Mihai Stepan Cazazian

DIASPORA | Armenii din Estonia

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Estonia este cea mai mică țară de la Marea Baltică. Apele Mării Baltice inundă țărmurile sale de nord-vest, unde există multe insule mari și mici ale arhipelagului deținut de Republica Estonia. Estonia este una dintre cele mai vechi țări din lume. S-au găsit urme ale civilizației umane din mileniul VIII î.Hr. Are o suprafață de 45.339 km 2, mai mare ca  Armenia care are 29.743 km 2. În schimb  populația Armeniei are aproape 3.000.000 de locuitori față de numai 1.300.000 cât are Estonia. Nativii țării sunt estonienii, care reprezintă 70% din populație. În Estonia trăiesc și ruși, ucraineni, belaruși, finlandezi, evrei, armeni și alții. Capitala țării este orașul Tallinn un adevărat oraș-muzeu. Tallinn este, de asemenea, un port important.

Se spune că armenii au apărut în Estonia încă din secolul al XIV-lea. Au rămas doar amintiri din istoria de 600 de ani a micii comunități actuale. Totuși în Estonia a fost găsită o carte de proverbe armenești publicată în 1686, din care există doar 10 exemplare în lume ,dar nici unul în Armenia. Versiunea copiată a fost trimisă la Erevan.

În secolul al XIX-lea armenii au început să se stabilească în Estonia. Primii locuitori au fost studenții armeni ai Universității Dorpat (azi Tartu). Khachatur Abovyan (1809-1848) , publicistul Stepanos Nazaryan (1812-1879), poeții Raphael Patkanyan (1830-1892), Gorg Dodokhyan (1830-1908), Gorg Mirimanyan, arheologul Kerovbe Patkanyan (1833-1889) și alții au studiat aici în perioade diferite .

Un episod interesant îl constituie felul în care Khachatur Abovyan a ajuns să studieze la Universitatea din Dorpat (Tartu). În 1829 Friedrich Parrot, profesor la Universitatea Dorpat vine la Ecimiadzin pentru a urca pe Muntele Ararat cu un grup de oameni de știință. Abovyan, cu permisiunea Catolicosului și cu aprobarea expediției de către țarul Nicolae I însoțește expediția și are prilejul de a-l cunoaște pe Friedrich Parrot și la recomandarea acestuia vine și studiază la Dorpat. Cei doi au ajuns din a treia încercare pe Ararat la 27 septembrie (9 octombrie) 1829. Pe 8 noiembrie, același an, Abovyan și Parrot au urcat și pe vârful Micului Ararat.

Ulterior, în 1845 și 1846, Abovyan a urcat din nou pe Muntele Ararat.

Khachatur Abovyan a studiat la Universitatea Dorpat (Tartu) între 1830 și 1835.  Aici a studiat științele naturii și sociale, limbile străine (germană, franceză, engleză, latină), literatura și filozofia europeană (Goethe, Schiller, Herder, Kant, Russo și alții), muzică. A stabilit legături strânse cu intelectualii europeni-ruși

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea, la Universitatea din Dorpat au studiat aproximativ 200 de studenți. A existat, chiar, o organizație a studenților armeni. Unii dintre ei, după ce au absolvit universitatea, au trăit și au lucrat ceva timp în Estonia. Vardan Abovyan , fiul lui Khachatur Abovyan, după ce a absolvit Universitatea Dorpat, a lucrat doi ani la o școala din orașul Fell (acum Viljandi), predând limba și literatura rusă.

370 de armeni au trăit în Estonia în perioada 1830-1917. În 1912-16 a funcţionat la Tartu organizația studenţească intitulată „Armenia”. Între anii 1918-1940, în perioada independenței, legătura dintre Estonia și Armenia a fost întreruptă.

După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, armenii care luptaseră în coaliția anti-Hitler, și care erau în captivitate germană în Estonia, precum și cei demobilizați din armata sovietică, au rămas în Estonia. În anii următori (în timpul stăpânirii sovietice în Estonia) aici s-au stabilit specialiști armeni trimiși din Rusia și din alte republici ale Uniunii Sovietice .

