Din presa armeană /Ambasador HAMLET GASPARIAN: RELAȚIILE NOASTRE CU ROMÂNIA SÎNT DE PARTENERIAT

La 2 iunie, la Erevan s-a desfășurat reuniunea anuală a diplomației armene. Cu această ocazie ne-am întîlnit cu ambasadorul Armeniei în România, Hamlet Gasparian, care este un vechi confrate al presei armene și a activat pe rînd ca jurnalist și diplomat și căruia i-am adresat câteva întrebări: .

Deja de patru ani Dumneavoastră sînteți ambasadorul Armeniei în România. Ce puteți spune despre relațiile armeano-române, care este agenda de astăzi?

România face parte dintre primele țări care au recunoscut independența Armeniei, dacă nu mă înșel chiar prima din afara spațiului sovietic: la 11 decembrie 1991 a recunoscut Republica Armenia, iar la 17 decembrie, la București, s-a semnat actul privind stabilirea relațiilor diplomatice. La rîndul său, Armenia a fost printre primele țări foste sovietice care și-au deschis ambasadă la București, la 24 aprilie 1994. Aceasta este una dintre primele noastre ambasade în Europa, ceea ce arată importanța pe care Armenia o acordă României. În această perioadă au avut loc numeroase vizite reciproce la cel mai înalt nivel, s-au semnat peste patruzeci de tratate și acorduri  interguvernamentale. Pentru impulsionarea legăturilor economice s-a constituit, în anul 2000, o comisie interguvernamentală și a început o cooperare activă în domeniile culturii, educației și științei.

Agenda de astăzi este încărcată nu numai cu programe bilaterale, ci ne aflăm în contacte reciproce în structurile europene și euro-atlantice. În general, relațiile noastre pot fi caracterizate ca fiind de parteneriat, bazate pe legăturile și prietenia tradițională dintre popoarele noastre.

În aceste relații are și comunitatea armeană din România un rol?

Desigur, cînd vorbim despre legături și prietenie tradițională tocmai la acest lucru ne referim. Comunitatea armeană din România este una din cele mai vechi din Europa, ea a existat fără întrerupere și a lăsat un uriaș patrimoniu. Armenii s-au așezat aici din străfundurile Evului Mediu și e destul să spunem că prima biserică armenească din piatră, ce și astăzi se află în picioare, a fost construită încă din 1350, la Botoșani. Din acele timpuri armenii s-au implicat în toate sferele vieții locale și au dat nume sonore. Despre aceasta s-a scris și se scrie mult. Dar aș dori să menționez un amănunt: românii sînt un popor deschis și tolerant și prin aceasta se explică păstrarea identității armenești, în ciuda vremurilor istorice complicate și a regimurilor, în ciuda fenomenelor inevitabile de asimilare și alienare.

După constrîngerile impuse timp de jumătate de secol de comunism, în ultimul sfert de veac armenii, alături de ceilalți, au primit statut de minoritate, cu drepturile aferente, și astăzi au reprezentantul lor în Parlamentul României, uneori și în cadrul guvernului. Mai mult, așa se face că, în mod tradițional, reprezentatntul armean conduce grupul parlamentar al minorităților naționale format din 18  deputați, care are un rol important în viața politică internă. Aceștia sînt factori ce nu pot fi ignorați și care au un efect benefic asupra relațiilor bilaterale.

Cu toate acestea, așa cum am remarcat deseori, acest lucru nu le reține pe autoritățile române de la orientările proazere, mai ales în chestiunea Nagorno-Karabaghului.

