DOSAR 1915 / Studii, documente, mărturii directe

Am bucuria de a vedea cît de curînd apărută în versiune românească cartea a doi jurnaliști francezi care m-a impresionat de la prima lectură de acum cîțiva, nu foarte mulți, ani. Cei doi jurnaliști sunt Laure Marchand și Guillame Perrier, unul de la Le Monde celălalt de la Le Figaro, prestigioase cotidiene da la Paris.Amândoi corespondenți de presă la Istanbul de peste 10 ani, buni cunoscători atît al prezentului din Turcia de astăzi, dar și bine informați de ce s-a întîmplat în suta de ani consumată de la dispariția Imperiului otoman care a fost gazda unei tragedii ce încă mai are ecouri și astăzi. Volumul care stă să apară și va fi lansat la Tîrgul de Carte Gaudeamus, Vineri,  20 octombrie 2015 , ora 14.00, se numește La Turquie et le Fantome Armenien, apărut la Solin/Actes Sud, iar în versiunea românească, Turcia și fantoma armeană apare, în traducerea lui Nicolae Drăgușin, la Editura Corint. Dincolo de satisfacția de a oferi publicului cititor – destul de puțini, altfel, interesați de o asemenea temă, – de limbă română, un asemenea op, am și mica bucurie ca pe lîngă prefața lui Taner Akcam să pot însoți volumul cu un text al lui Sorin Antohi. Îl avem în exclusivitate, prezentat, de revista ARARAT și pe site-ul araratonline.com, care găzduiește cu răbdare și generozitate DOSAR 1915 pe care l-am alimentat, cît și cum am putut, de 25 de ani încoace. Nu comentez textul lui Sorin Antohi, la fel de miezos și profund în analizele lui, ca și studiul semnat de prietenul meu în Dosar 1915.Genocidul armean, găzduit de revista Observator Cultural. Materialul gazetăresc cules de cei doi francezi – și m-am bucurat că o tenace și tare jurnalistă/scriitoare din Bielorusia, Svetlana Alexievici a luat un meritat premiu Nobel pentru Literatură ( Cartea ei, Dezastrul de la Cernobîl , teribilă mărturie și document despre ce s-a întîmplat nu cu multe decenii în urmă – am descoperit recenzînd cartea că la Cernobîl, în echipele de salvare și printre voluntarii care s-au dus acolo să se ocupe de dezastru au fost și armeni, oare ce s-a întîmplat cu ei, ar fi interesant de aflat )a apărut la aceeași editură Corint – celor doi jurnaliști  este de primă mînă. Am mai spus-o, dar merită să repetăm. Mai ales acelora care spun că despre dezastrul din 1915 trebuie să se ocupe istoricii, ca să aflăm ce a fost, și nu oamenii politici. Istoricii, și iată, și jurnaliștii, și-au făcut și-și fac datoria. Recunoașterea Genocidului din 1915 nu este o chestiune care să privească doar Turcia și Armenia de astăzi, nu este doar o problemă gravă pe agenda Diasporei armene, ci a întregii comunități internaționale. Cu dramele de azi legate de refugiații din Orientul Mijlociu, cu luptele din Siria și Irak iscate de Statul Islamic, cu resituarea Iranului în strategiile zonale legate de ridicarea sancțiunilor economice. Genocidul Armean din 1915 este parte integrantă a situației internaționale de astăzi. Cu toate consecințele și abordările de varia feluri. De aceea, orice studiu este în continuare binevenit, orice cercetare de arhivă poate aduce detalii de neocolit.

Bedros Horasangian

by Bedros Horasangian