În 1978, un cadou al orașului Leninakan ( azi Gyumri), un monument dedicat prieteniei armeno-estoniene, a fost plasat într-unul din parcurile centrale ale orașului Tartu. Autorul monumentului este sculptorul Hakob Jivanyan. Pe Monumentul din tuf scrie: „Dedicat prieteniei popoarelor armean și estonian, la rădăcinile cărora se află marele iluminist Khachatur Abovyan. Leninakan-Tartu, 1978”.

Estonia a oferit asistență fără precedent în zilele cutremurului de la Spitak din 1988, trimițând salvatori și medici în Armenia, iar apoi constructori, bunuri esențiale și bani . În Estonia au fost găzduite mai multe  familii care au venit din zona dezastrului și s-au stabilit în Tallinn și Tartu.

Conform recensământului din 2000, în Estonia trăiau 1.444 de armeni, iar până la data recensământului din 2011, numărul oficial de armeni a scăzut la 1.042.   Conform recensământului din 1989 al Uniunii Sovietice, numărul armenilor a fost mai mare și anume 1669.  

Potrivit lui Rafik Grigorjan, președintele Societății Armene din Tartu și lector la Universitatea din Tartu, astăzi trăiesc în Estonia peste două mii de armeni. Interesant este că în Estonia trăiesc 196 de naționalități, la o populație de 1,3 milioane și funcționează 210 organizații naționale. 

Paște armenesc în Estonia

Armenii locuiesc în principal în Tallinn (cam 58%) și Tartu (160 de armeni), un număr mic în Narva și  Kohtla Jarve. Un mare număr de armeni au studii superioare – ingineri, medici, jurnalişti, personalităţi culturale, şefi de companii industriale şi comerciale.

Artem Davidjants a fost omul care a reușit să strângă în jurul său prin 1987 armenii aflați în Estonia. La începutul anului 1988 a înființat oficial Societatea Culturală Armenească din Tallinn cu o sută de membri.  În același timp, la Tartu s-a format o societate armeană. În 1994, comunitatea din Tallinn a reușit să obțină propria biserică, care a devenit un centru nu numai pentru identitatea religioasă ci și pentru identitatea culturală armeană. Armenii au întâmpinat greutăți în stăpânirea limbii estoniene, dar le-au depășit. Au mai trebuit să depășească și paradoxul estonian, în sensul că deși au cunoscut oprimarea rusă, acest lucru nu i-a împiedicat pe estonieni să urască, treptat, alte minorități. Oricum, Artem Davidjants, spune că “Nu mai suntem armeni care am venit aici fără cap, ci a apărut o identitate precum armeanul eston”. Artem Davidjants a predat ani de zile la Universitatea Pedagocică din Tallin.

În 1989, la Tallinn a fost publicat primul număr al ziarului „Vahagn” al Asociației Culturale Armene. În 1989-1991 au apărut la Tallinn 14 numere din ziarul „Vahagn”. Ziarul a reflectat viața comunității estono-armene, a publicat articole dedicate istoriei poporului armean și Bisericii Armene,  știri despre evenimentele care aveau loc în Armenia și Arțakh. Pe 28 mai 1992, în cadrul radioului de stat eston a fost lansat programul de radio armean „Tsitsernak” (timpul de emisie este stabilit anual). 

Centrul Cultural Armean a fost deschis la Tallinn în 1999 (situat în zona centrală a orașului).

Comunitatea religioasă estonă a Bisericii Apostolice Armene (Parohia Sf. Grigorie) a fost înregistrată oficial în noiembrie 1993 la Tallinn. În același an s-a alăturat Consiliului Bisericilor din Estonia. În 1994, Consiliul Bisericii Evanghelice din Estonia a cedat pentru utilizare gratuită, timp de 99 de ani Clădirea lui Iani Ankelanots (secolele XVI-XVII),  comunității armene din Estonia. Clădirea lui Iani Ankelanots a fost reconstruită în anul 2000 în principal de binefăcători estono-armeni. În timpul Uniunii Sovietice aici era un depozit.

Aici funcționează Biserica Apostolică Armeană ,Sf. Grigorie Iluminatorul (Armeenia Apostliku Kiriku Eesti Püha Gregoriuse kogudus), cel mai important centru cultural armean din Tallinn.

