Edvard Jeamgocian

Din Baku în București, un Parlamentar în Guvernul Azerbaidjan | Arșag A. Baronian – Արշակ Յ. Պարոնեան (1867 – 25 ianuarie 1933)

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

          Arșag Arutiunovici Baronian, patriot și activist pe tărâm național, a fost unul din politicienii armeni care, în anii de început ai secolului XX, a servit drept reprezentant al armenilor în Parlamentul Azerbaidjan. După independența Azerbaidjanului la 28 mai 1918, Parlamentul Republicii Democrate Azerbaidjan, a avut în componență 21 de armeni, adică 20% din numărul total de 105 parlamentari. Anul următor 1919, în Adunarea Legislativă Azeră, numărul parlamentarilor armeni a fost la început de opt, la care s-au adăugat încă patru, numărul lor ajungând la doisprezece.

          Unul din acești parlamentari a fost Arșag Hariutiunovici Baronian. La începutul anilor 1920 Arșag Baronian s-a refugiat în România și a trăit timp de 10 ani în București, fapt ce ne-a determinat să oferim câteva date, din informațiile pe care le-am putut culege, despre viața și activitatea sa.

          Originar din Arțakh, Arșag Baronian s-a născut în orașul Șuși, Căminul Culturii Armene, într-o familie respectabilă din oraș. Tatăl său, Harutiun Baronian, a fost directorul Școlii Speciale din Șuși, școală întemeiată în anul 1881, frecventată de aproximativ 40 de elevi.

          Educația primară, Arșag Baronian o primește în orașul natal iar studiile superioare în Sankt Petersburg. La Universitatea Imperială din Sankt Petersburg frecventează Facultatea de Inginerie, primind după absolvire, Diploma de inginer tehnolog petrolist.

          Anii studenției au fost cruciali în formarea gândirii lui Baronian. În acești ani se aproprie de ideologia revoluționară rusă Narodnaya Volya și de mișcarea națională armeană și se avântă împreună cu tineretul acelei generații, în lupta de eliberare a poporului armean. Student fiind, Baronian a făcut parte din Gruparea Troșag și a contribuit la formarea partidului ARF-Tașnagțutiun. Despre perioada inițială a partidului Tașnagțutiun, unul din studenții Petersburgheni ai anilor 1889-1890, Martin Shatiryan, scria în memoriile publicate în periodicul Hayrenik (Հայրենիք. Patria): … din cei 15-16 studenți armeni, cei mai activi și devotați cauzei armene, fără a-l socoti pe Sarkis Gugunian care în 1890 a condus expediția în Armenia Turcească, erau Arșag Baronian, Constantin Khadisian, Stepan Taghianosian și Tateos Zakarian. Hovhannes Kaciaznuni, viitorul Prim-ministru, era interesat mai mult de probleme literare, culturale și nu de politică.

          În iarna anului 1889 Arșag Baronian participă la Congresul studenților revoluționari armeni, organizat de Kristapor Mikayelian, ținut în hotelul Iuzhniya Nomera din Moscova. Congresul a întrunit grupările studențești Iuzhniya din Moscova și Severnie din St. Petersburg și a pus bazele organizației politice Yeritasart Hayastan (Երիտասարդ Հայաստան), Armenia Jună.

          În anul 1889 Arșag Baronian și Constantin Khadisian absolvă facultatea și după ce trec prin Tiflis, se stabilesc în Baku. Grupul de studenți Sankt-Petersburgheni care după absolvire se stabiliseră și lucrau în Baku, majoritatea de profesie ingineri, erau cunoscuți în cadrul partidului cu numele de Grupul Baku-an. Cei mai reprezentativi dintre ei, aceeași Arșag Baronian, Constantin Khadisian, Stepan Taghianosian, Dr. Tateos Zakarian, dar și Asdvadzadur Vacieanț. Acești tineri au constituit primul grup de intelectuali armeni din Baku care începând din anul 1891 au luptat pentru emanciparea și libertatea armenilor dar și a națiunilor mici, oprimate. Pentru promovarea cauzei își propun traducerea, tipărirea și distribuirea printre armeni, de materiale naționaliste, cărți și broșuri informative, de propagandă, sarcina traducerilor fiindu-i încredințată lui Baronian. Totodată, ei intenționau să trimită peste graniță, grupuri de propagandiști, pentru pregătirea populației armene din Armenia Turcească.

