DIN istoria  DIPLOMAȚIEI ARMENE  în ROMÂNIA

REPUBLICA  ARMENIA proclamată în 1918,  recunoscută de Liga Națiunilor, a înființat reprezentanțe diplomatice în mai multe țări din lume. Fiind ocupată după numai circa doi ani de puterea sovietică multe arhive s-au pierdut, și ca atare arhivele din Republica Armenia la ora actuală nu mai dețin decât extrem de puține date corecte asupra acestor funcționari care și-au slujit țara cu demnitate.

          Grație eforturilor lui Bogdan Cauș si Simion Tavitian, în ceea ce privește diplomații armeni din România din anii 1918-1920, putem relata un tablou, dacă nu complet, în schimb  veridic.

          Astfel am avut un Consul General în persoana lui Harutyun Khăntirian, cu sediul la Bucuresti, Bd .Carol 43, secondat de doi consuli onorifici, unul la Constanța, Givan Altunian, iar celălalt Simon Kehaian la Galați. Grație faptului că arhiva lui H.Khăntirian a fost donată Bibliotecii Casei de Cultură armene din Bucuresti, prin bunăvoința fiicei consulului, Satenic Bulgăr-Khăntirian, aceasta constituie un izvor interesant de informații pe această temă. Despre H.K. a scris Suren Kolangian (Ararat nr 39/1993), și M.Bodurian, în 1923 (Almanahul „Masis”) iar despre G.Altunian avem relatarea lui Simion Tavitian în vol III al monografiei sale despre armeni.

          Consulul General, Harutyun Khăntirian (1870-1959), scrie Bogdan Cauș „a fost scriitor, publicist, fondator de publicații. Ca elev la Getronagan a fost coleg cu Arșag Ciobanian. El a derulat activități consulare și o perioadă după ce Prima Republică Armeană a fost înglobată în Uniunea Sovietică dar apoi desigur consulatul a fost închis. El se lansează în publicistică și editare de diferite cărți destinate tinerilor.”

          Givan Altunian s-a născut la Erzânga, în 1870, într-o familie bogată. Datorită calităților sale  el este numit Consul Onorific al Republicii Armenia (1920), la Constanța, eliberând pașapoarte Nansen refugiaților armeni.  

Givan Altunian a fost ales, de mai multe ori, în conducerea Camerei de Comerţ şi Industrie Constanţa. A avut un mare magazin pe str. Ştefan cel Mare, profilat pe desfacerea articolelor de lux din piele şi aur. A funcţionat până la naţionalizare, în 1948. A deţinut mai multe proprietăţi
imobiliare, adevărate bijuterii arhitectonice, care, din păcate,
după 1960, au fost demolate.

Simon Kehaian, vine la Galați, prin Azarian Efendi, ca reprezentant la filiala Comisiei Europene a  Dunării, care avea sediul central la Sulina. Se întâmpla asta prin anii 1918-1919. Putem deduce că s-a născut cam prin 1880.  Era un bărbat chipeș și bogat, se ocupa cu comerțul de stofe englezești. El se căsătorește și face o călătorie de nuntă prin Europa. După o vreme se mută în București unde cumpără o casă pe strada Popa Nan și alta pe strada Mecet. Este numit vice-consul la Galați din partea Consulatului General al Armeniei (prima Republică) și totodată este și vicepresedinte al Uniunii Armenilor din România, locțiitor a lui Manissalian. 

          Organizarea unui Consulat General Armean în România și cu doi consuli la Galați și Constanța este o mărturie a numărului notabil de armeni precum și importanța comunității armene din acea vreme. Este de dorit ca persoanele care eventual posedă acte, înscrisuri, sigilii și orice documente care se referă la activitatea acestor Consuli să ofere copii sau fotografii ale acestora, documente în scopul organizării unei mici expoziții comemorative.

          Sursele pentru   acest articol se găsesc în volumele enciclopedice ale unor autori ca Bogdan Căuș, Simon Tavitian și arhiva revistei Ararat. Sursa din Ararat mi-a fost indicată de eruditul nostru istoric Edvard Jeamgocian.

ARPIAR  S.

by Mihai Stepan Cazazian