Din Canada la Bookfest Bucureṣti | Despre scriitorul Michael Varujan Magharian
Duminică, 5 iunie, în cadrul BOOKFEST, Michael Varujan Magharian a lansat la Editura Eikon un nou roman de ficţiune romantică “Povestea unui oarecare”. Pe repede-nainte, acest nou volum a sosit din corectură de foarte puţin timp ṣi a văzut lumina tiparului chiar în timpul festivalului, ṣi, pentru a te incita la lectură, dragă cititorule, uite-aici un citat din romanul său proaspăt tipărit:
“Când nu-ți iese cum vrei, nu zici că așa ți-a fost scris? Sau că ăsta-ți e destinul? Da’ când îți iese? Zici că ești norocos. Sau că ți-a pus Cel de Sus mâna-n cap. Nimic în scris. Tranzacția e cash. Nu trebuie să declari nimic la taxe. Cu alte cuvinte, norocul nu-l găsești decât pe piața neagră. Marcu l-a găsit într-un bar. Adică, ea l-a găsit, că el era un pic amețit. Emma o chema, și știa trucuri. Era vrăjitoare, și l-a prins în plasa ei. S-a zbătut un timp, în semantica sentimentală. Un trup pângărit, purtând un suflet neprihănit? Cum vine asta? Și iubirea? Să fie doar o fază, o tranziție spre altceva? Odată ce ajungi să iubești, cum de te oprești? Nu-i până la moarte? Ba, și după, că doar îl plângi pe celălalt odată ce i-ai pus țărână pe cap. Numai că unii dintre cei rămași fac pereche cu alții și merg mai departe. Viii cu viii, nu? Ce însemna, că-și mințiseră partenerii pierduți? Poate că nu toți. Iubirea asta o fi și ea pe categorii, de la ‘adevărată’ la ‘efemeră’. Stătea și se gândea. El o mai iubea pe Ana? Răspuns ar fi avut, dar îl ascundea. Ce știa era că Emma îl iubea. Ori asta era ce-i trebuia. Numai asta conta. Își trăia viața, așa cum putea.
Michael Varujan Magharian”
Michael provine dintr-o familie de medici armeni ṣi e bucureṣtean sadea, născut în 1961. În 1980 termina studiile liceale în cadrul Liceului I. L. Caragiale din Bucureṣti ṣi, în 1986 devine licenţiat al Institutului Politehnic Bucureṣti (Facultatea de Mecanică). Între 1990-1994 se înscrie la doctorat în economie, sub îndrumarea Prof Dr. Gh Creţoiu la Universitatea Bucureṣti, dar nu îṣi duce la bun sfârṣit studiile doctorale. Între 2009-2013 îṣi ia masteratul în economie (Master’s in Economics) la Queens University, Kingston, Ontario.
Profesional ṣi-a început cariera la Semănătoarea Bucureṣti ocupând funcţia de designer prototip, apoi la Institutul Naţional de Cercetări Economice (sub Academia Română) – cercetator economic gr. II; apoi la Massey Ferguson – Bucureṣti, a întocmit studii de fezabilitate pentru bănci străine ṣi autohtone în vederea acordării de credite pentru achiziţia de echipamente marca Massey Ferguson. În Canada a lucrat pentru Laker Energy Products în funcţia de Project Manager pentru utilaje de răcire în industria nucleară; ṣi-apoi a schimbat industria, din energie nucleara în automotive astfel că întâi a lucrat pentru Rea International – în funcţia de Project manager – frâne ṣi alimentare cu combustibil pentru GM Minivan division; urmat de JRM Tube – tot în funcţia de Project Manager pentru componente auto pentru grupul Nissan, Honda ṣi Ford; ca mai apoi să ajungă la ThyssenKrupp – structuri pentru Nissan, Ford ṣi GM.
În 1993 debutează cu lucrarea ṣtiinţifică “Mecanizarea agriculturii private”, publicată la Terra Aurum. Din 2019, odată cu “Licurici”, apărută la Editura Sigma penelul alunecă în gândurile lui Michael, precum apa dinspre amonte în aval, scrisul lui e liber ṣi lejer, franc ṣi uneori dur, pentru ca mai apoi să redevină suav. Scrie, asa cum spune chiar Michael, rotund, având proprietatea cuvântului, manevrând gândul încotro îl duce imaginaţia. Întâlnim personaje exotice în scrierile lui, tulburate sau tulburătoare, destine pe care le împleteṣte cu măiestrie ṣi un personaj întotdeauna central, Marcu. Într-o discuţie cu Michael, l-am întrebat de unde Marcu ṣi răspunsul său a fost…”nu ṣtiu, da-mi place. Ce-ai cu Marcu-al meu?”
