EPISCOP DATEV HAGOPIAN / Cuvânt de recunoștință, rostit la slujba de pomenire a Arhiepiscopului Dirayr Mardichian

Arhiepiscopul Dirayr Mardichian, fostul Întâistătător al Arhiepiscopiei Bisericii Armene din România, de care astăzi cu evlavie ne amintim, a fost ierarhul bisericii noastre care, prin slujirea sa timp de 50 de ani în folosul comunității credincioșilor armeni din Romania, a lăsat un izvor de lumină și placută aducere aminte în sufletele tuturor. Și-a pus întreaga viata și toate strădaniile spre a străjui biserica noastră strămoșească, spre a-și apăra poporul, clerul, spre a păzi credința.

Răsfoind paginile istoriei Bisericii Armene din România din perioada acelei de multe ori învolburate jumătăți de veac, aflăm cu bucurie și vedem cu ochii inimii pilda unui adevărat slujitor al bisericii. Dăruirea deplină, căldura sufletească, omenia ,bunătatea, întărite cu înțelepciune și credință, l-au făcut  atât de iubit! A pășit mereu cu demnitate pe drumul adevărului, al cinstei, al virtuții, conștientizând valoarea trecutului și arătându-se responsabil pentru prezentul și viitorul bisericii și al credincioșilor pe care îi păstorea.

Odrăslit în Beirut, a stăruit apoi în ucenicia primilor pași ai vieții dăruite lui Dumnezeu în școala mănăstirii armene din Ierusalim. Repatriat împreună cu familia în patria mama se învrednicește, după anii de studiu în Mănăstirea Sf. Ecimiazdin, de hirotonire întru preoție, devenind ieromonahul Dirayr. Nu după mulți ani, prin mila Domnului și voia Catolicosului cel vrednic de pomenire Vazken I, este hirotonit și uns episcop pentru Eparhia armeană din România pe care o păstorea deja. A fost lângă noi, între noi, 50 de ani! 50 de ani de arhipăstorire, de încercări și bucurii, marcați de permanența sa încredere în reușita, în înfăptuirea gândurilor și planurilor bineplăcute lui Dumnezeu. Toate ale sale, gânduri, vorbe, fapte, toate erau în sprijinul bisericii, în folosul poporului său, spre bucuria și mândria tuturor. Dacă ar fi să ne amintim doar salvarea de la demolare a bisericii Sf. Maria din Galați ar fi de ajuns ca sa înțelegem cine a fost Dirayr Sarpazan, cum a trăit, cum a reusit să biruiască.În anii grei ai urgiei ateismului, când ofensiva comunistă împotriva religiei și a bisericilor se întețea de la o zi la alta, Arhiepiscopul Dirayr a reușit să faca încă un pas înainte, un pas capital pentru viitorul Bisericii armene din România și a comunității armene. Prin grija și îndemnul său mai mulți tineri iau calea spre Academia Teologică de la Sf. Ecimiadzin sau spre seminarul armean din Ierusalim. O nouă generație de slujitori ai sfintelor altare va aduce, în timp, un nou  suflu în viața spirituală a armenilor din România.

Arhiepiscopul Dirayr și-a închinat viața slujirii lui Dumnezeu și a făcut aceasta în anii grei ai prigonirii religiei, în anii când creștinii adăpostiți în catacombele comunismului aveau nevoie de încurajare, de un cuvânt întăritor. Mulți dintre noi au aflat acest sprijin, această încurajare din partea tânărului episcop. Părea că poartă cu el strălucirea înțelepciunii și măiestria diplomației, moștenite de la pilduitorii sai învățători, Catolicoșii Kevork al VI lea si Vazken I. A continuat strădania acestora, trăgând neostoit jugul cel aducător de izbavire. A devenit unul dintre “misionarii aleși,, ai primei generații de teologi armeni de dupa  cel de-al doilea război mondial,după redeschiderea academiei teologice.Era generația care pornea la luptă pentru renașterea Bisericii Armene.

Iubiți credincioși,

Păstrăm vie în memorie imaginea Arhiepiscopului Drayr, auzim încă predicile sale însuflețitoare. Am  avut și mai avem multe de învățat din gandirea sa, din viața sa și din slujirea sa, toate împodobite de-a lungul anilor cu modestia omului, dar și cu vorbele de aleasă apreciere, nedorite și necăutate de ierarhul veșnic truditor, dar cu atât mai mult mai meritate!

A fost probabil ierarhul cu cea mai lungă păstorire din istoria Bisericii armene din România. A lăsat urme adânci în  toate domeniile vieții bisericești și a comunității armene de pe aceste meleaguri. Doar un orb nu le-ar vedea, iar cine are urechi de auzit…va auzi mereu despre Dirayr Sarpazan! O viață sub semnul crucii, o viață dăruită Bisericii noastre Apostolice, patriei Armenia și neamului armenesc. A fost pentru noi preot și învățător, episcop și slujitor, frate și părinte, prieten și judecător…Dumnezeu l-a chemat în lumina Sa cea veșnică în urmă cu 5 ani, după o viața binecuvântată de 80 de ani…Nu mai e printre noi, dar pilda vieții sale truditoare ne însuflețește mereu, prin imaginea bisericilor salvate și renovate, prin amintirea glasului tunător și a predicilor minunate și, nu în ultimul rând, prin slujirea preoților pentru a căror formare și îndrumare și-a arătat mereu părinteasca grijă.

Precum păstorul cel bun a crezut în Dumnezeu și s-a arătat neobosit și de neoprit în a-și purta crucea, povara cea atât de grea, dar aducătoare de fericire , a slujirii oamenilor și a slujirii lui Dumnezeu.

Astăzi datoria de suflet a noastră, a tuturor, este să-l pomenim cu evlavie și respect, să ne rugăm ca Domnul să-l păstreze în ceata drepților și să se roage pentru noi în fața Prea Sfintei Treimi.

Iubiți frați și surori,

Să-i urmăm pilda de credință și slujire, spre folosul, bucuria și mândria credincioșilor din întreaga Eparhie! Amin.

Episcop Datev Hagopian

Întâistătător al  Arhiepiscopiei Bisericii Armene din România

București 10 mai 2015       

(Traducere de Protoiereu Avedis Mandalian)

by Mihai Stepan Cazazian