* * *

          După cum am arătat, după absolvirea facultății, inginerul diplomat în tehnologie petrolieră Arșag Baronian, ajunge la Baku și se angajează la cea mai importantă companie Petrolieră din Baku Sovet syezda neftepromyshlennikov(Совет съезда нефтепромышленников) Consiliul Congresului Industriașilor Petrolieri din Orașul Negru. Face parte, în perioada 1897-1917, din comitetul ei de conducere, președinții fiind frații Pavel Osipovich Gukasov (Boghos Hovsepian Ter Ghugasian) și Arșag Osipovich Gukasov (Arșag Hovsepian Ter Ghugasian), primul în anii 1897-1906, al doilea în 1909-1917.

În paralel se ocupă de redactarea bilunarului Neftyanoe Delo (Нефтяное дело, 1899-1920 ) – Afaceri Petroliere, revista Consiliului Congresului Industriașilor Petrolieri din Baku, primul periodic dedicat producției petroliere fiind, în perioada 1902-1913, redactorul șef al revistei. Documentele de arhivă arată că Arșag Baronian deținea în aceeași periodă și funcția de manager al Societății petroliere Caspiskovo Tovarișcestva (Каспийского товарищества) – Compania Caspiană. (ГАРФ. Arhivele de Stat al Uniunii Sovietice,  Ф. 102. ОО. 1905. Д. 13–3. Л. 45; 7Д. 1907. Д. 2387). Personalitate a urbei, numele lui apare pe Lista Consilierilor Primăriei Baku, din 22 septembrie 1918, în calitatea de membru suplinitor.

          Activ în treburile naționale, Arșag Baronian a fost ani de zile membru în conducerea Uniunii Culturale Armene din Baku, participant la numeroase acțiuni. În timpul conflictului armeano-tătar* din anul 1905 duce o muncă titanică de apărare a popularției armene din Șuși, Elizabethopol (Ganja) și Nakhicevan, dar în special a populației armene din Baku. Pogromul din Baku din anul 1905, masacru interetnic îndreptat împotriva armenilor, a fost zguduitor, a fost de aceași magnitudine și de îngrozitor, ca progromurile din anii 1988-1990 din Sumgait, Kirovabad și Baku. În decurs de patru zile, 6-9 februarie, au fost ucise 269 de persoane, 224 dintre ele armeni, jefuite 178 prăvălii, 134 ale armenilor.**

          După restabilirea liniștii, Primăria Baku crează un Comitet de Asistență a Victimelor progromului, de ajutorare a răniților și a familiilor morților. Comitetul era compus din 17 membri, șapte dintre ei fiind armeni. Din acest comitet a făcut parte Arșag Baronian, alături de Samson Arutiunov, Alexander Aivazov, Ivan Garsoev, Asdvadzadur Vacianț, Haig Kiandjunțev și Kristapor Sarkisov, cordonatorul grupului armean fiind Baronian.

          În acele zile critice, Baronian este numit Președinte a Consiliului Național Armean din Baku și avea să-și dedice energia și capacitatea luptei de salvare a Arțakhului.

          Dintr-o scrisoare datată 21 februarie 1918, trimisă de Mikayel Babadjanian, membru în Consiliul Național Armean, Ministrului Afacerilor Externe al Republicii Armene, Siragan Dicranian, aflăm că la acea dată Arșag A. Baronian era președintele Consiliului Național Armean din Baku, implicat în tratative cu generalul Thomson pentru apărarea populației armene și a pământurilor din Arțakh.