Prezența la Biserică este în scădere de la an la an. Motivul nu este doar angajarea, ci și răceala generală din Estonia față de viața spirituală.  În cel mai bun caz, din 1.400 de armeni, 200 merg la biserică.

Prima școală armeană din Estonia (duminică) funcționează din 1989 sub auspiciile Asociației Culturale Armene din Tallinn (fondator-director, profesor asociat Institutului Pedagogic din Tallin, filolog Artem Davidyants ). Există și o școală duminicală pe lângă Uniunea Națională Armenească din Tartu (fondator: Rafik Grigoryan , lector la Universitatea din Tartu ). Școala are două grupe pentru cei care vorbesc armeana și cei care nu vorbesc. Nu există partide politice armene în Estonia. Viața publică a comunității este organizată de Uniunile Naționale Armene din Tallinn și Tartu. Activitățile lor sunt coordonate de Uniunea Națională Armenească din Estonia (înregistrată oficial în 1998). La 4 martie 1999, la Tallinn a fost deschis Centrul Cultural Armenesc unde se află biblioteca comunitară și școala.

În Haapsalu s-a născut și a trăit Anna Hedvig Büll (mama Bull) misionară și o mare prietenă și binefăcătoare a armenilor în timpul genocidului armean.

Comunitatea armeană din Tallin pe 29 aprilie 1989 a ridicat o placă memorială pe strada Kul nr. 5 din Haapsalu, unde a locuit Bull. Tot în Haapsalu pe 22 septembrie 2014, a fost sfințit un khachkar în memoria misionarei estoniene Anna Hedwig Bül, care a salvat mii de orfani armeni scăpați de genocid.

În 2020 armenii estonieni au organizat un marș pentru a susține pacea în Nagorno-Karabah.

Armenii care trăiesc în Estonia au introdus istoria, cultura și mâncărurile naționale ale patriei lor în prezentările din Muzeul Național Eston, iar din acestea nu a lipsit șașlikul caucazian, horovațul cum este cunoscut în Armenia.

Armenii sunt pe deplin integrați în viața Estoniei. Lavașul armenesc, basturma, semifabricatele pentru grătar, brânzeturile asortate și țuica se află pe rafturile magazinele estoniene și sunt la mare căutare în rândul populației.

Deși comunitatea este mică, este educată și organizată. Armenii nu se plâng, fiecare trăiește cu grijile zilnice, fără a uita în același timp de rădăcinile armenești și de păstrarea identității armene.

Desigur, lupta internă pro-estoniană și pro-rusă se simte și printre armeni. Așa cum societatea este împărțită în două, la fel sunt și armenii.

O problemă o constituie păstrarea limbii armene, mai ales că 40% dintre armenii estonieni fac parte din căsătorii mixte. 

Relațiile diplomatice dintre Armenia și Estonia au fost stabilite în 1992. Republica Armenia și Republica Estonia au relații la nivel de ambasadori, dar nu au sediile ambasadelor la Erevan, respectiv Tallinn. Ambasadorul Armeniei are reședința la Vilnius (Lituania), iar ambasadorul Estoniei are reședința la Tbilisi (Georgia).

Personalități armene în Estonia

Khachatur Avetik Abovyan ( 15 octombrie 1809 – 14 aprilie 1948), proeminent scriitor armean, pedagog, iluminist, întemeietorul literaturii laice armene orientale . Opera lui Abovyan marchează începutul unei noi etape în dezvoltarea literaturii armene, care s-a diferențiat de cea anterioară în materie de limbă, alegerea eroului etc.

Vladimir Kasparjan s-a născut la 9 noiembrie 1958 la Tallinn și a ajuns în 2011 șeful poliției armene. Kasparjan a servit în armata sovietică iar din 1997 a servit cu gradul de general-locotenent în armata armeană .

Boris Parsadanjan (Boris Parsadanov) a fost un compozitor și violonist eston de origine armeană. S-a născut pe 14 mai 1925 la Kislovodsk și a decedat la 14 mai 1997 Tallinn.

Stefan Airapetjan, cunoscut sub numele de scenă STEFAN, este un cântăreț estonian de origine armeană. A reprezentat Estonia la Concursul Muzical Eurovision 2022, cu piesa Hope.

