Mihai Stepan Cazazian

DUMITRU AVAKIAN : Mihail Jora – 130 !  Personalitatea iconică a maestrului  revine în actualitate     

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Revine în actualitate personalitatea maestrului Jora cu sporită pregnanță acum, în această peroadă când aniversăm împlinirea unui secol și trei decenii ce au trecut de la nașterea domniei sale, când comemorăm împlinirea a cinci decenii petrecute de la trecerea sa în eternitate.                                                            

Este și rămâne o personalitate emblematică pentru cultura, pentru muzica românească atât în calitate de creator dar și de dirijor, de fondator al Orchestrei Naționale Radio, de profesor al mai multor promoții, al mai multor generații de compozitori.                      

În domeniul creației Mihail Jora rămâne fondatorul a două genuri ce devin reprezentative pentru cultura noastră muzicală, anume liedul românesc, cântecul cultivat ca gen reprezentativ al domeniului cameral, pe de-o parte, și, pe de alta, baletul românesc în calitate de gen muzical coregrafic individualizat. Muzica sa de scenă nu este un acompaniament al dansului, nu este susținătoare a mișcării ci devine inițiatoare a gestului, a mișcării coregrafice. Iar aceasta cu gândul cu care au acționat, în epocă, și alți iluștri creatori contemporani precum Prokofiev sau Strawinsky. Din acest impuls creator s-au născut baletele La Piață, Când strugurii se coc, Curtea veche…  lucrări ce valorifică mișcarea interioară, sensibil motivațională a melosului românesc, spectaculozitatea dansului, inclusiv simțul umorului cu acțiune în ambele sensuri, prioritar dinspre muzică sugerând mișcarea.   Jora este în egală măsură, la noi, creatorul genului cult, cameral, al cântecului, de o manieră similară liedului german, chanson-ului francez, romanței ruse. Relația dintre cuvânt și muzică cunoaște în acest caz intimitatea întâlnirilor inspirate de sonoritatea cuvântului orientat de sensul acestuia; de fiecare dată susținut de dinamica unei emoții de o uimitoare sinceritate.                             

A compus peste o sută de cântece, multe dintre acestea grupate pe cicluri. Sunt de observat cele compuse pe versurile poetei Mariana Dumitrescu; o trainică prietenie lega cele două familii. Sunt momente ce adună sensibilitatea elevată privind întâlnirea dintre emoția versului și mișcarea subtilă a muzicii. Mă refer la cântecele Chiot, Incantație, Lumina, din ciclul op.31 sau Urmele, Amurg, Cântec de zori, Cuvintele, din ciclul op.40. Dezvoltă o declamație intonată bazată pe sensul, pe valoarea expresivă, pe sonoritatea cuvântului. Iar forța comunicării poate fi observată în ciclul de cântece pe versuri de Tudor Arghezi, op.16, anume în Ghicitoare, Buna vestire, Cântec din fluier; …flori adunate parcă din gradina de la Mărțișor.                                                                           

A compus, de asemenea, muzică simfonică; cu ani în urmă, rețin momentrul, am fost puternic impresionat de verva dinamică a mișcării simfonice ce marchează Burlesca pentru orchestră.                 

Maestrul Jora nu a fost un simfonist în adevăratul înțeles al cuvântului, nu i-a fost propriu discursul simfonic dezvoltător, extins pe marile spații orchestrale. In schimb, a portretizat admirabil situații și relații dintre caractere, dintre idei, dintre personaje. A facut-o exemplar, spre exemplu, în baletul La Piață, capodoperă a teatrului muzical-coregrafic; dezvoltă un umor de caracter în sceneta muzical-coregrafică  Demoazela Măriuța.                                                        

A fost sedus de prospețimea naturii, de imaginile natale ale Moldovei celei de Sus; am în vedere suita simfonică Priveliști Moldovenești, tablourile simfonice ale acesteia Pe malul Tazlăului, Grâu sub soare…                                                                   

S-a născut în vara anului 1891, într-o familie mixtă, româno-armeană, bine așezată, din orașul Roman. In ascendența familiei trebuie amintită personalitatea compozitorului Paul Ciuntu, cel care i-a îndrumat primii pași spre muzică; a contribuit decisiv în orientarea studiilor profesionale ale viitorului muzician.               