Înțeleg aluzia Dumneavoastră. Nu aș extinde aceasta la toate autoritățile române, deși, într-adevăr, ne îngrijorează anumite cazuri, mai ales cînd acestea se regăsesc uneori în cuvintele rostite de anumiți demnitari. Este adevărat că ulterior acestea se aplanează la nivel oficial, întrucît oficial Bucureștiul dă asigurări cu privire la poziția sa echilibrată și imparțială în chestiunea reglementării conflictului din Nagorno-Karabagh, dar totuși lasă o impresie nedorită. Trebuie să vă spun că această chestiune se află permanent în centrul discuțiilor cu partenerii noștri români și de ambele părți se fac eforturi pentru evitarea unor asemenea situații. Lumea și mediul nostru se schimbă neîncetat, iar noi trebuie să fim vigilenți la păstrarea echilibrului în cazul oricăror evoluții, ceea ce este în interesul țărilor noastre.

În acest sens dau o mare importanță dialogului permanent nu numai la nivel de ambasadă, ci și între cele două capitale.

La întîlnirea cu diplomații, președintele republicii, Serj Sarkisian, a subliniat importanța cooperării Armeniei cu Uniunea Europeană și a eforturilor de aprofundare și consolidare continuă  a relațiilor bilaterale cu statele europene. Președintele a atras atenția diplomaților și asupra necesității activării componentei economice a diplomației. Ce se face în această direcție în relația cu România?

Pe agenda europeană, în special în cadrul Parteneriatului  Estic al UE, România este unul dintre cei mai activi susținători, avînd în vedere mai ales prezența în acest format a Republicii Moldova cu care are afinități istorice și culturale. După 3 septembrie, cînd noi am decis să aderăm la Uniunea Vamală fără să renunțăm la Parteneriatul Estic, România a primit în general cu înțelegere pasul nostru. Acum se lucrează la continuarea eforturilor, păstrarea a ceea ce s-a obținut și avansarea în noile condiții.

Ministerul Afaceril Externe al României, 8 septembrie 2011, ceremonia de semnare a noului Program de colaborare în domeniul culturii, educației și științei între Guvernul României și Guvernul Republicii Armenia

În ceea ce privește componenta economică, de ambele părți sînt multe de făcut. De la crearea în 2000 a comisiei mixte interguvernamentale de cooperare economico-comercială, la București și Erevan au avut loc pe rînd patru sesiuni, ultimele două în 2011 și 2013. De succes a fost în special sesiunea din iulie 2013 de la Erevan, în paralel cu care s-a ținut un forum de afaceri cu participarea reprezentanților a aproape treizeci de societăți românești. A 5-a sesiune o pregătim cu implicarea lumii de afaceri și, mai mult, a structurilor economico-comerciale din Diasporă și a rețelei orașelor înfrățite. În acest plan aparent există un progres, dar pentru adevăratele investiții și schimburi economico-comerciale rolul le revine oamenilor de afaceri. În toate situațiile ambasada Armeniei se străduiește să folosească orice ocazie pentru a reprezenta în România așa cum se cuvine posibilitățile Armeniei.

Aici o verigă suplimentară poate deveni rețeaua orașelor înfrățite, pe care am inițiat-o și înființat-o începînd din anul 2011. Astăzi deja s-au semnat acorduri de cooperare între cîte șapte orașe de fiecare parte, încă cinci se pregătesc să se înfrățească.  Anul trecut s-a semnat un Memorandum între capitalele Erevan și București. Noi considerăm aceasta ca fiind o verigă importantă pentru impulsionarea micilor proiecte economice și a turismului. Mai ales în domeniul turismului există numeroase posibilități: Armenia este atractivă prin bogatul său trecut și prezent istoric și cultural, cu relieful său muntos și specificul acestora, iar România, în afară de excepționalele sale bogății naturale și istorice, este atractivă și prin „urma armenească” ce se întinde din Moldova istorică pînă în Transilvania, unde pînă astăzi sînt în picioare orașele, bisericile și mănăstirile clădite de armeni.