Ah, da, de la Licurici încoace, s-a lăsat vrăjit de cafeaua noastră armenească de la Bucuresti ṣi i-am citit manuscrisele cu mult înainte de-a fi văzut lumina tiparului. Şi, da, scrisul lui e uṣor, odată citită prima pagină te îndeamnă să treci la următoarea, ṣi la următoarea, ṣi nu-ţi dai seama când ai sfârṣit povestea. Este pe cât de delicat în exprimare, pe atâta de tăios, argumentat ṣi imprevizibil.
În 2020 apare la Ed. Junimea “Carieristul”, iar în 2021 la Ed. Institutul European Iaṣi apare “Adevarata viaţă a lui Sisif” ṣi “Femeia dracului”. În curs de publicare sunt “În umbra metropolei” la Ed. Institutul European Iaṣi ṣi “Principiile de viaţă ale domnului Sarkissian” la Ed Eikon. În acest roman, “Principiile de viata ale domnului Sarkissian” veţi găsi cultura, valoriile ṣi tradiţiile armeneṣti, adaptate toate la lumea modernă în care trăim, e o poveste tipic armenească în care familiile tradiţionale îṣi pot regăsi propriile valori.
Mai sunt în evaluare încă ṣase lucrări ale sale: “Sfanta Pătrime”; “Timpul câṣtigat la licitaţie”; “Cum să rupi o pânză de păianjen”; “Garajul lui Joe”; “O scurtă vacanţă în Parry Sound” ṣi “Zilele pescăruṣului albastru”.
Dincolo de realizările sale profesionale ṣi publicistice, lui Michael ȋi stã alãturi Suzanne, cu care este cãsãtorit din 1985, adică de 37 de ani, ṣi, împreună au doi copii minunaţi: pe Irene, business analist, căsătorită la rândul ei, ṣi Edouard care este software specialist la University of Toronto. De mai bine de un aniṣor, familia lor a crescut venind pe lume prima nepoţică de la Irene, o minune mică cu nume frumos, Laurie.
Te felicit Michael pentru performanţa literară, pentru felul în care ilustrezi societatea canadiană ṣi cea românească raportate la greutăţile prin care trece un naturalizat român într-o ţară atât de îndepărtată cu o civilizaţie atât de diferită de a noastră. Felul în care dezvălui viaţa zilnică, provocările ṣi drumul întortocheat, situaţia economică ṣi viaţa socială de peste Ocean, înseamnă mult pentru noi, cei de acasă.
Recomand cu căldură romanele sale oricui, indiferent de vârstă, drept lectură de weekend, de vacanţă ṣi de fiecare zi. Felul său de-a scrie îmi aminteṣte de stilul lejer, profund ṣi argumentat al lui Fredrik Backman; doi scriitori la fel de fini ṣi de subtili în a observa firea umană ṣi a descrie stări, personaje ṣi întâmplări în vorbe puţine, corect descriptive ṣi la îndemâna oricui.
Îţi mulţumesc Michael pentru onoarea de a-mi fi permis să scriu despre realizările tale publicistice ṣi nu numai, iar noi, cei de acasă, îţi dorim mult succes ṣi inspiraţie.
Link către filmarea din timpul lansării cărții la Bookfest ( de la min 9,15)
de Maria ERZIAN
Gabriel Antonie Lazarovici: 
Cristina: 
EUGENIA: 
Maria Erzian:
Draga Maria,
Ma simt intimidat de prezentarea ta generoasa si calda gazduita cu atâta bunavointa de redactie în paginile revistei Ararat. Este o onoare pe care încerc s-o reprim în umilinta, dar adevarul este ca mi se umfla pieptul. Ce, copiii nu se bucura când primesc premii? Ba înca cum, si parintii pe lânga. Dar acum nu mai sunt în fata parintilor. S-au dus de mult, saracii. Dar tu, cu buna stiinta ai largit orizontul sa cuprinda comunitatea. Si-ti sunt recunoscator. Desi-s departe, sunt parte din ea. Oriunde si orice as face, o punte exista, si tu te plimbi pe ea. Esti emisar, împarti vesti si le potrivesti cu maiestrie de scriitor în devenire. Scoate din sertar ce ai. George Sand ar pali de necaz. Ah, am uitat, e secret. Na ca nu mai e.
Î?i mul?umesc,
Michael Varujan Magharian
Draga Michael,
Uite, vezi avantajul a nu scrie cu diacritice? Haha!
Iti multumesc pentru gandul bun, acum ma simt eu magulita si n-ar trebui pentru ca e despre tine, eu doar am asezat cuvintele in ordinea potrivita, tu mi-ai trimis CV-ul si coperta o aveam deja…dar ne stim de ceva ani, de cand ai lansat Licurici. Eu cred ca e mult mai frumos, si sigur benefic a construi punti decat a construi ziduri. Oamenii, in general sunt tentati a construi ziduri, pentru a se apara, gandind pericolul si acolo unde nu exista pericol, eh, eu sunt adepta puntilor si nu a zidurilor. E drept ca nu ma chinui sa le daram cand dau de ele, doar le ocolesc.