Poetul-traducător Yuri Shumakov (1914-1997) a locuit la Tallinn a tradus pentru prima dată lucrările poeților armeni în estonă, în anii 1930. 

Nume cunoscute în comunitate sunt pictorii Ashot Tandelyan , Vahan Ananyan , Aragats Kalachyan , Ashot Yeghikyan , Albert Mamyan , sculptorii Rafael Harutyunyan ,  pictorul Anahit Klyan, pictorul-sculptor Arsen Klyan, violonistul Hasmik Aghrikash- Manatak .

Pictorul Aragats Kalachyan s-a stabilit la Tallinn în 1979. A studiat la Colegiul de Arte Frumoase din Erevan.

Sculptorul Rafael Danielyants s-a născut la Baku în 1951, a absolvit Colegiul de Arte Frumoase, a servit în armată la Erevan, după care s-a mutat în 1977 în Estonia și a absolvit cu distincție Academia de Arte Plastice din Tallin.

 Kristiina Davidjants (născută la 9 decembrie 1974 la Baku ) este regizor și jurnalist eston. Tatăl său, Artem Davidjants  este un armean născut la Baku, lector de lungă durată la Institutul Pedagogic din Tallinn, directorul fostei edituri Pangloss, șeful Societății Culturale Armene care activează în Estonia și președintele Asociației Naționale Estonia – Armenia. 

Andranik Kecek , compozitor și pianist s-a mutat din Erevan în Estonia în 1994 pentru a studia la Tallinn. 

Zhenya Hovsepyan cântăreață s-a stability din 2007 la Tallinn. A absolvit Conservatorul din Erevan. Soțul ei, Martiros Poghosyan este dansator, a interpretat dansuri naționale armenești, dar și cântece europene și armenești (inclusiv Komitas) în limba armeană.

Gohar Markosyan-Casper scriitoare și traducătoare. Alocuit 36 de ani în Estonia cu soțul ei estonian, traducătorul Calle Casper. Din păcate, pe 10 septembrie 2015, după o lungă boală, ​​Gohar Markosyan-Casper a încetat din viață la Barcelona.

Există mulți programatori printre tinerii armeni din Tallinn, cel puțin 5 din 20 de tineri sunt programatori. Unul dintre ei este Aram Sahradyan, născut într-o familie de matematicieni, care s-a stabilit la Tallinn împreună cu părinții săi din 1995. A urmat o școală rusă timp de 9 ani, iar una estonă timp de doi ani. În copilărie, a urmat și o școală armeană /de sâmbătă, dar armeana sa a început să se îmbunătățească după ce și-a cunoscut, prin internet, viitoarea soție armeancă, Șușan, și s-a căsătorit. Aram este de profesie programator, a lucrat în diverse companii IT, chiar și în Ministerul de Interne al Estoniei. Acum și-a deschis propria firmă se ocupă și de fotografie, o pasiune mai veche. Ba chiar a luat legătura cu celebrul fotograf australo-armean Yervand Zanazanyan și acum îi face reclamă pe rețelele de socializare. Tatăl său, Gagik Sahradyan, are o renumită fabrică de mezeluri în Estonia, care este cunoscută drept „Armenian Grill”.

Președinte al Uniunii Culturale „Erevan”, avocata Christina Hakobjanyan s-a născut în 1988 la Tartu. A studiat la Facultatea de Drept a Universității din Tartu, iar acum lucrează la Banca Scandinavă. 

Albert Stepanyan a devenit campion mondial la curse. Davit Matevosyan este antrenor de karate, are 26 de ani și  campion al Estoniei. Echipa de fotbal „Ararat” este condusă de Avetis Harutyunyan, care a participat activ și la Jocurile Pan-armene. De două ori campioană a Estoniei, înotătoarea Maria Harutyunyan a câștigat două medalii de aur și două de bronz, participând la, la rândul ei la Jocurile Pan-armene. 

Surse: menu.err.ee; hy.wikipedia.org; diaspora.gov.am; feministeerium.ee; hy.armradio.am.

Gabriel Antonie LAZAROVICI

P.S. Compoziția lui Boris Parsadanjan,  Simfonia nr.2 Op.6 “Martiros Saryan”, închinată marelui pictor armean

O melodie de succes a lui STEFAN – Better Days

Leave a Reply

Your email address will not be published.