Dikran Tavitian – 100

            În luna august, când comunitatea armeană din România și din întreaga lume, celebra cinci secole de existență pe pământul României a Mănăstiri Hagigadar, comunitatea armeană din New York sărbătorea, cu modestie dar cu mândrie, centenarul nașterii a unuia dintre cei mai aleși conaționali ai săi, a distinsului domn Dikran Tavitian.

Domnul Dikran Tavitian a avut fericirea să parcurgă 100 de viață, o sută de ani de istorie a României, o sută de ani de istorie a comunității armene din România, o sută de ani de istorie a nației armene, devenind unul dint foarte puținii centagenari romanahay.

Dikran Tavitian nu a trecut pe lângă cei 100 de ani neatent, indiferent, din contră el a trăit cu pasiune fiecare an, i-a observat, a fost martor ocular la cele petrecute în jurul lui, a povestit ceea ce a văzut, așa cum a văzut el, așa cum a știut el, cu zîmbetul pe față și glume.

Sărbătorirea centenarului lui Dikran Tavitian s-a desfășurat în câteva etape, în locații diferite, depășind limita newyorkeză.

Sărbătorira centenarului la Clubul Baruir, 8 August 2012

Chiar în ziua cînd Dikran Tavitian împlinea 100 de ani, la 31 iulie 2012, ediția în limba armeană a ziarului Californian Asbarez publica cu semnătura lui Onnig Hairabedian un amplu articol, ilustrat, dedicat vieții conaționalului nostru centagenar.

În New York, Dikran Tavitian a fost sărbătorit la azilul Hay Dun (Armenian Home of Old Age) din Flushing, al cărui resident este, la Clubul Baruir al romanahayilor de prietenii lui de-o viață, la Restaurantul București din Sunnyside de familie și Biserica Armeană.

Rev. Fr. Mesrob Lakissian presents Dikran Tavitian with a plaque and a silver Dickran the Great pin in honor of his 100th birthday, 12 august 2012.

Festivitatea cea mai somptuoasă a fost aceia de la Restaurantul București, cu invitați aleșI și în prezența Televiziunii Armeane și a reprezentanților Bisericii. S-au recitat poezii și ținut discursuri închinate lui, iar Părintele Mesrob Lakissian a înmînat sărbătoritului o Placă de Onoare din partea Catedralei Surp Kricor Lusavorici din Manhattan și decorația de argint a Regelui Dikran cel Mare. Desfășurarea festivității, interviurile acordate televiziunii și discursurile ținute au fost prezentate la emisiunea Televiziunii Armene Artzagank, consemnate în publicația Catedralei Saint Illuminator Armenian Apostolic Church.

Redăm mai jos biografia Domnului Dikran Tavitian preluată din volumul Armenii din Bazargicul de Altădată, publicat în anul 2011 de Editura Ararat.

Portretul unui Bazargicţi – Dikran N. Tavitian

Începem derularea istoriei acestei mici dar exemplare colonii, prin prezentarea portretului Domnului Dikran Tavitian, veteranul comunităţii care, prin dragostea faţă de oraşul natal, faţă de prietenii copilăriei şi tinereţii şi datorită insistenţelor faţă de noi – ca să lucrăm la monografie – a făcut posibilă naşterea acestui volum dedicat Bazargicului armenesc.

Dikran Tavitian, om simplu, modest, fără universităţi şi diplome, face parte din categoria de intelectuali armeni autodidacţi, aparţinând generaţiei pre-genocidiene, cu ani mulţi de şcoală a vieţii.

A fost voinţa lui Dumnezeu ca el să ajungă la o vîrstă venerabilă, care se îndreaptă spre centenar, să treacă prin două războaie mondiale, să trăiască în multe ţări şi continente, să vadă zorile secolului al XXI-lea şi să devină mesagerul acelor vremi trecute.

Dikran Tavitian s-a născut la 31 iulie 1912 în Bazargic, oraş care la acea dată se afla în interiorul graniţelor Bulgariei şi purta numele de Dobrici, într-o familie nevoiaşă de armeni localnici, stabilită de câteva generaţii pe meleagurile dobrogene.

Educaţia primară o primeşte la şcoala Vartan Mamigonian din oraşul na­tal, şcoală condusă de dascăli recunoscuţi pentru patriotismul lor, dăruiţi idea­lului de a modela generaţiile tinere în spiritul dragostei faţă de naţie şi patrie. După absolvirea cursului primar se înscrie, în anul 1925, la 1iceul românesc, a cărei frecvenţă o întrerupe după doi ani, datorită situaţiei precare a familiei şi a lipsei tatălui, pe care-l pierduse la o vârstă fragedă.

După încercări în diverse meserii (frizerie, covoare, tinichigerie) intră ucenic, în anul 1927, la atelierul de bijuterie al maestrului Mâgârdici Kara­caşian după care, pentru aprofundarea profesiei, îşi continuă ucenicia în atelierul fraţilor Capriel şi Daniel Cocoşian. Meseria bijuteriei o îndrăgeşte din prima clipă şi are să o profeseze întreaga viaţă. Chiar până acum câţiva ani, la vîrsta nonegenară, el îşi oferea expertiza şi experienţa de peste 80 de ani artei bijuterice newyorkeze.

