DIN ARARATUL DE ODINIOARĂ – SEPTEMBRIE 1925  

Sosise Toamna și pe aceste meleaguri. O Toamnă bogată și prosperă, în pace, cum România nu mai văzuse de multă vreme. Armenii păreau și ei mai liniștiți. Se sărbătorea in Septembrie ziua de naștere a Regelui Ferdinand iar Vartan Mestugean sigur că a marcat momentul așa cum se cuvine în prima pagină a Revistei Ararat, încheindu-și editorialul în stilul său:

“Să ne închinăm cu smerenie în fața acestei Piramide și să rugăm pe Cel de sus să dea viață lungă Regelui nostrum spre a se bucura cât de mult de nepieritoarea-I opera spre fericirea și mărirea poporului românesc!“ Din păcate se pare că rugăciunile lui Mestugean nu prea au avut mare efect, gloriosul Rege, stingându-se la numai doi ani după acest apel…

Între timp, viața in Comunitatea armeană mergea înainte. La Strunga se celebra a treia serbare aniversară a Orfelinatului Armean, prilej cu care, Mestugean face un impresionant apel: “Îndemnăm pe protectorii și prietenii orfanilor să asiste în număr cât mai mare la Serbarea de la 6 Septembrie pentru reușita căreia s-au făcut pregătiri mari. Oaspeții prin prezența lor pe lângă că vor aduce o mare mângâiere orfanilor cari întreg anul trăiesc aproape în izolare, dar vor avea în același timp un prilej de a petrece un timp, o zi din cele mai placate în mijlocul brazilor de la Strunga.“

În aceași lună ilustrul istoric Nicolae Iorga, vizitând Manastirea Zamca publica în ziarul Universul o legendă preluată imediat si de Mestugean în paginile revistei noastre: “Despre Manastirea Zamca legenda spune că fiind zidită de niște meșteri armeni. Armenii au avut mai târziu pretenția să rămână numai ei stăpâni ai bisericii. Pe când se certau pentru aceasta cu românii, s-a coborât din cer un cor de Îngeri. Românii și armenii s-au învoit să asculte în ce limbă cântă Îngerii ca să știe cui trebuie să rămână biserica. Și îngerii cântau armenește. Și de aceea Zamca a rămas a armenilor.“ E doar o legenda, dar e frumoasă…

Mai aflăm și știri din comunitate, ce par fără prea mare importanță dar ne ajută să reconstituim clar viața de atunci a armenilor: “Un număr de 50 de Orfani de la Strunga plecând în excursie la Comunitatea din Roman, au fost primiți la Moșia Dnei. Nevruz unde s-au bucurat de o largă ospitalitate. – Dl.Kastargian a luat initiative instituirei unui comitet pentru înzestrarea Capelei de la Cimitirul Armenesc din București cu un clopot mare. Dupa cum se știe, clopotul acestei Capele a fost luat de Nemți în timpul ocupațiunei Capitalei. – Mica colonie armeană din Giurgiu face sforțări spre a înființa o Grădiniță de copii, în lipsă de școală copii armeni rămânând pe drumuri. – Aflăm cu părere de rău încetarea din viață a ilustrului conational Dr.Jean Goilav eminent practician și om de bine care lasă în urmă unanime regrete.“

Sosise Toamna și în Comunitatea Armeană din România…

EDUARD ANTONIAN

by Eduard Antonian

Facebook