O rotire la 360 de grade, stând pe trotuarul din fața Hotelului „Decebal”, având în spate intrarea în Pasajul Revoluției, fost 6 Martie. Călătorie în timp, cu aproape 60 de ani în urmă. Hotelul încă nu-și săpase fundația peste pivnițile negustorilor. Vasile Roaită mai trăgea de sirenă spre est.

Trage și acum, în părculețul de la gară, vizibil de pe pasajul care duce spre Moinești. Ironie a sorții, a fost poziționat cu privirea spre vest.

Către ideologiile născute acolo de mari „gânditori” precum Marx, Engels, Lenin, Hitler, Angela Merkel… care și-au impus și impun ideologii spre a fi experimentate tot pe spinarea locuitorilor din partea de răsărit.

Bine că locul muncitorului Vasile (care nu era el), i-a fost luat de Bacovia, un cugetător, cu capul plecat. Mai pământean, mai optimist că focul din sobă topește și promoroaca, iar gustul de clanță se poate trata cu ceai de pojarniță, prevestind că deceniile care aveau să urmeze nu puteau fi colorate în roz.

Sud și Vest

1965. Dinspre miazănoapte, în stânga, se demolează pe porțiuni. De la Policlinica Veche, încep să se înalțe, din cărămidă, blocurile de astăzi… cu bulină roșie. Casa de Cultură e doar în proiect. În construcție, Hotelul Bistrița folosește același material, menit să dureze. A ajuns la nivelul trei. Structură din beton și cărămidă, pe model sovietic.

Ca și blocurile care s-au ridicat pe Strada Războieni. Modulele, prefabricate din beton cu armătură, abia dădeau din coate, provocând arhitecții care erau și proiectanți, să gândească la scară mult mai mare, dar șablonată.

Noul oraș avea să fie ridicat în următorul deceniu. După o onomastică puțin lungită la un prieten, cu cheia în mână, puteai greși și blocul, și apartamentul. Majoritatea cartierelor arată și acum ca un Lego din gemeni de tripleți, parțial anvelopați, pe două rânduri, având ca reper despărțitor o stradă cu nume patriotic. Câți n-ați pățit-o și ați încercat cu cheia ușa de la alt etaj?!

Scări identice și toate ușile…albe! Atunci! Acum? Dumnezeu cu mila! Uși din tablă și pereți dărâmați să iasă de-un living. Hotelul Bistrița a fost inaugurat cu fast și panglică (de la ei s-a furat moda), pe data de 17 noiembrie 1965. Au fost prezenți oficiali ruși de la ARLUS, despre care aminteam săptămâna trecută și, bineînțeles, cei locali. Primar al orașului era Ștefan Fotescu. Funcția de Prim Secretar, numit de Partid, era echivalentă celeia de Prefect, de astăzi. Erau schimbați și ei, dar nu așa de des. Hotelul a fost dat în folosință în cinstea sărbătoririi a 48 de ani de la „Marea Revoluție Socialistă Sovietică” din 1917.

 Nelu Basca

continuare pe http://www.desteptarea.ro