EPARHIA ARMEANĂ DIN ROMÂNIA A 101 ANIVERSARE A CATEDRALEI EPARHIALE SFINŢII ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIIL SFÂNTA LITURGHIE, BINECUVÂNTAREA MADAGHULUI, (06.11.2016)

MADAGH – AGAPĂ

„Fiți caritabili, cum caritabil este și

Părintele vostru Ceresc”  (Luca:  6, 36)

Esența credinței creștine este iubirea de Dumnezeu și de aproapele nostru:  În Evanghelii, sunt mai multe episoade care stipulează această idee, iar în Biserica noastră era obiceiul, ca după fiecare liturghie sau după o rugăciune colectivă, toți cei adunați să participe la o masă a iubirii și armoniei, care se numea „Agape” (agapă).                                                                                                                                                            Totuși în cercurile precreștine, multe popoare, printre care și poporul armean, cu intenția de a aduce jertfe idolilor și zeilor, efectuau numeroase sacrificii. Dar după anul 301, după legiferarea creștinismului ca religie de stat în Armenia, Sfântul Grigorie Luminătorul  – patriarhul – modifică și revizuiește  toate acestea, orânduind ca să se împartă săracilor carnea animalelor jertfite, precum binecuvântată pomană. Astfel se și aplică obiceiul jertfei ca mijloc de miluire, ceea ce în cadrul Bisericii Apostolice Armene face parte dintre oficile sacre. Adică astăzi carnea de jertfă nu se mai închină unor idoli oarecare, ci fierbându-se cu sarea binecuvântată de preot, se împarte sărmanilor. Cartea Sfântă grăiește: „Ferice de cel care îl hrănește pe nevoiaș, căci cel ce dă pomană săracului, lui Dumnezeu îi dă, iar

Dumnezeu îl va răsplăti potrivit cu aceasta.”

Astăzi se face jertfă cu diferite prilejuri: cu ocazia marilor sărbători ale Domnului, a legămintelor, a pelerinajelor, pentru a scăpa de diferite primejdii sau pentru a avea succes sau pentru a mulțumi și slăvi pe Dumnezeu. Potrivit protocolului, preotul oficiază citind rugăciuni și psalmi, sfințește sarea cu Sfânta Cruce, spunând: „Sfințește, Doamne, cu Binecuvântarea Ta această sare și curăț-o (purific-o), pentru ca în tot ce se va amesteca aceasta să fie plăcută și primită de către Tine, iar pentru noi să fie purificare și sănătate pentru suflet și trup…” Sarea constituie un exemplu ca element de purificare , după cum și Hristos le spune ucenicilor: „Voi sunteți sarea pământului.” (Matei 5, 18).

Totuși foarte adesea, jertfa este identificată de către necunoscători cu sacrificiul (ca obicei vechi, precreștin) sau cu liturghia evreiască pentru iertare, dar nu este așa, de vreme ce Hristos a slujit o dată pentru păcatele noastre, Hristos s-a sacrificat o dată pentru colectivitatea umană, iar noi de-acum nu mai avem nevoie de alte noi sacrificii. Hristos a devenit jertfă eternă pentru noi; în fiecare duminică, în timpul liturghiei, Hristos se jertfește  pe Sfânta Masă și sub formă de împărtășanie ni se împarte nouă; deci slujba de „madagh” (jertfă) a armenilor nu este aceeași cu cea de sacrificiu păgân, ci constituie un mijloc de binecuvântare și mulțumire.

Rolul şi semnificaţia Bisericii Apostolice Armene    

în viaţa comunităţii armene din România

PS Episcop Datev Hagopian,                                                                             

Întâistătătorul Arhiepiscopiei Armene din România,

        Rolul bisericii armene în păstrarea identităţii naţionale a poporului armean reiese din definiția dată de poporul Bisericii Armene: Biserică Naţională. Numai biserica naţională este capabilă să păstreze identitatea naţională, transmiţând o nouă strălucire  valorilor naţionale.

Biserica noastră se definineşte în acest mod nu numai pentru faptul că enoriaşii noştri sunt în marea lor majoritate de etnie armeană, ci şi prin faptul că biserica este strâns împletită de viaţa armenilor, ea fiind expresia colectivă a culturii, a artei, a şcolii armene. Biserica Armeană cuprinde întregul popor armean din țară și diaspora.  Rolul şi semnificaţia bisericii armene devine mai clar și mai deosebit când studiem  atributele i-au fost date de-a cursul timpului. Poporul nostru spune: Patria Mamă, Pământ Matern, Mama Armenia, Limba Maternă, Biserica Mamă, Sfântul Scaun (Mayr Ator). Biserica Armeană şi Sfântul Scaun (De la Egimiaţin) sunt considerate  sacre  în cercul noţiunilor pentru poporul armean.