În anul 1933 Dikran Tavitian este recrutat în armata română pentru în­deplinirea serviciului militar, stagiu pe care îl efectuează în Bazargic şi de unde este lăsat la vatră cu gradul de Sergent TR. În anul 1940 după trecerea Bazar­gicului la bulgari se refugiază, împreună cu o parte a populaţiei armene din Cadrilater, în România. Familia Dikran Tavitian, nou formată prin căsătoria din anul 1938 cu Hripsime Vanlian, ia drumul pribegiei, stabilindu-se întâi la Medgidia, apoi la Constanţa. Au urmat anii grei, la început de emi­graţie, apoi de comunism, dar Dikran Tavitian a reuşit să-i înfrunte, să trăiască o viaţă decentă şi să-şi crească copiii în spiritul armenesc în care fusese el educat.

Dikran Tavitian a dorit să emigreze în Armenia, fapt care l-a făcut să se înscrie pe listele de repatriere din anul 1948 dar, cu toate cadourile făcute organizatorilor nerkaghtului, cererea nu îi este aprobată şi este nevoit să rămână în România. Cu toate acestea, Tavitian contribuie financiar şi sprijină repatrierile ca şi ajutorarea Armeniei Sovietice. Profesează bijuteria în Medgidia, pe cont propriu, iar din anul 1947 lucrează în Constanţa la Magazinul Biju­teria din centrul oraşului, devenind responsabilul atelierului şi managerul a 20 de salariaţi. În Constanţa, Dikran Tavitian, împreună cu fratele său Hagop, au instruit şi format, de-a lungul anilor, noua generaţie de bijutieri ai oraşului portuar. Una din realizările profesionale cu care se mândreşte Dikran Tavitian a fost crearea în argint a machetei staţiunii Mamaia, care a fost oferită în anul 1963 conducătorului Uniunii Sovietice, Nikita Hruşciov, cu ocazia vizitei acestuia în România (3-7 Octombrie 1963). La crearea machetei au contribuit şi alţi maeştri filigranişti din Constanţa, dintre care îi amintim pe Hagop Tavitian, Parunag Kazazian, Kevork Kazazian, Hacig Hacighian, Dikran Hovanesian, Hrant Artinian, David Hairabedian, Bedros Tomasian. Cu toată munca onestă şi apreciată din cadrul atelierului, nu a scăpat de persecuţiile din perioada goanei după aur a guvernului comunist, fiind hărţuit, prigonit şi încarcerat.

Timbre parodie Dikran cel Mare și emise de Hay Post, purtând figura lui Dikran Tavitian, fabricate  cu ajutorul tehnologiei secolului XXI – Adobe Photshop !

In anul 1970 familia Dikran Tavitian părăseşte ţara, şi după o scurtă şedere în Liban, emigrează în Statele Unite şi se stabileşte la New York. Dikran Tavitian a continuat încă 35 de ani să profeseze giuvaergia creându-şi un nume respectat în bijuteria newyorkeză.

De-a lungul vieţii, Dikran Tavitian a avut o bogată activitate şi o fecundă contribuţie în cadrul comunităţii armene. În Bazargic, în anii tinereţii, a făcut parte din societatea sportivă şi de cercetăşie HoMenĂtMen, fiind membru titular în prima echipă de fotbal (1923) a Uniunii sportive. În anii 1930 este membru al societăţii Uniunea Elevilor Armeni, al absolvenţilor şcolii armene Mamigonian şi tot atunci face parte din echipele de dansuri şi teatru amator al comunităţii. În această perioadă a fost, împreună cu fraţii săi, membru activ şi în comitetul de conducere a clubului cultural Raffi. Mai târziu, în timpul cât a locuit în Constanţa, a făcut parte din secţia culturală a organizaţiei Frontul Armeniei, din echipa ei de dansuri naţionale. În New York a activat şi a fost suporter fidel al Cauzei Armene şi al recunoaşterii Genocidului Armean de către Guvernul SUA.

Pasiunea pentru istoria şi cultura armeană l-a făcut să-şi creeze o bogată  bibliotecă şi videotecă tematică. Cunoştinţele sale de istorie şi civilizaţie armeană nu au rămas nesesizate de comunitate. Astfel, în anul 1992, cu ocazia aniversării lui Mesrob Maşdoţ, părintele alfabetului armean, Dikran Tavitian conferenţiază la şcolile armene din New York, împărtăşind cu tinerii elevi cunoştinţele sale de cultură armeană, iar în octombrie 2001, la banchetul jubi­liar dedicat celei de a cincea aniversări a staţiei de televiziune Arţagank (Ecoul) este onorat pentru sprijinul acordat realizării programelor şi pentru păstrarea colecţiei complete de înregistrări a programelor staţiei. Dikran Tavitian este autorul unui colaj-video documentar dedicat vieţii şi activităţii lui H. Dj. Siruni, prezentat la serbarea din anul 1995 din New York închinată centenarului profesorului.

A.

by Mihai Stepan Cazazian