Lanis Sahazizian

„ECOUL ARMENIEI”, ziarul apărut în România acum 109 ani

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Tatăl meu, Levon Lanis Sahazizian  s-a născut în orașul Sivas care era capital provinciei Sebastia din Vestul Armeniei, în care majoritatea locuitorilor erau Armeni. În Sivas, crescând numai  printre Armeni, pe o stradă pe care nu exista decât o casă în care trăiau Turci și mergând la o școală în care majoritatea elevilor erau Armeni, spiritul său armenesc a crescut și s-a întărit în fiecare zi ce trecea.

Levon, tatăl meu, la sfaturile unui unchi de-al lui, a fugit din orasul sau natal, la Trabizon și de acolo, cu un vapor românesc a ajuns în România, unde s-a stabilit la București, unde a simțit el că era o comunitate armenească mai puternică decât în alte orase din România. In Bucuresti, iubirea sa pentru neamul său, limba, cultura si istoria neamului său nu au scăzut, ci dinpotriva  s-au întărit si dovada pentru aceasta este că nu mult după stabilirea sa în București, a publicat revista-magazin “Șepor”, prima publicație, în limba armeană, tipărită la București. Pe vremea aceea, în Bucuresti, nu existau litere pentru tipar în armenește și pentru a putea publica, a comandat si a obținut din Constantinopol matrițele literelor armenești care au fost folosite în România până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.

În continuare, aș vrea să menționez că tatăl meu a simțit că există un număr considerabil de cititori în limba română care doresc să citească un ziar armenesc, scris în românește . Această constatare a lui, cred eu, l-a făcut să întemeieze acest ziar  „Ecoul Armeniei” ( care apare doar în 1913 și 1914) de care știam câte ceva de la el,  fără a fi văzut vreodată ziarul.

Aici, trebuie să mulțumesc din toată inima Dlui  Edvard Jeamgocian pentru gestul pe care l-a făcut să descopere câteva numere din acest ziar si  să mi le trimită pe cale electronica – din nou multe mulțumiri.

Dispunând de aceste câteva numere ale ziarului am încercat să le trimit la Redacția “Araratului” care să le publice, în așa fel încât cititorii Araratului să afle și ei de existența acestui ziar armenesc „Ecoul Armeniei” care a   apărut în românește, cu articole interesante pentru armenii care puteau citi și românește.

Mai semnalez faptul că sunt sigur că „Ecoul Armeniei” a ajuns și în Imperiul Otoman înainte ca toate suferințele, chinurile și masacrele armenilor să se întâmple și cu siguranță că „Ecoul Armeniei” a ajutat pe mulți dintre ei să aleagă România ca destinație a salvării lor din Imperiul Otoman.

Închei aceste câteva rânduri, mulțumind celor de la Revista Ararat pentru publicarea acestui material, ce pomenește de faptul  că „Ecoul Armeniei” a împlinit o vârstă impresionantă – peste 109 de ani.

Lanis Anton ȘAHAZIZIAN

POST SCRIPTUM

După apariția articolului am primit, la scurt timp, din partea colaboratorului nostru Paul Agopian, trei tăieturi din publicațiile vremii care vorbesc de apariția ziarului „Ecoul Armeniei” le postăm mai jos.

Leave a Reply

Your email address will not be published.