Arhiepiscopia Armeana

Eparhia Armeană din România a participat la RUGĂCIUNEA ECUMENICĂ din București în perioada 18-25 ianuarie

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

În
perioada 18-25 ianuarie 2020, în Bucureşti, capitala României, s-a desfăşurat
rugăciunea ecumenică anuala cu titlul: ,,Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea
Creştinilor’’. Anul acesta deviza şi motto sub care s-a desfăşurat rugăciunea
ecumenică a fost aleasă din Noul Testament: ,, Ei ne arătau o deosebită omenie (Faptele Apostolilor 28, 2)

         
  La Săptămâna de Rugăciune ecumenică au participat: Eparhia Armeană din
România, reprezentând Sfânta Biserica Apostolică Armeană, Biserica Ortodoxă
Română, Biserica  Romano – Catolică, 
Biserica Greco – Catolică, Biserica Evanghelică Luterană Germană,
Biserica Anglicană, Biserica Reformată Maghiară Calvină.

        
   Programul Săptămânii de Rugăciune ecumenică a fost următorul:

          18 ianuarie – Rugăciune comună  în
Catedrala Romano – Catolică Sf. IOSIF,  unde cuvântul de învăţătură a
fost tinut de reprezentantul Bisericii Ortodoxe Române.

         
 19 ianuarie – Rugăciune şi Sf. Liturghie în toate sus menţionatele
biserici.

          20 ianuarie – Rugăciune comună  în Catedrala Episcopală Greco-Catolică
,,Sf. Vasile cel Mare’’, unde cuvântul de învăţătură a fost tinut de
reprezentantul Bisericii Romano-Catolice.

          21 ianuarie – Rugăciune comună în Catedrala Armeană Sf.
Arhangheli Mihai și Gavriil din Bucureşti al Bisericii Apostolice Armene,
unde cuvântul de învăţătură a fost tinut de reprezentantul Bisericii
Greco-Catolice.

        
   La rugăciunea ecumenică au fost prezenţi: Excelenta Sa Ambasadorul
 Extraordinar şi Plenipotenţial al Republicii Armenia dl. Sergey Minasyan,
delegatul Preafericirii Sale, Părintele Patriah Daniel al Bisericii Ortodoxe
Romane, Preasfințitul Episcop Ieronim Sinaitul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei
Bucureștiului, IPS Arhiepiscop, Aurel Perca, Arhiepiscop si Mitropolit al
Bisericii Romano-Catolice din București, Preasfințitul Episcop Mihai Frățilă,
Episcopul  Bisericii Greco-Catolice din București,  P.S. Episcop
Vicar, Daniel Zikelli, Episcop Vicar al Bisericii Lutherane Germane, 
Preotul Zsolt Bello, preot al Bisericii Reformate Calvine Maghiare, preotul
Fernando Reiss, reprezentant al Nunțiaturii Apostolice în România si Cavalerii
Templieri. Au fost prezenţi deasemeni preoţi din diferite biserici.

      
     Au ţinut cuvântări Preasfințitul Episcop Mihai
Frățilă, Episcopul  Bisericii Greco-Catolice din București, P.S. Episcop
Datev Hagobian, Intâistătătorul Eparhiei Armene din România.

22
ianuarie – Rugăciune comună în
Biserica Anglicană, unde cuvântul de învăţătură a fost tinut de reprezentantului
Bisericii Evanghelice Luterane.

      
    23 ianuarie – Rugăciune
comună în Evanghelică Luterană Germană, unde cuvântul de învăţătură a fost
tinut  de reprezentantului  Bisericii Reformate Calvine.

          24 ianuarie – Rugăciune comună în Biserica Reformată
Calvină, unde cuvântul de învăţătură a fost tinut de reprezentantului Bisericii
Anglicane.