A studiat inițial la Conservatorul din Iași; și tot aici a urmat cursuri de drept. }și urmează destinul în muzică continuându-și studiile muzicale la Conservatorul din Leipzig unde are șansa de a-l avea ca profesor pe marele compozitor german Max Reger. În baza acestei relații se poate explica, poate, temeinicia construcției muzicale în cazul tânărului compozitor.                                   

alături de Enescu

Primele lucrări importante îi aduc laurii Concursului Enescu.    

Anii  marelui război îl găsesc în țară, înrolat, pe front. Iși continuă studiile profesionale la Paris, la clasa cunoscutului compozitor Florent Schmitt. Întors în țară, la începutul anilor 20, în compania unui numeros și entuziast grup de muzicieni, înființează Societatea Compozitorilor Români, din care va face parte ulterior și George Enescu.                                                                

Sunt anii în care Mihail Jora compune prima sa lucrare pe versuri de Eminescu, anume poemul vocal-simfonic  Poveste indică. Muzica aflată în strănsă corelație cu textul, cu imaginea, rămâne o constantă a creației maestrului. Miniaturile sale vocale, cântecele pentru voce și pian, sau cele pianistice, Suita ” Joux-joux pour ma damme”, piesele destinate copiilor, trădează un spirit viu, imaginativ. Dar capodopera muzicii destinate pianului rămâne ciclul de Variațiuni și fugă pe o temă de Robert Schumann, temă preluată din ciclul de lieduri  Dragoste și viață de femeie a marelui compozitor romantic. Personal consider că lucrarea se ridică la nivelul înalt al marilor capodopere ale muzicii europene de pian din prima jumătate a secolului.                                                       

Urmează o perioadă de excepțională efervescență, stimulatoare în zone dintre cele mai diferite ale vieții noastre muzicale.                  

Se înființează Societatea Română de Radio. Totul, dar absolut totul, transmisiile se petrecea ” pe viu”, în fața microfonului.     Au loc audiții, concerte așa numite ” de studio”, în cele mai diferite formule instrumentale; iar Jora activează în calitate de pianist solist, de acompaniator, de membru al diferitelor formații instrumentale, de prezentator de concerte, de dirijor.                                           

Astfel, la inițiativa sa, în anul 1928, în prima zi a lunii noiembrie ia naștere la București, Orchestra Simfonică Radio. Mihail Jora deținea deja postul de director muzical al instituției și devine în mod firesc primul dirijor al noii formații, al orchestrei.              

Se dovedește a fi o personalitate dinamică, activă, stimulatoare, deosebit de imaginativ în ce privește mobilizarea celor din jur.    

A activat în calitate de profesor al Academiei Regale de Muzică, fapt ce-i va atrage neplăceri dintre cele mai importante în perioada post-belică a așa-numitului regim de ”democrație populară”.                                                                                   

Mai apoi, la Conservatorul de Muzică, a fost profesorul de Compoziție, de Contrapunct, al unor generații de mari muzicieni, al unor strălucite promoții de artiști performeri, de compozitori. Mă gândesc la Dinu Lipatti, la Paul Constantinescu, Constantin Silvestri, Ion Dumitrescu, Carmen Petra, Pascal Bentoiu, Valentin și Ștefan Gheorghiu, Octavian Nemescu, Gheorghe Costinescu, Mihai Brediceanu, Dan Constantinescu, Ștefan Niculescu, Ștefan Zorzor, Nicolae Coman, Dan Grigore… Târziu, în anul 1953 este restabilit în poziția firească a maestrului onorat de marele public, de critica de specialitate, de colegi. Este de remarcat faptul că Mihail Jora nu a pactizat cu regimul totalitar, de o manieră ipocrită, pentru a dobândi privilegii sau înlesniri. O dovedește conduita sa morală, fermă, intransigent în atitudine, deschisă. O dovedește propria sa creație. A fost ales membru al Academiei Romăne.                                                                                    

