DIN ARARATUL DE ODINIOARA – MARTIE 1925

      Venise in sfarsit si primavara in comunitatea armeana din Romania. Desigur ca nici nu se punea problema de vreo celebrare ori de vreo sarbatorire a Femeilor. Erau alte timpuri atunci, armenii de aici se luptau zi de zi cu greutatile vietii. Si revista noastra parca devenise mai incisiva si mai radicala. Dar nimeni nu ne poate spune cu certitudine ce era in mintea lor, a redactorilor de atunci. Sa fi fost amploarea unei redesteptari nationale, a vreunui curent nationalist? Cine stie? Iata insa o stire relevanta: “Din Ardeal – Dl. Dr. Gustav Pop intr-o convorbire avuta cu un confrate a declarat ca in Ardeal numarul armenilor autohtoni de rit armeano catolic se ridica la circa 30.000. Acestia locuiesc mai ales in orasele Gherla, Cluj, Elisabetopol, Arad si Setviz. Scopul unei scoli armene in Gherla ce se proiecteaza este sustragerea acestor armeni de sub influenta maghiara. Cursurile urmeaza a se preda in limbile armeana si romana. Printre armenii din Transilvania sunt foarte putini cari cunosc limba materna, toti ceilalti vorbesc ungureste. Suntem incredintati ca Guvernul va da tot concursul necesar pentru ca armenii catolici sa se deslipeasca bisericeste de unguri sis a se constitue in comunitate armeano catolica distincta condusa de un Episcop Armean Catolic. “ Din pacate si acest proiect a esuat ca multe altele, iar astazi in Ardeal (din cate cunosc eu) nu mai sunt decat vreo 2 vorbitori de limba armeana.

     Iata si o stire ce parea o utopie pentru sute de refugiati armeni din Romania care-si pierdusera famiile in timpul Genocidului. “In orfelinatele armenesti din Grecia aflandu-se zeci de copii ai caror parinti sunt in Romania, Uniunea Armenilor din Romania prin Vicepresedintele ei Dl.S.Kehiaian a facut demersuri pe langa Dl. I.G.Duca Ministrul de Externe pentru aducerea acestor orfani in tara. Dl.Ministru Duca a binevoit sa accepte cererea Uniunii si a insarcinat pe Dl.Kehiaian cu intocmirea listelor acestor orfani.“ Si acest gest din partea Guvernului de atunci, printre multe altele a contribuit la o mentalitate a armenilor de aici. Asta daca se mai mira cineva de ce armenii (inclusiv noi, cei de astazi) sunt si au fost atat de loiali Statului Roman!

Intre timp, la Chisinau: “S-a tinut congresul armenilor din Basarabia sub presidential Dlui. Belioz spre a da descarcare la Nacobei – Comitetul National al Armenilor Basarabeni. S-a hotarat si alipirea armenilor basarabeni la Uniunea armenilor din Romania. Congresul a trimis telegrame de devotiune si iubire de tara catre M.S Regele Ferdinand, ministrilor precum si catre PSS Episcop Husig Seful Eparhiei Armenilor de la Bucuresti.“

O stire atunci fara mare importanta, dar care astazi ne lamureste asupra unor aspecte privind Masoneria din Romania: “ Dl. Mikael Noradunghian a fost decorat cu Ordinul Coroana Romaniei in cel mai mare rang.” Si ca sa se confirme tristetea primaverii: “Intr-una din camerele hotelului Regal din Galati s-a sinucis G.Ohanian, negustor din Bucuresti. Mobilul ar fi o jena financiara.”

Drame nestiute, sperante si primavara in Comunitatea Armeana din Romania…In 1925…

Eduard ANTONIAN

by Eduard Antonian

Facebook