DISCURSUL LUI NIKOL PASHINYAN ÎN FAȚA NAȚIUNII

Bună ziua, dragi compatrioți,

Știu că așteptați cu toții noutăți despre ceea ce se întâmplă, evaluări, analize. Vreau să vorbesc acum despre situația în care ne găsim și despre soluțiile care există.

În primul rând, trebuie să fim conștienți de faptul că războiul din Arțakh nu are în prezent nicio soluție diplomatică. Uitați în această etapă orice idee de soluție diplomatică. Am explicat, în numeroase ocazii, că trebuie să existe concesii reciproce și ce înseamnă asta (notă: aici NP explică ce înseamnă asta, și anume că fiecare parte renunță puțin). Dar realitatea este că ceea ce este acceptabil pentru Armenia nu mai este acceptabil pentru Azerbaidjan (…). Cu ce ​​suntem de acord, Azerbaidjanul nu mai este. Aceasta înseamnă că nu mai putem discuta. Atunci îți voi spune când o putem face.

Acum, permiteți-mi să trec la o problemă despre care se vorbește foarte mult: cea a relațiilor dintre Armenia și Rusia. Trebuie să știți că apreciez foarte mult colaborarea noastră cu Rusia. Îi simt sprijinul (…). Am colaborat și lucrăm împreună cât mai bine posibil pentru a ajunge la o soluție, cu atât mai mult cu cât Rusia este membră a Grupului de la Minsk și este legată de Armenia printr-un tratat de alianță militară. Rusia a făcut tot posibilul până acum și nu mă îndoiesc că o va face și în viitor.

Deci ce ar trebui sa facem?

Luptăm până la capăt în apărarea drepturilor poporului nostru. Orice s-ar întâmpla, trebuie să luptăm pentru drepturile noastre. Astăzi asta înseamnă în primul rând să luăm armele și să ne dedicăm apărării patriei. Organizând această apărare în mod eficient și atât timp cât este necesar, putem a ajunge la o soluție diplomatică acceptabilă pentru noi. Pentru că, în realitate, Azerbaidjanul nu vrea astăzi altceva decât predarea Arțakhului. Și înțelegeți foarte bine ce înseamnă acest lucru: vorbind despre Arțakh, vorbesc despre Armenia. Pentru că fără Arțakh, nu există Armenia.

Prin urmare, protejarea drepturilor poporului din Arțakh înseamnă protejarea drepturilor poporului din Armenia.

Înseamnă că trebuie să luptăm, că trebuie să luăm armele și să luptăm cu inamicul până când se va găsi o soluție care va pune capăt acestei probleme. O soluție finală.

Acest lucru se poate face numai cu sprijinul tuturor la nivel politic.

Fac apel la toți primarii din orașe și sate, toți cei responsabili de administrații și instituții publice, să organizeze recrutarea grupurilor de voluntari care vor fi puși sub îndrumarea șefului Statului Major, după ce au depus un jurământ militar care îi va angaja să stea ferm acolo unde li se spune și să aplice cu strictețe instrucțiunile date.

Suntem într-un moment de cotitură din istoria noastră. Am cunoscut genocidul într-un moment în care existau oameni care credeau că unii ne pot apăra, care se bazau, pentru apărarea poporului nostru, pe terți. Există astăzi oameni care ne pot apăra? Da sunt. Dar ei sunt printre noi și nu în afara noastră. Pe front, de la începutul războiului, există deja oameni legendari care sunt capabili să ne conducă la victorie. Însă trebuie să fie sprijiniți. Mulți soldați sunt deja morți și trebuie înlocuiți. Deci cine ar trebui să-i sprijine? Noi toți ! Tu! Eu, care trebuie săpun mâna pe armă și să plec!

Nu este fanatism, ci dăruire.

Problema este că nu ai de ales decât să câștigi. Nu există cale de mijloc. Fie câștigăm, fie pierdem. Iar victoria necesită efortul tuturor.

Am vorbit despre primari și reprezentanți ai administrațiilor și ai funcției publice, dar există și partide și asociații politice. Toți trebuie să formeze grupuri (tjokat) de voluntari și să acționeze sub comanda șefului de stat major.

Și acum să vorbim despre soluții.

Da, situația este critică. Luptele din sud sunt foarte dure. Examinarea situației arată că inamicul își aruncă ultimele resurse în luptă. Pentru că, deși sunt uriașe, au fost amputate sever datorită eroismului tinerilor noștri care le-au cauzat mari pierderi. Aceasta poate fi explicația obstrucției Azerbaidjanului în aplicarea armistițiului umanitar. Azerbaidjanul se teme de trei lucruri:

• Că populația sa va descoperi 10.000 de corpuri pe teren
• Că va descoperi corpurile multor mercenari
• Că va descoperi și trupuri de soldați turci

De aceea nu vor un armistițiu umanitar.

În anii 1990 (nota editorului: primul război din Arțakh), strategia era foarte diferită și părea că nu există nicio soluție. Oamenii au găsit soluția și unii și-au asumat responsabilitatea. Și astăzi, există astfel de oameni, care sunt gata să își asume responsabilitatea desfășurării operațiunilor pe teren. Dar trebuie să-i sprijinim. Cei care o vor face vor trebui să se supună ordinelor.

Trebuie să rămânem fermi, solizi și să facem ceea ce ni se spune.

(…)

Acum, viitorul Armeniei depinde de un singur om, iar acel om ești tu! Trebuie să uităm „Kènats” („Sănătate!”) pentru soldați. Nu că nu este un lucru bun să bem pentru sănătatea soldaților noștri, dar trebuie să mergem dincolo de asta.

Deci, voi primăriile, organele de stat, partidele, asociațiile, formați grupuri de voluntari (tjokatnèr). Și voi, studenții și antreprenorii din Arțakh, care sunteți în Armenia, acum trebuie să vă întoarceți la Stèpanakèrt, acum și nu mâine, și să vă înregistrați ca voluntari în zinkommissariat (comisariatele militare).

Am spus ce aveam de spus.

Eroii primului război din Arțakh, Monte Melkonian, Tatoul Klpèyan, Djivan Abrahamian, Movses Gorguisian, Vazguèn Sargsian, sunt alături de noi astăzi. Ne privesc de departe. Trebuie să îi privim în ochi și să nu lăsăm nici o ocazia să ne fugă privirea lor. Pentru că au dat totul patriei, fără limite. Acum este rândul nostru să oferim totul patriei fără limite.

Mașini necesare pentru front, microbuze care vor trebui să transfere grupurile de voluntari, jeepuri care vor trebui să asigure transferurile, muncă intelectuală, muncă de înaltă tehnologie, trebuie să lucrăm în toate direcțiile. Pentru transport, contactați zinkommissariats. Același lucru este valabil și pentru constituirea grupurilor de voluntari. Pentru munca intelectuală și de înaltă tehnologie, consultați ministerele corespunzătoare (producție, tehnologii înalte).

Dar chiar acum, cel mai important lucru este să formăm grupuri de voluntari.

Amintiți-vă că viitorul Armeniei depinde de un singur om și că omul sunteți voi!

Vă iubesc pe toti,

Sunt mândru de voi,

Mă închin față voastră,

Vreau ca din acest moment să fim plini de voința de a câștiga.

Uită-te în ochi și vezi victoria.

Voința trebuie să câștige.

Nu vom da înapoi.

Este imposibil să ne învingă și vom câștiga.

Trăiască copiii noștri care vor trăi într-o Armenie liberă și fericită, într-un Arțakh liber și fericit!

Doukhov! (Cu îndrăzneală!).

by Mihai Stepan Cazazian