25 ianuarie – Rugăciune comună în Biserica Ortodoxă Română (Biserica Cașin), unde cuvântul de învăţătură este atribuit  Bisericii Armene,  în persoana  P.S. Episcop Datev Hagopian, Întăistătătorul Eparhiei Armene din România, a fost rostit de Preacucernicul Părinte Krikor Radu Holca: ,, Dăm slavă Bunului Dumnezeu, Celui Care ne-a dat și în acest an puterea și bucuria de a ne aduna și a ne ruga împreună pentru binele tuturor și pentru sporirea harurilor care ne-au fost oferite. Tema aleasă în acest an este cu atât mai importantă cu cât și în prezent și în vremurile trecute, o poate constata oricine, lipsa iubirii, a omeniei, a grijii față de semeni au marcat profund soarta omenirii.

Analizând
relația omului cu Dumnezeu, dar și relația dintre oameni nu putem trece cu
vederea impresionantele momente povestite în Sf. Evanghelie. În ziua intrării
în Ierusalim Hristos este întâmpinat de oameni cu osanale, iar peste doar
câteva zile tot oamenii erau cei care se deziceau de El, dorindu-I condamnarea,
moartea! Cum se face că în doar câteva zile oamenii s-au schimbat atât de
radical, s-au umplut de ură și răutate? În zilele noastre  ne pare ceva normal din nefericire, este
parcă ceva firesc să auzim vorbindu-se de ură, răutate, invidie… Dar în acele
zile, când cei care  se închinaseră în
fața Domnului și erau convinși de 
divinitatea Sa se schimbă atât de brusc, atât de radical… era ceva
uimitor. O schimbare care  provoca nu
doar surprindere, ci  și nedreptate! Să
condamni la moarte pe Cel în fața Căruia te închinai cu nădejde în mântuire cu
doar căteva zile în urmă!? Explicația este doar una singur:lipsa legăturii
dintre om și Dumnezeu,  lipsa dorinței de
a fi asemeni Creatorului și de a urma calea și pilda  Fiului Său. 
A fi bun, drept, omenos și plin de iubire pentru semeni însemna a păși
pe calea cea bună, spre a fi asemeni Creatorului, dar oamenii au ales încă o
dată întunericul, mizeria nerecunoștinței, calea păcatului. ,,Eu sunt vița, iar
voi mlădițele,, spunea Mântuitorul (Ioan 15,5). Precum în natură toate sânt
legate între ele, așa ar fi fost normal și firesc și în cazul legăturii dintre
om și Dumnezeu. Precum mlădițele sânt legate de viță și omul trebuie să fie
legat de Hristos, căci viața adevărată este viața în Hristos. Iar Mântuitorul
ne-a arătat calea spre El, în lumina iubirii pe care ar trebui s-o nutrim față
de semenii noștri .

Păcatul
primar, neascultarea poruncii divine de către Adam și Eva, a fost primul pas pe
calea îndepărtării omului de Dumnezeu, pasul care a sfărâmat pacea, armonia,
fericirea raiului. Dar îndepărtaarea de Dumnezeu conduce la îndepărtarea omului
de semenii săi. Dispare armonia, dispare omenia, dar încă o dată Dumnezeu face
dovda iubirii Sale trimițându-L pe Fiul Său pentru a șterge păcatele omenirii
și a le arăta calea iubirii. Prin iubire se reinstalează pacea, bunaînțelegere,
comunicaarea între oameni spre a păși pe aceeași cale. Nu trebuie să ne temem a
păși pe această cale, nu trebuie să ne gândim că am putea rămâne singuri  sau că nu toți ceilalți ar păși le fel ca
noi. Să alegem calea iubirii, căci doar așa vom sfărâma barierele, vom înlătura
piedicile și vom reuși să-i privim  și pe
ceilalți în lumina iubirii.

Omul
a fost creat după chipul și asemănarea Domnului, deci toți oamenii au fost
binecuvântați să poarte în ei tot ce este bun! Bunătate, omenie ce trebuie
dovedită! Iată ce aflăm chiar din Sciptură: (Fapte 27, 3) – despre cele
întâmplate Sf. Pavel în drum Roma, când 
sutașul Iuliu,, purtându-se față de Pavel cu omenie, i-a dat voie să se
ducă la prieteni, ca să primească purtarea lor de grijă”. 