Ce faci tu, de la atata distanta, e remarcabil. Raman la parerea mea ca o promovare ti-ar ajuta, in construirea imaginii si a prezentei in piata de profil. Produsul exista, dar are nevoie de promovare. Dincolo de asta am observat in ultimele tale scrieri (si la Sisif si la Sfanta patrime) finalul neasteptat, abrupt, care lasa cititorul asa…in ceea ce popular numim coada de peste. Cat despre a scrie eu, putin probabil, nu am timpul fizic sa stau in fata PC-ului sa scriu. Dar imi incerc si-mi construiesc stilul scriind despre ceea ce intalnesc cu adevarat frumos in minunata mea calatorie pe Pamant. Si-ti multumesc ca mi-ai furnizat asa o tema si mi-ai permis sa scriu, iar Mihai, ca a gazduit articolul meu.
Cu pretuire,
Maria Erzian
O cronica splendida care are toate ingredientele pentru a promova un volum de neratat. In putine cuvinte Maria a creionat un portret al autorului, dar a reusit si o prezentare a cartilor sale. Si pentru ca Maria este un stralucit om de afaceri sunt sigura ca prin cuvintele sale a reusit a si vândut ceva exemplare. Cum se zice: business to customer.
Este o excelenta recenzie a unei carti pe care nu am citit-o inca…
Am aflat despre ea, haide sa spunem, de pe surse…
Imi doresc sa o citesc pentru ca este cartea unui armean care vede lumea inconjuratoare prin prisma acelorasi ochi migdalati, orientali, dar intr-un alt univers decat acela al Armeniei sau al Romaniei. As dori sa stiu cum vede lumea un armean de-al nostru, in Canada.
Este oare la fel de plina de sensibilitate? Are acelasi gust dule-amarui al existentei armenilor de pretutindeni? Are acelasi dor de cerul armenesc simtit din varful muntelui Ararat, are sfintenia din Khorvirap si Echmiadzin? Vede el oare la fel Lacul Sevan si Manastirea Noravank? Cu alte cuvinte doresc sa citesc aceasta carte, de unde pot s-o cumpar? Exista aceasta posibilitate?
Cat despre articolul Mariei, este o recenzie a unui intelectual care spre deosebire de multitudinea criticilor specializati isi poate permite luxul de a fi simplu spectator generos, cu caldura sufleteasca si cu fina analiza. As putea sa spun ca nu este obligatoriu ca absolut toti criticii, cu renume in domeniu, sa se supuna criteriilor, criticilor eminescieni. Ca o dovada simpla este D. I. Suchianu, acel minunat critic care reusea sa descopere frumosul si binele acolo unde altii nu vedeau decat negura si estetica uratului.
Capacitatea de a evoca frumosul, din oprele lui Michael ne aseaza pe un nivel literar, unde putem descoperi si redescoperi bucuria de a respira, de a iubi, de a trai.
Draga Maria (Terzian),
Venind din partea ta, avand in vedere ca ai atata experienta si competente in egala masura….iti multumesc cu atat mai mult. Ha, si tu ai patit ca si Michael, scriitorii cu diacritice, haha, mai bine fara…desi nu sunt politically correct, dar oare nu asta e farmecul lumii? Sa vezi atat fata ta de cub dar mai mult, s-o vezi si pe a aceluia din fata ta?
Volumele lui Michael sunt de neratat, eu le-am citit pe toate, de multa vreme chiar, am incercat eu cateva sugestii dar Michael e indaratnic si si-a vazut de drumul sau creator, si bine a facut, ce stiu eu???
Nu am vandut inca nicio carte dar gandesc eu ceva. Adica o librarie virtuala cu cartile lui, de ce nu s-ar vinde asa? Trebuie sa gandesc insa un flux. Cumva trebuie gandit, dar intai i-ar trebui un domeniu. Si librarie virtuala am putea face pentru armeni in general, toate cartile publicate, indiferent de moment sau editura, ar trebui sa le randuim intr-o biblioteca virtuala, achizitia s-ar intampla pe site si s-ar redirectiona catre editura direct, editura ar incasa banii si fee-ul autorului s-ar duce direct in contul lui. Dar asta e o discutie mai ampla…dar cred ca e doable (vorba lui Sean Connery).
Inca o data mii de multumiri Maria…pentru gandul bun si incurajari. Acuma tu m-ai facut pilaf, eu te-am facut ieri pilaf…
Cu pretuire,
Maria Erzian (fara T)
@ Florin Kevorkian
Cred ca fiecare titlu se gaseste fie in librarie (desi mai greu putin), fie direct la edituri; cred ca cel mai simplu comanzi la editura si-ti vine cartea acasa cu plata ramburs, easiest way. In cazul ultimului roman, e cam devreme, dar intr-o saptamana, doua, cred ca va fi disponibila spre vanzare. Asta e cea mai buna varianta.
Despre restul…iti multumesc; ma intorc la aprecierea oamenilor cu competente umaniste. Multumesc!