DIASPORA | Armenii din Surat (India)

Armenii sunt răspândiți în toate colțurile lumii. Astfel au ajuns să se stabilească și în India. Surat este unul din orașele indiene unde comunitatea armeană s-a dezvoltat. 

Surat este un oraș din statul Gujarat din vestul Indiei.  Situat la vărsarea râului Tapti , a fost odinioară un mare port maritim . Acum este al optulea oraș ca populație din India cu aproape 4,5 milioane de locuitori.  Aproximativ 90% din oferta mondială de diamante este tăiată și șlefuită în oraș. 

Armenii cred că un membru al comunitații din Surat, un anume Khoja Johannes Rafael, a fost responsabil pentru vânzarea diamantului Orlov către Hovhannes Lazarian, care l-a cumpărat în numele contelui Grigory Orlov (și de aici și numele). Orlov i-a dăruit diamantul  Ecaterinei cea Mare, cu care a avut o relație romantică de lungă durată. Sunt foarte multe legende legate de diamantul Orlov, în multe dintre ele apar și armenii în calitate de negustori.

Diamantul Orlov  este un diamant  mare de 189,62 carate, (37,924 g). El este considerat împreună cu diamantul Florentin, diamantul Hope și diamantul Verde din Dresda printre cele mai scumpe pietre prețioase din lume.  Din 1967 diamantul se află la Moscova în tezaurul din Kremlin.

Istoricii cred că armenii au început să se stabilească în Surat încă din secolul al XIV-lea, când orașul era administrat de guvernatori numiți de Sultanatul Delhi. Totuși, în secolul al XVI-lea orașul a început sa fie martor la apariția unei importante comunitați armene care se ocupa de comerț și avea o viața culturală proprie.

Acești negustori armeni din Surat vindeau bijuterii, pietre prețioase, bumbac, mătase și alte produse navigatorilor care erau tot armeni din Basra și Bandar Abbas, care le exportau în Egipt, Levant, Imperiul Otoman, Veneția și Livorno. Spre deosebire de alții din Asia de Vest care au venit în India fără familiile lor, precum arabii, armenii s-au mutat cu soțiile și copiii lor.

Prima biserică armeană din oraș a fost construită, probabil, în secolul al XVI-lea. „După un geograf armean – Mesrob Jacob Seth – vechea biserică armeană din Surat a fost distrusă de guvernatorul indian (dar nu spune când) la instigarea negustorilor turci veniți la Surat, după pelerinajul lor la Mecca, cu scopul de a cumpăra bunuri. ”

O a doua biserica care a fost închinată Fecioarei Maria a fost construită de comunitate în 1778 și a reușit să supraviețuiască până la începutul secolului al XX-lea.

Comunitatea armeana din Surat a atins apogeul său la mijlocul secolului al XVIII-lea, cu o populație de pâna la 200 de oameni. La acea vreme, unul dintre cei mai bogați și mai influenți armeni din oraș era Khoja Minas, care deținea nave care aveau să navigheze între Basra și Surat, ducând pietre prețioase din India în Europa. 

 „Declinul și dispersarea armenilor de la Surat trebuie să fi fost foarte mare”, a scris Mesrob Jacob Seth , adăugând că în oraș existau 33 de familii de negustori la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Pâna în 1820, în Surat erau mai puțin de 10 armeni.

Printre puținii membri supraviețuitori ai comunitații, o femeie pe nume Hripsimeh Leembruggen (născută Voskan) a reușit să-și facă un nume. Fiica unui comerciant bogat, s-a căsătorit cu Robert Leembruggen, un olandez care lucra pentru Compania Indiilor de Est.

Cuplul armeano-olandez nu a avut copii. La moartea ei în 1833, ea și-a lăsat toată moștenire  instituțiilor religioase, educaționale și caritabile armene, în principal Bisericii Armene din Madras pentru îngrijirea orfanilor.

Biserica armeana din Surat a reușit să supraviețuiască până în 1907, dar serviciile regulate de rugăciune au fost întrerupte în anii 1830. 

Biserica a fost dărâmată în 1907 și transformată într-un loc de joacă pentru copii. Magazinele și micile clădiri rezidențiale au dispărut odată cu trecerea timpului. Niciuna dintre clădirile care găzduiau comunitatea armeana din Surat nu a supraviețuit.

Singura amintire a prezenței comunitații în Surat este cimitirul armean/olandez , care are o capela mortuară bine conservată, care a fost construită probabil în 1695. Capela conține mormântul fiului lui Khoja Phanoos Kalandar. 

Această comoară istorică se află în mijlocul orașului Surat.

Timpul a șters amintirile despre prezența comunitații armene în orașul-port, Surat. Unde or fi plecat armenii din Surat? Pare a fi un destin al armenilor de pretutindeni.

 Gabriel Antonie Lazarovici

___________________

Surse:

Mesrob Jacob Seth : “Armenii din India din cele mai vechi timpuri până în prezent 1937”

Ajay Kamalakaran : “Înainte ca armenii să înflorească în Bombay și Calcutta, au găsit o casă înfloritoare în Surat”

by Redactor