* * *

          Odată cu intrarea bolșevicilor în Baku, Arșag Baronian este nevoit să părăsească Caucazul. În anul 1920, după ce rătăcește prin Tiflis, trece în Turcia și ajunge în Constantinopol. Din Constantinopol traversează Marea Neagră și, împreună cu familia și cumnatul său Abraham Dastakian, ajunge în România. Aici avea să trăiască zece ani. Anunțul decesului său, publicat în anul 1933 în revista Ararat din București, arăta că a locuit timp de aproape zece ani în București și a fost directorul Societății Petrolmina,  o societate franceză de petrol. Arșag Baronian a locuit și în București și la Paris, în final stabilindu-se definitiv la Paris, unde și-a găsit odihna de veci. Rangul său în ierarhia afacerilor petroliere a fost bine evidențiat în răvașa prezentată de ziarul Nor Arșaluys cu ocazia Anului Nou 1926: Lui A. (notat And.) Baronian, tronul lui Mantașev (Անտ. Պարոնեանին, Մանթաշևի գահը:).

          În România și Franța, Arșag Baronian a fost fondator și director de instituții comerciale și industriale. În București a participat la înființarea societății comerciale Arax (Արաքս), iar în Paris a fost directorul Societății petroliere Siunik (Սիունիք) și unul din fondatorii societății de cinematografie Arev (Արեւ). La Paris a făcut parte din intelectualitatea Rusă din Exil și a fost membru al Societății Inginerilor Ruși din diaspora (1921–1923).

          Despre operele lui de caritate, ziarul Ararat din București nota în 1933 că Baronian a contribuit la numeroase opere de binefacere, una dintre ele, în anul 1923, fiind menționată de săptămânaluil Nor Arșaluys:  … atunci când comunitatea depunea eforturi supraomenești pentru îngrijirea a 200 de orfani găzduiți la Strunga, Dnii Ghugasov*** și Baronian, proprietarii casei de produse petroliere Petrolmina donau Orfelinatului suma de 21.000 lei, pentru întreținerea a 3 copii orfani.

          Se stinge din viață la Paris pe data de 25 ianuarie 1933 și este înmormântat la cimitirul Pierre Lachese din Capitala Franței, Anunțul de deces, publicat în ziarele armene Pariziene, fiind înștiințat de familiile Baronian și Dasdakian.

          Arșag Baronian a avut un frate cu numele de Alexandr Harutiunian Baronian, activ în treburile sociale șI naționale. Îl întâlnim pe lista din anul 1917 de candidați pentru Duma (Городская дума ), Consiliul Local, al orașului Baku, unde-i era indicată profesia de manager (om de încredere) certificat. Aparținea de partidul Tașnagțutiun și era vice-președintele Uniunii Culturale Armene din Baku.

Edvard JEAMGOCIAN

* La începutul secolului XX, azerii nu existau ca popor, fiind numiți tătari-caucazieni.

** Într-o lucrare publicată în anul 1906 la Sankt Petersburg, Senatorul rus Alexandr M. Kuzminsky prezenta, bazat pe raportul șefului poliției din Baku și a cazurilor de anchetă, numărul victimelor pogromului. Victimele erau: în oraș 232 de morți (192 armeni, 36 azeri, 4 ruși), 185 de răniți (66 armeni, 83 azeri, 36 alte naționalități), iar în zona de la malul mării 37 de morți (32 armeni, 5 azeri) și 35 de răniți (29 armeni, 4 azeri, 2 alte naționalități). Tot în această perioadă au fost jefuite 138 de magazine, ateliere, case (97 ale armenilor, 30 ale azerilor) în oraș și 38 în zona malului mării (37 ale armenilor, 1 al  unui evreu).

Всеподданнейший отчет о произведённой в 1905 году, по Высочайшему повелению, сенатором А. Кузминским ревизии города Баку и Бакинской губернии. Санкт-Петербург, 1906 (Raport complet cu privire la întâmplările din anul 1905, întocmit de Comandamentul Suprem, Senator A. Kuzminsky revizor al orașului Baku și al Provinciei Baku, Sankt Petersburg, 1906, 686 pg.)

*** Pavel Osipovici Gukasov – Boghos Hovsepian Ter Ghugasian (1858-1937). Inginer, magnat al industriei petroliere din Baku, parte din oligarhia financiară a Rusiei Imperiale. Născut în capitala Arțakh-ului, Șuși, absolvent al Academiei comerciale din Moscova și al Institutului Politehnic din Dresda a fost, la cumpăna secolelor XIX-XX, unul din personajele cele mai influente în domeniul petrolier și bancar din Rusia Imperială. După revoluția rusă emigrează în Franța, activ în afacerile petroliere și organizațiile contra revoluționare din Paris. Mare binefăcător, este ctitorul bisericii Surp Hripsime din Yalta, Crimea.

