Elena Dulgheru, SCARA RAIULUI ÎN CINEMA. KUSTURICA, TARKOVSKI, PARADJANOV, Editura Arca Învierii, 2011

PREZENTARE REDACTIONALA

Cartea continuă direcţia de cercetare în domeniul esteticii sacrului şi a cinematografului cu deschidere către sacru, iniţiată de autoare cu volumul „Tarkovski. Filmul ca rugăciune. O poetică a sacrului în cinematograful lui Andrei Tarkovski” (Ed. Arca Învierii, 2002). Trei paradigme auctoriale complementare, reprezentative pentru cele trei moduri de relaţionare cu sacrul din lumea contemporană (sacrul, ca valoare transcendentă şi imuabilă a marilor religii; sacrul relativizabil sau imanent al liber-cugetătorilor şi agnosticilor; respectiv absolutul pierdut sau uitat al ateilor, care se întorcla Dumnezeu), sunt aduse împreună spre a susţine o imagine ontologică, mitică, religioasă fundamentală, înscrisă dintotdeauna în subconştientul nostru colectiv: aceea a toposului fericit primordial. Trei cineaşti foarte diferiţi au fost aleşi spre a da substanţă celor trei paradigme.

“Cu acest nou volum, Elena Dulgheru îşi reafirmă o calitate rară şi cu atât mai preţioasă: harul de a transforma un doct opus de istorie culturală într-o pasionantă lectură care-l antrenează pe cititor într-o nebănuită aventură spirituală la capătul căreia îl aşteaptă revelaţia unei dimensiuni expiatorii” (Manuela Cernat – fragment din Prefaţă).

“Fermitatea cu care autoarea îşi dezvoltă argumentele, diplomaţia cu care navighează printre informaţii incendiare, elegantul balans între mit şi istorie, distilarea esenţelor poetice din spaţiul baladesc cuprins între Urali, Caucaz, Carpaţi şi Balcani, îl cufundă pe cititor într-o explorare absolut fascinantă. Cultura eclesiastă si cultura cinematografică se împletesc subtil. Tesătura argumentelor apără ferm o certitudine asumată cu caracter de teză: postmodernismul crestin este un miracol al Răsăritului, născut din paradoxul Eurasiei”. (Manuela Cernat – fragment din Prefaţă)

“THE LADDER OF HEAVEN IN CINEMA. KUSTURICA,     TARKOVSKY,    PARAJANOV”

The book continues to explore the aesthetics of sacredness in cinema and in arts, a direction of research which has been started by the author with her volume “Tarkovsky. Film as a prayer. A poetics of the sacredness in Andrei Tarkovsky’s cinema” (Arca Invierii Publishing House, Bucharest, 2002). Three complementary auctorial paradigms, outstanding for the three ways of relating to sacredness in contemporary world (the sacred, as a transcendental and immutable value of the great religions; the relativising or immanent sacred of the freethinkers and agnostics; and the lost or forgotten absolute of the atheists returning to God, respectively) are put together in order to sustain a fundamental ontological, mythical, religious image, which had been ensealed from the very beginning in our collective subconsciousness: the image of the primary blissful topos. Three very different film-makers have been chosen to give substance to these three paradigmas.

“With this new volume, Elena Dulgheru reaffirms her rare and therefore more precious quality: the gift to transform a scholastic tome of cultural history into a passionate lecture, carrying along the lecturer into a surprising spiritual adventure, at the end of which he will be meeting the revelation of an redemptive dimension” (Manuela Cernat).

by Redactor