Aceeași
omenie, aceeași purtare de grijă au simțit-o și 
atunci când au ajuns în insula Malta unde ,,locuitorii ne arătau o
deosebită omenie”, oameni buni și prietenoși, chiar daacă nu erau dintre cei
care credeau în Dumnezeul propăvăduit de Pavel, nu cunoșteau adevătul purtat de
acesta. Simțeau însă cu inima, vedeau cu ochii sufletului. Precum spunea
Antoine  de Saint Exupery ,,omul nu vede
limpede decât cu inima. Ceea ce este important 
este invizibil pentru ochi”. Iar ceea ce simte inima este de multe ori
greu de exprimat în cuvinte. Dacă încercăm să definim iubirea am putea răspunde
,,Dumnezeu este iubire, iar cuvântul lui Dumnezeu este cuvântul iubirii,
propăvăduirea iubirii, învățătura creștină, a credinței în Hristos. Iubirea
adevărată este mai presus de osrice, altcevaa decât ne-am fi imaginat noi, este
curată, pură, măreață, este taina cea profundă și luminoasă, curățitoare,
înălțătoare, este iubirea cu care 
Dumnezeu ,,a iubit lumea, încât pe Fiul Său Unul- Născut  L-a dat ca oricine crede în El să nu piară,
ci să aibă viață veșnică”. (Ioan 3,16). Chiar întâia și marea poruncă a lui
Dumnezeu este ,,să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta ,cu tot
sufletul tău”… și apoi ,,să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”
(Matei 22,37-39). Sf. Apostol Pavel spunea: ,,Dragostea îndelung rabdă,
dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă și nu se
trufește! Dragostea nu se poartă cu necuviință,nu caută ale sale, nu se aprinde
cu mânie,nu gândește răul! Nu se bucură de nedreptate ci se bucură de adevăr!
Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă!
Dragostea nu cade niciodată!” (I Corint 13, 4-7)

Din
nefericire adesea interesul omului, sau mai bine zis iubirea de sine este pusă
mai presus decât dragostea cea adevărată, dovadă că cei care trăiesc așa nu-l
au pe Dumnezeu în inima lor. Iar unde nu e Dumnezeu își află loc păcatul, răul,
invidia, indiferența.

Iubirea
trebuie să se manifeste pur și simplu prin dorința de a iubi, dezinteresat,
fără a aștepta sau cere răspuns la sentimentul nutrit. Trebuie să fie dăruire,
dorința de a fi sprijin și ajutor pentru celălat, grijuliu, plin de omenie, pur
și simplu pentru că așa simțim să ne purtăm când Dumnezeu este în noi! Să fim
asemeni Lui, coborând lângă cel în suferință pentru a ne ridica împreună cu el!

Sf.
Eprem Sirul spunea că cel care are iubirea în el făptuiește voia Domnului, se
dovedește a fi adevărat ucenic l lui Hristos. ,,Întru aceasta vor cunoaște toți
că  sânteți ucenicii Mei, dacă veți avea
dragoste unii față de alții” (Ioan 13,35) Porunca iubirii este cea mai
firească, cea mai dulce”. Cine iubește cu adevărat, cine simte în el vocea
Domnului, dorința de neoprit de a iubi, de a fi plin de omenie față de semenii
săi numai și numai pentru că așa simte, acela va trăi în iubire, acela va trăi
fericirea de a-L avea pe Dumnezeu în el! ,,Nimănui cu nimic  nu fiți datori decât cu iubirea unuia față de
altul. Că cel care iubește pe aproapele împlinește legea” (Rom 13,8).

Dorința
și rugăciunea noastră este ca Domnul să ne ferească de toate relele și ispitele
și să ne țină pe cale bunei Sale voințe, în pace, iubire, armonie și omenie,
sub grija Sa cea miluitoare.

Harul
Domnului, dragostea și pacea Sa să fie cu noi toți! Amin’’.

      
     Săptămâna ecumenică s-a sfârşit nutrind speranţa a
unei noi întâlniri şi cu urarea ca Atotputernicul şi Milostivul Dumnezeu să
asaneze lumea de rele, tragedii, dăruind pace şi armonie.

Biroul de presă al Eparhiei Armene din România