REFERINȚE:

Վահրամ Բալայան       Դպրոցական Կյանքը եւ Ազգային Դաստիարակության Հարցը Շուշիում 1813-1917 թթ., Արցախի Պետական Համալսարան-ԱրՊՀ, Հայագիտական ուսումնասիրություններ: nr. 7/2016.-Ստեփանակերտ, 2017, p. 36 (http://www.asu.am/images/stories2/2020/pdf/hayhandes2016.pdf)

* * *      The Founding of the Armenian Revolutionary Federation – the ARF at 125, The Armenian Weekly Magazine, dec. 2015 (https://anca.org/the-founding-of-the-armenian-revolutionary-federation/)

Kevork S. Khutinian Analiza istoriei Partidului Federația Revoluționară Armeană-Tașnagțutiun (de la origini până la sfârșitul anului 1895), (Գեվորգ Սարգսի Խուդինյան      Հ. Յ. Դաշնակցության քննական պատմություն (ակունքներից մինչեւ 1895 թվականի վերջերը), Erevan 2006, pp. 132, 161, 181-182 (https://old.arfd.am/docs/G%20Khutinian%20-%20HHD%20Qnnakan%20Patmutyun.pdf)

Ն. Հանգոյց                   Հայոց հասարակական շարժումների պատմութիւնից, Մ. Շ-ի Յուշերը, Հայրենիք Ամսագիր (Din istoria mișcării sociale armene, memoriile lui Martin Șatirian), Revista Hairenik, Boston, Anul I, nr. 5, martie 1923, pp.27-39

* * *       Հայրենիք Օրաթերթ Hairenik  ziar cotidian, Național, Literar, Politic, Științe Sociale, Boston, Anul XXXIV, nr. 6333, 4 martie 1933

* * *       Abaka (Viitorul, Ապագա Քաղաքական եւ Հասարական եռօրեայ թերթ), ziar politic și social, Paris, an XIII, nr. 22, 28 ianuarie 1933; nr. 23, 1 februarie 1933

Историк С.В. Волков   База данных «Участники Белого движения в России» на январь 2016. Буква П, Стр. 97 из 771. (http://swolkov.org/2_baza_beloe_dvizhenie/pdf/Uchastniki_Belogo_dvizhenia_v_Rossii_15-P.pdf)

Александр B. Островский      Кто стоял за спиной Сталина? Серия Архив, Санкт Петербург, Издательский Дом “Нева”, Москва Издательство “Олма-Пресс” 2002, pp. 518-520

* * *       Republica Democrată Azerbaidjan (1918-1920), Acte legislative (Colecție de documente), Baku 1998, Doc. No. 625, p. 677 (Азербайджанская Демократическая Республика (1918-1920), Законодательные акты, Сборник документов). (http://aghsu.cls.az/front/files/libraries/2374/books/177531451388440.pdf)

Dzhabbarov Farkhad Rafigue oglu     Armenian-Azerbaijani Conflict In Baku: Consequences And Organization Of Assistance To Aggrieved 1905-1907 (http://lib.mkgtu.ru/images/stories/journal-vmgtu/2017-02/002.pdf)

Газиян, Алвард         Из истории армяно-английских отношений в 1918–1919 гг,Պատմա-բանասիրական հանդես, nr.3, 2007, pp. 211-219.

* * *        Nor Arșaluys, Anul II, nr. 35, 5 august 1923; Anul V, nr. 364, 3 Ianuarie 1926.

* * *        Ararat, Anul IX, nr. 94, Februarie 1933, p. 8

* * *  ԱՐԵՒ, Գրական, Հասարակական եւ Քաղաքական Օրաթերթ, (Arev-Soarele, Ziar cotidian, literar, social și politic), Baku, Anul IV, nr. 227, 27 octombrie 1917. (Alexandr Harutiunian Baronian)

  •  
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *