DIN ARARAT-UL  DE ODINIOARĂ – IANUARIE 1925

Așa cum am promis, continuăm și în acest an serialul nostru. Ne facem o datorie de onoare în a prezenta cititorilor noștri armeni sau nearmeni, fragmente din viața comunității. Nu atât pentru pitorescul știrilor, articolelor sau al vremurilor interbelice ci mai mult pentru a înțelege mentalitatea sau istoria armenilor din România. Cu bune și cu rele. Nu în ultimul rând pentru a ne reaminti de Vartan Mestugean, mentorul nostru și adevaratul promotor al vieții culturale (și gazetărești) al armenilor din România.

Armenii treceau prin vremuri grele. Abia un deceniu se scursese de la groaznicul Genocid din Imperiul Otoman iar refugiații continuau sa vina prin Constanța. Supraviețuitori, flămânzi, fără nimic, orfani, văduve cu toții traumatizați. Aflasera ca România îi primea pe toți, necondiționat. Uniunea Armenilor din România încerca să îi ajute pe toți. Existau totuși niște reguli. Aflăm din Ararat: “Uniunea Armenilor din România autorizată de Înaltul Guvern încă din anul 1919 a primit dela Ministerul de Interne o Adresă din Decembrie 1924 prin care se iau următoarele dispoziții noi cu privire la obținerea biletelor de ședere în țară de către armenii purtători de pașapoarte Nansen, foști supuși turci – Cererile de prelungire a biletelor de ședere în țară a armenilor, fie că sunt stabiliți înainte de 1916 fie că sunt veniți după această dată nu vor fi luate în considerație dacă pe lângă pașapoarte nu prezintă un certificat eliberat de Uniunea Armenilor din România doveditor că purtătorul pașaportului este înscris în registrele Uniunii care urmează să garanteze pentru purtarea și moralitatea lor. De asemenea pentru armenii veniți în țară la date mai recente cu pașapoarte Otomane, ca foști supuși turci li se vor cere numai certificatul de mai sus prin care Uniunea îi recunoaște ca fiind de origină armeană și garantează pentru ei. Semnat Sub Secretar de Stat, Gh. Tătărescu. – Ca urmare a acestei dispozițiuni ministeriale, Dl.A.Manissalian Președintele Uniunei Armenilor din România a trimis formulare tipărite tuturor Epitropiilor Bisericelor Armene din țară cari urmează să libereze Certificatele de bună purtare solicitatorilor din Provincie. Solicitatorii din Capitală cari nu sunt cunoscuți Uniunei vor face dovada moralităței lor prin doi martori solvabili. Dispozițiunea ministerială în chestiune e menită să dea o mare înlesnire pentru șederea armenilor în țară astfel încât formează o nouă dovadă de solicitudinea ce o poartă Guvernul României armenilor.“

Între timp, la Orfelinatul Armean de la Strunga: “P.S Srintz Directorul Orfelinatului a primit de la Comitetul Regional din București un prim transport de merinde de calitate în cantitate de una mie chilograme. Cu ocazia Anului Nou s-a dat la Orfelinat o serbare școlară. Masa orfanilor în acea zi solemnă a fost una îmbelșugată. Orfanii au salutat cu cântece ivirea Noului An care să sperăm că le va aduce zile frumoase de nădejde. “

Și la final, binecunoscutul îndemn al Baronului V.Mestugean: “Cei de curând sosiți în țară pot învăța și mai repede românește citind Revista Ararat!”

În iarna anului 1925…

Eduard ANTONIAN

by Eduard Antonian

Facebook