EDITORIAL / Bedros Horasangian : ARMENIA 25

După multe convulsii și contorsionări ale istoriei, uneori de bine, ca în vremea lui Tigran I, alteori de rău, după căderea Regatului Armean în secolul IX, armenii au de 25 de ani iarăși un stat. Un stat al lor. Doar al lor. Efemera Republică Armeană de la începutul secolul XX nu a rezistat presiunii comunismului sovietic și al atacurilor agresive  ale unui fost mare Imperiu ( Otoman), care-și căuta la rîndul lui o repoziționare în istorie.Știm ce s-a întîmplat cu armenii după Marea Catastrofă din 1915 din Imperiul Otoman. Știm ce s-a întîmplat și cu cei care au pierit, și cu cei care au supraviețuit. 1915 a fost un punct de cotitură în destinul unui popor. Care a reușit, prin sacrificii și eforturi, printr-o exemplară abnegație și solidaritate, care azi se disting mai greu, să nu dispară de pe harta istoriei. Un altfel de moment, care înseamnă mai mult decît se vede în istoria armenilor a fost și renașterea Republicii Armenia acum 25 de ani. După destrămarea URSS. După ce Mișcarea Karabagh și consecințele violențelor de Baku și Sumgait puneau din nou pe tapet identitatea națională. A armenilor. Republica Armenia de astăzi este o consecință nu doar e eșecului lui Gorbaciov de a reforma URSS-ul, ci resuscitarea sentimentului național al armenilor. Ca popor, cu o conștiință de sine și un loc pe harta lumii. Noul stat armean și independența acelei bucăți de pămînt armenesc numit Arțakh relansează destinul unui popor.  De a fi el însuși, de a se redescoperi ca națiune. Ca țară. Așa mici și ciopărțite cum sunt astăzi Republica Armenia și Arțakh-ul – da, fiecare sută de metri contează pentru moralul unei națiuni, cînd nu mai ai de unde să cedezi, nu mai cedezi! La propriu și la figurat. De aici și importanța Republicii Armenia renăscută din propria ei istorie. Republica Armenia este nu doar patria celor 3 milioane  de armeni care locuiesc între Erevan și Ecimiadzin, la poalele miticului Ararat ( care pentru armeni înseamnă mai mult decît coniacul preferat al lui Churchill, greu de iertat, altminteri pentru ce a făcut la Galipolli, în calitate de Lord al Amiralității) republica Armenia este, așa cum este, Merin Hogheră,Hayrenik. Milioanele de armeni desțărați, uneori cu o dublă, triplă – sau niciuna! – identitate se pot mîndri că de 25 de ani au o patrie. Nu e puțin lucru. Este esențial, dincolo de cuvintele care deseori s-au uzat printr-o excesivă utilizare, să existe această Republică Armenia. Tinerii din Arțakh, care cu niște kalașnikoave vechi și bocanci uzați au respins atacul mîrșav al agresorilor din preajmă sunt cel mai bun exemplu că armenii nu au pierit. Și nu vor pieri, chiar și cînd mai și murim. Fiecare dintre noi.

Getse Hayastan ev Arțakh!

Bedros HORASANGIAN

by Bedros Horasangian