În ceea ce privește crearea unui mediu favorabil pentru direcția europeană, pentru dezvoltarea dialogului politic și, de ce nu, pentru legăturile economice, consider important rolul diplomației parlamentare. În acest sens, ambasada face pași activi în vederea intensificării legăturilor între grupurile parlamentare de prietenie și organizarea vizitelor reciproce ale delegațiilor. Premise bune s-au creat în aprilie anul trecut, cu ocazia depunerii jurămîntului de către președintele Serj Sarkisian, în timpul vizitei la Erevan a președintelui Camerei Deputaților din Parlamentul României, domnului Valeriu Zgonea, cînd acesta a fost primit la cel mai înalt nivel. Contactele la nivelul conducerii parlamentelor au continuat în primăvara acestui an în cadrul reuniunii de la Vilnius. Sperăm că aceste contacte vor căpăta un caracter permanent, ceea ce este util pentru înțelegerea reciprocă a priorităților și stabilirea agendei bilaterale.

Președintele Serj Sarkisian a vorbit și despre necesitatea, în pragul centenarului Genocidului armean, a coordonării eforturilor  a acționării concertate, și a organizării așa cum se cuvine a manifestărilor dedicate marcării acestei date. Care este situația în România în acest sens?

Mai întîi aș dori să menționez cîteva particularități prin care, în această chestiune, România se deosebește de alte țări. În anii ’20 ai secolului trecut, România a fost una din primele țări din spațiul european care a acordat oficial adăpost refugiaților armeni. De asemenea, România s-a aflat printre țările care au semnat în 1920 tratatul de la Sèvres ( prin care Turcia de atunci a recunoscut drepturile armenilor din fostul Imperiu de a constitui un stat independent și liber, fapt care nu a mai fost realizat – n.r.). La București s-a deschis în 1920 și a funcționat inclusiv pînă în anii ’30 consulatul onorific al Armeniei care îi servea pe armenii refugiați. În România s-au refugiat numeroși lideri ai primei Republici a Armeniei. În aceste condiții, în scurt timp armenii scăpați din Genocid s-au pus pe picioare și au organizat viața comunitară. Dar după cel de al doilea război mondial regimul comunist a introdus restricții și a dizolvat organizațiile și uniunile naționale armenești. La fel ca în alte țări ale lagărului socialist, armenii din România s-au rupt de mediul panarmean și nu au avut posibilitatea să abordeze chestiunile ce-i preocupau, ca în celelalte țări din Occident. Și numai după revoluția din 1989 armenii își organizează viața comunitară și își formulează agenda.

Din perspectivă publică, astăzi în România nu există o problemă în chestiunea Genocidului Armean. Despre acesta se scrie deschis, se vorbește peste tot, în presă, la televiziune, la radio, pe platformele publice. Acest lucru este privit ca manifestare a libertății de exprimare. De exemplu, în 2011, la Academia de Științe Economice din București am organizat o dezbatere pe tema Genocidului armean cu participarea istoricilor Taner Akcam, SUA și Raymond Kevorkian, Franța, la care a fost prezent și a luat cuvîntul fostul președinte al României, D-ul Ion Iliescu, anul următor la Universitatea din București a conferențiat pe aceeași temă Hayk Demoian, Directorul Institutului Genocidului de la Erevan, în martie anul acesta la institute de analiză prestigioase din București, la televiziune și în presă fostul prim-ministru armean Vazghen Manukian a abordat temele Genocidului, relațiilor armeano-turce și Nagorno-Karabaghului. La 23 aprilie acest an, în camera superioară și cea inferioară a Parlamentului României au făcut declarații politice de condamnare a Genocidului Armean senatorul Varujan Vosganian și deputatul Varujan Pambuccian. La 24 aprilie, la manifestația comemorativă din Piața Revoluției din București s-au alăturat grecii, romii și alte minorități. În seara zilei de 24 aprilie, TVR1 a dedicat Genocidului armean o emisiune în direct de o oră,  care i-a avut ca invitați pe istoricii Andrei Pippidi și Zoe Petre, senatorul Varujan Vosganian și scriitorul  Bedros Horasangian. În aceeași seară s-a transmis o emisiune dedicată Genocidului armean la studioul local Cluj al TVR1. Adevarul.ro din 24 aprilie, a publicat un amplu interviu acordat de mine, „Observator Cultural” a publicat cuprinzătorul dosar „Chestiunea armeană în arhivele diplomatice” întocmit de scriitorul și publicistul Vartan Arachelian, iar cotidianul „Gazeta de Constanța” a publicat articolul profesorului Mihail Chircor despre Genocidul armean. Să nu uităm că una dintre cele mai valoroase opere literare moderne ce povestesc despre Genocidul Armean a fost scrisă chiar în România. Este vorba despre romanul „Cartea Șoaptelor” a lui Varujan Vosganian, care a cîștigat premii în România și a fost tradus și difuzat în zeci de țări ale lumii. Cred că pe platforma europeană trebuie să se vorbească deschis și direct despre Genocidul armean, din perspectivă general umană: aceasta nu este numai problema noastră, ci o provocare aruncată civilizației și valorilor europene, și fiecare dintre noi, armean sau român, trebuie să ne ridicăm glasul împotriva negaționismului, discriminării și xenofobiei, pentru dreptate și demnitate umană, pentru conviețuirea pașnică a popoarelor și un viitor sigur.

