Eduard Antonian

DESPRE UNIUNEA ARMENILOR ÎN ARARATUL DE ODINIOARĂ

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

FEBRUARIE 1939

Nu se prefigurau
deloc vremuri bune la acest început de an pentru Armenii din România. Regele
Carol II îşi înăsprise autoritatea in toată ţara conducând cu o mâna de fier.
Se formase Frontul Renaşterii Naţionale, partid unic, direct sub supravegherea
Regelui Carol II. Armenii au simţit dincotro bate vântul şi au început să îşi
ia masuri de precauţie. Pentru început, Uniunea Armenilor publică în Ararat un
editorial, scris desigur de Vartan Mestugean, scris cu meşteşug, tocmai pentru
a linişti regimul din România:

“În cesul de faţă să uităm cu toţii orice ne-a
despărţit în trecut, să fim împăcaţi să ne înşiruim cu înflăcărare într-un
Front unic, să stăm strajă în jurul hotarelor Ţării şi să înconjurăm cu
dragoste Tronul şi pe cel mai înţelept şi mai patriotic Suveran pe care
destinul ni l-a hărăzit, pe MS Regele Carol II. Sub sceptrul MS Regelui desigur
că se va realiza în scurtă vreme ideologia nouei organizaţii politice, întărirea
şi desvoltarea Naţiunei, respectarea familiei, formarea mentalităţii
cetăţeanului de mâine prin credinţa creştină şi în fine, cinstirea deosebită a
muncii. Frontul Renaşterii Naţionale a fost ca apariţia unui soare nou care a
încălzit toate inimile şi a stârnit cel mai mare entuziasm după cum se
dovedeşte prin milioanele de adesiuni primite.

Ar fi timpul ca şi Armenii din România risipiţi în
cele cinci continente să se descotorosească de aşa zisele partide politice cari
n-au nici un înţeles şi nu fac decât să-i învrăjbească şi să-i amărească şi mai
mult pe armeni!“

Toată această propagandă nu era tocmai în zadar.
Regele Carol II tocmai promulgase noua Lege a Cetăţeniei Române care înăsprea
drastic condiţiile de obţinere. Şi din nefericire, multi armeni nu o
dobândiseră încă. Conform noii Legi, cetăţenia română: “se dobândeşte numai prin filiaţiune adică prin moştenire de la
părinţi, căsătorie sau naturalizare. Să locuiască pe teritoriul României timp
de 10 ani neîntrerupt, să nu fie bolnav de vreo boală incurabila, să aiba
purtări bune etc.” Armenii au intrat în panică. O mare parte dintre ei urmau să fie expulzaţi.
Imediat Preşedintele Uniunii Armenilor din România, KH Zambaccian împreună cu
Episcopul Husig au cerut o audienţă regală. Drept urmare…câteva săptămâni mai
târziu armenii au obţinut o derogare de la Lege. Iată sub ce formă, publicată
în Ararat: „Armenii din România sunt dispensaţi dacă – 1.A fost mobilizat in
Armata Română distins pe front. 2.Este folositor Naţiunii Române. 3.Posedă o
diplomă Universitară. 4.Are copii născuţi în România. 5. Este căsătorit cu un
Cetăţean Român. Orice armean din România poate face întâmpinări la crerea de
naturalizare. Cererea se va face în persoană sau prin procurator cu procură
speciala dar doar însoţită de Certificat de Bună purtare eliberat de Uniunea
Armenilor din Romania.„

Uniunea Armenilor le
rezolva pe toate. Abia acum înţeleg de ce Bunicul meu şi toţi fraţii lui s-au
însurat cu Românce. Dar toţi. Şi cam tot neamul nostru de atunci…

Eduard ANTONIAN