DESPRE UNIUNEA ARMENILOR ÎN ARARATUL DE ODINIOARĂ

MARTIE 1939

Ca un stereotip, luna Martie vestea Primăvara. Şi atunci ca şi acum. Dar atunci, vremurile erau mult mai grele. Ne referim la anul 1939. Armenii din România, cei mai mulţi sărăceau pe zi ce trecea. Ba chiar, mai mult, nici nu aveau siguranţa viitorului aici. Mulţi nu îndeplineau condiţiile de obţinere a cetăţeniei române sau al dreptului de a munci aici, sau nu aveau cum plăti taxele aferente. Şi ca întotdeauna, în istoria acestei comunităţi, începând cu 1918, cine îi putea ajuta dacă nu Uniunea Armenilor din România…Iată ce aflăm din Revista Ararat, Martie 1939:

“Uniunea Armenilor din România a făcut cuvenitele intervenţii pe lângă autorităţile în drept pentru acordarea libertăţii de muncă refugiaţilor armeni din ţară şi scutirea lor de plata timbrului fix. Dl.Preşedinte al UAR, K.H.Zambaccian a avut o audienţă la Secretarul de Stat şi Prefect al Poliţiei Capitalei, Dl.General Gabriel Marinescu. Uniunea Armenilor a mai trimis şi Dlui.Armand Călinescu Preşedintele Consiliului de Miniştri şi Ministru de Interne Un Memoriu documentat în aceeaşi chestiune precum şi următoarea telegramă – Rugăm călduros pe Excelenţa Voastră să dispună ca micii negustori armeni cu Certificate Nansen, apatrizi, sau cu Autorizaţii de Şedere temporare să fie scutiţi de taxa timbrului fix de 10.000 Lei anual, numiţii fiind incapabili să plătească. În localităţile unde li s-a cerut taxa, domneşte o mare jale şi sărăcie întrucât zişii negustori armeni vor fi siliţi să-şi închidă prăvălioarele rămânând pe drumuri. Ne îngăduim a atrage binevoitoarea luare aminte a Excelenţei Voastre că după cum se dovedeşte cu numeroase precedente create, refugiaţilor armeni niciodată nu li s-au aplicat restricţiile privitoare la streinii cu paşapoarte. Semnat – K.H.Zambaccian, Preşedintele Uniunii Armenilor din România“

Sigur că mai existau, cel puţin în Bucureşti, atunci
ca şi astăzi, cazuri de eludare a legii. Cine ştie din ce motive, poate din
teamă, poate din motive de alte afaceri obscure, sau poate din subconştientul
bietilor asupriţi de secole…Iată un mesaj interesant publicat în Ararat:

“Prefectura Poliţiei Capitalei, Serviciul de Control al Străinilor a trimes Uniunii Armenilor din România următoarea adresă – Avem onoare de a vă atrage atenţiunea în privinţa refugiaţilor armeni în neregulă faţă de Legea Controlului Străinilor că este în interesul personal să se prezinte la Serviciul Controlului Străinilor de pe lângă Prefectura Poliţiei Municipiului Bucureşti pentru aranjarea situaţiei lor, găsind la autorităţile noastre destulă bunăvoinţă şi înţelegere faţă se situaţiunea lor, astfel sfătuim pe cei în cauză să nu mai fugă la vederea Agenţilor nostri în uniforma de serviciu.“

În final, istoria se repetă. Astfel: “Părintele Papken Keropian de la Biserica Armeană din Focşani a fost transferat provizoriu la Bălţi iar la Focşani a fost numit tot provizoriu Preotul H.Keoseian de la Biserica Armeană din Piteşti.” Alte vremuri, am spune, dar…

Eduard ANTONIAN

by Eduard Antonian

Facebook