confirmat şi consolidat cu trecerea timpului. Având o viziune plastică modern-echilibrată cu specific autohton, acest arhitect versatil şi-a diversificat plaja stilistică, creaţiile sale monumentale, impunându-se rapid atenţiei. Motivele tradiţionale recurente din creaţia sa, faţadele maiestoase, blanda armonie decorativă au entuziasmat, mai ales pe cei care preferă un peisaj urban omogen, fără stridenţe.
La polul opus se situează construcţiile şi monumentele care prin noutate, originalitate şi dimensiuni sunt neobişnuite pentru această zona. Intervenţiile asupra oraşului nu trebuie nicidecum să-şi arate limitele de concepţie sau materiale. Aceste intervenţii au rolul de a susţine în mod eficient şi estetic viaţa urbană actuală, oferta fiind imperios necesar să răspundă cum este şi normal cererii.
Cea mai scandaloasă situaţie în care a trebuit să se implice chiar preşedintele de atunci al Armeniei, Robert Kocharyan, a fost cea privind monumentul compozitorului şi pianistului Arno Babajanyan care a trăit în secolul al douăzecilea. Iniţial această statuie din bronz, realizată de sculptorul David Bejanyan a fost amplasată în septembrie 2002, la intersecţia stăzilor Tumanyan şi Teryan, în apropierea Operei. Înainte de inaugurare, statuia a fost ridicată la cererea municipalităţii pentru a fi modificată, deoarece trăsăturile anatomice ale compozitorului erau exagerate. Atât criticii de artă, cât şi alţi specialişti alături de locuitorii Erevanului erau deranjaţi de maniera de portretizare a artistului cu degetele mult prea lungi şi semănând cu o pasăre. După şapte luni de controverse, statuia a fost reaşezată pe piedestal şi inaugurată în prezenţa primarului capitalei Armeniei. Pentru a nu distruge opera de artă ca şi mesajul ei, dar în acelaşi timp pentru a fi pe placul publicului, sculptorul a scurtat degetele compozitorului şi i-a armonizat trăsăturile fetei. Modificările au fost puţine şi aşa cum au constatat specialiştii aproape insesizabile. Pianul masiv din bazalt la care este aşezat Babajanyan contribuie în mod fericit la echilibrarea spaţiului compoziţional.
Dar dincolo de complicaţiile pe care le-a generat acest monument, dincolo de lupta comună pentru modificarea lui, astăzi avem trăiri diferite, în plină lumină unde îl putem privi în voie pe malul Lacului Lebedelor. Şi pentru a fi oneşti, trebuie să recunoaştem că a devenit şi unul dintre locurile căutate de turişti pentru originalitatea, forţa şi expresivitatea sa. Spre deosebire de toate monumentele din Erevan, acest ansamblu este provocator, nesfiindu-se să arate adevărata faţă a lucrurilor.
Andreea BARBU