Sunt considerații pentru care Studioul de Concerte Radio, cea mai mare, cea mai egală din punct de vedere acustic, sală bucureșteană de concerte, a primit numele maestrului. In calitate de exeget, o cercetre minuțioasă a creației maestrului Jora a intreprins, a publicat, pianista Ilinca Dumitrescu.                                                                        

Cu un an în urmă, autoritățile locale ale orașului Roman, Uniunea Armenilor din România, inclusiv filiala locală, au inițiat organizarea Concursului de interpretare muzicală și de Compoziție Mihail Jora, eveniment anual destinat celor mai tineri muzicieni elevi și studenți.                                                                      

Ultimele zile ale lunii octombrie au prilejuit susținerea  celei de a doua ediții a competiției ce poartă numele maestrului. A fost inițiată secția de Compoziție destinată, cum este firesc, prioritar, studenților compozitori. Distincția supremă a fost conferită studentelor Andreea Petrescu din anul III și Oana Maria Vardianu din anul al II-lea; premiul secund a revenit Biancăi Diana Popa iar premiul al III-lea Mariei Alina Perianu și Filip Dimitrie Suciu, cu toții studenți ai claselor de compoziție ale Universității Naționale de Muzică din București.                                                         

În cadrul secțiunii de interpretare muzicală, distincția supremă a revenit pianistului Theodor Rădulescu de la Universitatea din Timișoara, și micuței violoniste Daria Popescu, elevă a Colegiului Național de Artă  Gheorghe Apostu din Bacău.                                     

Personal am avut bucuria și onoarea de a face parte din juriul condus de prof.univ.dr. Mihaela Vosganian, juriu din care a mai făcut parte și maestrul Cosmin Bălean, din Timișoara.                                                         

Este de menționat, la evenimentele de la Roman a fost prezent și E.S. Sergey Minasyan, Ambasadorul Armeniei la București împreună cu întreaga familie.                                                                                                          

Țin să menționez, cu același prilej, pe parcursul unui sobru ceremonial creștin ortodox au fost comemorați mai mulți muzicieni fii ai orașului, maestrul Sergiu Celibidache la împlinirea a douăzeci și cinci de ani de la plecarea sa în eternitate,  compozitorul Paul Ciuntu la împlinirea a o sută patruzeci și cinci de ani de la nașterea artistului, compozitorul și profesorul Alexandru Zirra la comemorarea a șaptezeci și cinci de ani de la plecarea la Domnul, și, desigur, maestrul Mihail Jora la comemorarea a o sută treizeci de ani de la nașterea maestrului, a cinci zeci de ani de la plecarea sa în eternitate. Cu toții, în momente istorice dintre cele mai diferite, au croit și au luminat căi ale muzicii oferind pilde ale creației pentru cei care i-au cunoscut, le-au apreciat rodul inspirației, pentru noi înșine.                                                    

Nu pot sa nu observ, Concursul Jora de la Roman, de la un an la celălalt, tinde a se defini drept un veritabil eveniment festivalier; recenta ediție a constituit un bun prilej ca mulți dintre etnicii armeni din Transilvania, din Banat, din Moldova, din Muntenia, din Dobrogea, inclusiv din orașul Gherla, vechiul Armenopolis, să se reunească, să se cunoască mai bine; voi lua în considerație și faptul că trei dintre personalitățile comemorate, fii locului, erau de aceeași origină etnică.

Dumitru Avakian                                                                                                                                     

Materialul a apărut inițial în revista România Literară

One Response to DUMITRU AVAKIAN : Mihail Jora – 130 !  Personalitatea iconică a maestrului  revine în actualitate     

  1. Pingback: DUMITRU AVAKIAN : Mihail Jora – 130 !  Personalitatea iconic? a maestrului  revine în actualitate      – Info Ciorogarla

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *