DIN ARARAT-UL DE ODINIOARĂ-NOIEMBRIE 1925

Iarna se dovedea tumultoasă in Comunitatea noastră. Nu atât vremii cât vremurilor. Evenimentele se succedau unele după altele încât bieții armeni nici n mai știau ce să creadă. Însă ca un început pozitiv pentru comunitate, Revista Ararat ne informează că la sfârșitul lunii Octombrie avusese loc la București Primul Congres al Uniunii Armenilor din România sub preșidenția Dlui. Armenac Manissalia, Președintele Uniunii. Se votase în sfârșit Regulamentul Organic al Uniunii Armenilor din România. Deși Uniunea se înființase cu 7 ani urmă ca organ de legătură între Guvernul României și armenii supuși străini și spre a înlesni șederea acestora in România garantând de moralitatea și buna lor purtare pe teritoriul românesc, abia acum Uniunea Armenilor avea un regulament propriu. Dealtfel, anul viitor, noi armenii din România vom sărbatori un alt Centenar, 100 de ani de la înființarea Uniunii Armenilor din România. Pe lângă multe alte evenimente ce le vom sărbători, și în Revista noastră va apare o largă serie de articole și un serial despre rolul și activitatea UAR în viața armenilor din România.

Între timp, la București: “Dl.G.Mihăilescu, Președintele Epitropiei Bisericei Armene din Capitală, cercetând prin vechi arhive și hârtii ale Epitropiei a descoperit inventarul din 1862 scris de Manug Ivantoglu și subscris de toți Epitropii de atunci. Se vede că la acea dată domneau mari neînțelegeri în sânul Comunității deoarece foștii epitropi nevoind să predea avutul Bisericii celor noi aleși, aceștia au fost nevoiți să ceară intervenția autorităților. În prezența unui Comisar de Poliție au fost sparte câteva lăzi, făcând procese verbale cuvenite.“ Cum să nu te pună pe gânduri știrea asta chiar și astăzi în 2018 ?

Marele nostru Hrant Avakian debuta…”La Balcic a deschis o Expoziție de picturi și desenuri tânărul pictor Hrant Avakian. Expoziția a produs o excelentă impresiune evidențiind temperamentul artistic al pictorului. “

Se mai întâmplau si drame prin Comunitatea noastră…”În Comunitatea armeană din Capitală sunt câteva bătrâne de soarta cărora nu se interesează nimeni. Ele sunt pur și simplu aruncate pe drumuri pieritoare de foame. Și când te gândești că în Capitală există Societăți așa zise de binefacere dar cari nu sunt de nici un folos pentru săraci. Ar fi de dorit ca măcar Epitropia Bisericii să ia in mână ajutorarea celor câteva biete bătrâne cari în zadar bat din ușe în ușe.“

Sau despre bietul…”Tânarul Gr.Avacov din Chișinău dispăruse din oraș. Familia alarmată in zadar încercase să-i dea de urmă. Acum sosește vestea grea. Corpul său a fost pescuit în Canalul Măcin. Este stabilit ca tânarul Avacov s-a sinucis din cauza unei dragoste nenorocite neîmpărtășite, aruncându-se în Dunăre.”

Iarnă tristă în Comunitatea noastră…

Eduard  ANTONIAN

by Eduard Antonian

Facebook