Pentru comunitatea armeană din România,  după Sfântul Scaun de la Egimiaţin, cel mai sacru loc este Catedrala Eparhială din  Bucureşti, care,  ca  şi biserică, sub aripa sa, părintește, adună şi  se îngrijeşte spiritual de  toţi armenii din România.

Ca o ctitorie veche şi cu un bogat istoric, Eparhia Armeană din România şi astăzi continuă să înfăptuiască apostolatul său. Fiind o ctitorie religioasă şi creştină , primul şi fundamentalul apostolat al Eparhiei este de a propăvădui Evanghelia lui Hristos, de a fi sarea ţării şi lumina lumii, precum a  propăvăduit Iisus  apostolilor Săi.        Este de datoria noastră faţă de  fiii credincioşi să-i luminăm prin lumina divină şi prin înţelepciunea creştină.

Fiind o ctitorie naţională, datoria Eparhiei şi a enoriaşilor săi este  să fie într-o legătură puternică cu Patria Mamă, să conlucreze cu diferite organizaţii care îşi au activitatea în graniţele patriei, să aibă o participare  activă la toate programele  care au ca scop întărirea  legăturilor  între Diaspora şi Patria Mamă.

Eparhia Armeană din România şi Biserica Armeană în general, sunt purtătoare  ale binecuvântărilor apostolilor şi a sfinţilor părinţi, iar noi suntem datori să respectăm acele reguli şi canoane stabilite de ei pentru Biserica Armeană, iar  Întâistătătorul  este Patriarhul Armean.

Ca o ctitorie culturală, apostolatul sacru al Eparhiei armene şi a fiilor  săi este să păstreze limba şi cultura noastră în sufletul şi mintea enoriaşilor. Fără credinţă şi limbă orice popor este condamnat  să  piară, să rămână în negura istoriei. Numai păstrând limba şi cultura, noi putem să ne păstrăm ca armeni, iar imboldul pentru a ne păstra limba şi cultura în  Diaspora  numai Bisecica Apostolică Armeană ne-o poate da.

Ca un păstor a unei vechi comunităţi, apostolatul nostru constă în păstrarea perpetuă a viaţi spirituale a Eparhiei, aşa cum  în decursul  a 1000 de ani au făcut-o

străbunii noştri.

Ţelul nostru este să facem în aşa fel încât Eparhia Armeană din România să dăinuie peste timp, să nu punem punct istoriei acestei vechi comunităţi, ci să continuăm să o scriem  pe o filă  nouă pe care să o  transmitem generaţiilor viitoare. Pentru acest lucru ne trebuie  voinţă, dorinţă, unitate şi deasemenea binecuvântarea Domnului. Nouă ne trebuie acea  conştiinţă  imensă ca să înţelegem că Biserica Armeană şi fiii săi formează o familie, al cărui cap este Hristos. Prin această conștiintă noi trebuie să urmăm calea  prin care să ajungem în comuniune cu Iisus și această cale  este Sfânta Împărtăşanie, deoarece orice Biserică este vie, doar dacă sunt prezenţi fii săi destoinici  pentru a primi  Taina  Euharistiei.  Dacă prin Împărtăşanie nu-L primim pe Domnul, înseamnă că ne depărtăm de Iisus, de izvorul Luminii, ne trezim în întuneric, uitând de familia noastră comună, de legile Sfintei Biserici, suntem conduşi  de diferite persoane, de puterile întunericului, care nu ne învaţă calea dreaptă a mântuirii.

Pentru ca  viaţă Eparhiei să meargă pe calea cea bună sunt necesare conlucrarea  tuturor organizaţiilor armene. Este evident faptul  că cele mai strălucitoare pagini ale istoriei noastre au fost scrise când forţele laice şi cele ale clericilor au conlucrat împreună.

Biserica Armeană şi în special Eparhia Armeană din România, şi astăzi continuă să fie acea ctitorie  care  ajută la  formarea identităţii armene  şi a păstrării ei  în Diasporă,  adunând în jurul său  partide, organizaţii  de binefacere, culturale şi altele, deoarece ele singure nu pot avea acel rol  unificator, așa cum îl au biserica şi clericii.

Ruga şi urarea noastră este ca Atotputernicul Dumnezeu să păzescă Eparhia Armeană, Catedrala SFINŢII ARHANGHELI, întreaga comunitate armeană, deasemenea pe fraţii şi surorile noastre ce trăiesc în România Întru Hristos. Slavă  Domnului acum şi pururea şi –n vecii vecilor, amin.                                                                                                                                                                           

Biroul de  presă al Arhiepiscopiei Armene din România

by Mihai Stepan Cazazian