Însă un personaj al bancurilor politice aproape la fel de popular ca Bulă a fost Radio Erevan, post de radio care răspundea cu umor negru unor întrebări ipotetice insinuante puse de ascultătorii săi. Bancurile cu Radio Erevan erau scurte şi percutante şi stârneau hazul. Unul dintre cele mai întâlnite bancuri şi în alte ţări foste socialiste era următorul: ”Întrebare la Radio Erevan: Este adevărat că societatea capitalistă se află pe marginea prăpastiei? Răspuns: Da, ca să se uite la noi”.

L-am întrebat pe istoricul Eduard Antonian de ce ajunsese atât de cunoscut în România postul de radio din capitala Armeniei. ”Radio Erevan a fost o formă de disidenţă, chiar şi în fosta Uniune Sovietică. Majoritatea bancurilor aveau tentă politică evidentă. Era o formă de a râde de prezentul negru. Un banc celebru de la Radio Erevan spunea că o zebră era un măgar care spusese bancuri politice, dungile de pe zebră fiind zeghea în care era măgarul. Mi-aduc aminte că prin anii 1990, după ce Armenia şi-a câştigat independenţa, la Bucureşti a venit directorul postului Radio Erevan şi el nu ştia de ce era celebru în România postul de radio pe care îl conducea. Când a sosit pe aeroport, vameşii români l-au întrebat ce ocupaţie avea, iar el a răspuns că era directorul postului Radio Erevan. Toţi au început să râdă şi el nu înţelegea de ce se râdea de el. Iar vameşii l-au rugat să le spună nişte bancuri, dacă tot era directorul postului Radio Erevan. Îmi povestea un prieten că actualul nou director de la Radio Erevan, atunci când a fost numit în funcţie, şi-a postat la Facebook, la status, un comentariu în care scria: aveţi grijă, eu sunt noul director la postul Radio Erevan, şi de-acum încolo orice banc pe care îl spuneţi îl voi considera ca pe un afront personal.”

În Uniunea Sovietică, la fel ca în oricare altă ţară, funcţionau clişee despre fiecare popor în parte, aşa cum în fiecare ţară funcţionează stereotipuri despre regiuni. Eduard Antonian crede că Radio Erevan a fost ales ca personaj al bancurilor politice datorită unei aşa-numite capacităţi a armenilor de a avea o ascuţime a spiritului: ”În fosta Uniune Sovietică, în acel amalgam de popoare, fiecare popor era prezentat diferit. De exemplu, tadjicii şi uzbecii erau consideraţi cetăţeni mai din topor, care nu prea străluceau prin deşteptăciune. Ruşii şi ucrainenii reprezentau spiritul slav, lituanienii, letonii şi estonii erau consideraţi occidentali, iar armenii erau consideraţi cei mai deştepţi şi mai descurcăreţi în orice situaţie. Știau să facă ”din vorbe” şi orice situaţie să fie convenabilă nu atât pentru ei, câi şi pentru cei din jur. Cei mai mari umorişti din fosta Uniune Sovietică erau armeni, erau reprezentaţi ai spiritului caucazian, oameni recunoscuţi în fosta Uniune Sovietică pentru modul lor de a se bucura de viaţă. Regimul comunist din Armenia nu prea i-a supus opresiunii pe armeni în comparaţie cu alte popoare ca ucrainenii. Să ne amintim de Supravieţuitorul, i se spunea ”Maestrul amânărilor nesfârşite”, era vorba despre Anastas Mikoian, cel care a rezolvat criza rachetelor din Cuba.”

Radio Erevan a produs şi versiuni locale ale stilului său caustic. Un exemplu românesc este bancul cu referire la faptul că Nicolae Ceauşescu vorbea mult şi nu putea fi întrerupt. Întrebare la Radio Erevan: Se poate muri de cancer în gât? Răspuns: Da, dar să ştiţi că n-are”. Eduard Antonian a spus că existau şi versiuni locale, dar şi că bancurile au devenit nepolitice: ”Majoritatea bancurilor erau politice, apoi s-a trecut şi la bancurile cu alte aluzii, cu alte tente. Dar au existat şi bancuri adaptate local. Dacă, de exemplu, cineva voia să afle ceva despre Ceauşescu se spunea că întrebarea trebuia pusă la Radio Erevan. Bineînţeles că glumele s-au adaptat la forme locale. Mi-aduc despre un alt banc: un reporter de la Radio Erevan fugea prin Praga, în 1968, înnebunit că veneau tancurile sovietice. Un taximetrist stătea sprijinit de un taxi, plictisit. Şi armeanul îl întreabă pe taximetrist, ”Eşti liber?” Iar acesta răspunde ”Nu, pentru că sunt ceh”. A fost o platformă pe care s-au suprapus frustrările şi glumele. Nu ştiu să existe colecţii de bancuri cu Radio Erevan, dar internetul este plin, cine ar vrea să le publice ar avea o problemă cu dreptul de autor.”

Bancurile politice cu personajul Radio Erevan au amuzat generaţiile de est europeni dinainte de 1989. Relevanţa lor a dispărut odată cu trecerea timpului, dar savoarea lor a rămas intactă. 

Steliu LAMBRU

http://www.rri.ro