Ați amintit de romanul „Cartea Șoaptelor” al lui Varujan Vosganian, tradus și în armeană. După acest exemplu, ce alte proiecte mai există în plan cultural?

Mai întîi aș vrea să menționez că aceea nu este o simplă traducere, ci versiunea în limba armeană a romanului, practic un al doilea text original, realizat cu participarea autorului. După mine, prin aceasta romanul devine un fenomen al literaturii armene. Tocmai după versiunea armeană se pregătesc traduceri în anumite limbi orientale.

În general, cînd vorbim despre uriașul patrimoniu cultural armenesc din România, se disting două tablouri: primul, necesitatea identificării, revalorizării și  promovării acestui patrimoniu, fie românilor, fie armenilor, și al doilea, întocmirea programelor necesare pentru acest lucru și pregătirea specialiștilor. În ambele direcții se simte nevoia strădaniilor coordonate și consecvente, precum și a eforturilor comune, pentru care există destule baze juridice, mai ales acordul din aprilie 2011 de la București, semnat între Ministerul Educației și Științei din Armenia și Centrul Național pentru Cercetare Științifică din România, precum și programul interguvernamental privind cooperarea în domeniile culturii, educației și științei, din septembrie același an. Ținînd cont de acestea, bazîndu-ne pe prevederile acestor documente, prin eforturile imediate ale ambasadei, în 2011, la Universitatea din București s-a reluat cursul de limbă armeană, iar anul următor s-a semnat un memorandum de cooperare între universitățile din Erevan și București. Un acord asemănător a fost semnat și între Academia Națională de Științe a Armeniei și Academia Română. Un alt acord este pe cale de elaborare între Arhivele Naționale. Prin burse de studii acordate de stat, în fiecare an zeci de studenți din Armenia își continuă studiile în instituțiile românești de învățămînt superior.  Cred că printre aceste burse de studiu 1-2 locuri trebuie alocate istoriei și filologiei, întrucît există condiții propice și necesitatea refacerii bunelor tradiții ale armenologiei în România.

Vreau să menționez cu mulțumire faptul că autoritățile române vin în întîmpinarea inițiativelor și programelor noastre, unul din cele mai bune exemple în acest sens fiind conferința internațională pe tema patrimoniului cultural armean din România, desfășurată la sfîrșitul lui octombrie anul trecut la București, precum și  expoziția de la Muzeul de Istorie al României prevăzută pentru 2015.

Diplomația culturală oferă largi oportunități pentru o mai bună cunoaștere și apreciere reciprocă și, în același timp, pregătește terenul pentru dezvoltarea relațiilor și pe alte direcții.

Cotidianul Republica Armenia, 13 iunie 2014

by Mihai Stepan Cazazian