Delegație din partea Secretariatului de Stat pentru Culte și a Patriarhiei Ortodoxe Române, sosită cu prilejul aniversării a 620 de ani de la înființare a Episcopiei Armene din România la Sfântul Scaun de la Ecimiadzin

Cu binecuvântarea și în prezența SS Karekin al II lea, Catolicos al Tuturor Armenilor, luni, 11 iulie 2022, în sala de festivități a Bibliotecii-Muzeu ,,Vace și Tamara  Manughian din Sf Ecimiadzin s-a desfășurat evenimentul de aniversare a 620 ani de la atestarea Episopiei Armene din România. Cuvântul de deschidere a fost rostit de IPS Arhiepiscop Natan Hovhanisian, Șeful compartimentului de relații internaționale și protocol al Patriarhiei Armene. A urmat apoi mult așteptatul cuvânt al Catolicosului Tuturor Armenilor:

”Avem amintiri sacre pe pământ românesc, biserici și mănăstiri ce dăinuiesc de multe secole, încă de la începutul așezării strămoșilor noștri  în acele locuri. Avem lăcașuri deosebite, monumente ale istoriei și culturii care îmbogățessc patrimoniul acestei minunate țări. Ne mândrim cu acest trecut, au funcționat  tiparnițe, s-au editat ziare, periodice, s-au tipărit cărți, am avut școli armenești! Nenumărați membrii ai comunităților armene din România s-au evidențiat   în viața politică, socială, culturală, în artă și sistemul educațional, toate acestea dovedind cu prisosință  devotamentul, harul și dorința lor de a contribui la mândria comunității din care veneau și la binele celor în mijlocul cărora trăiau.

Comunitatea armeană din România nu numără astăzi prea mulți membrii, dar putem spune că trăim o mare bucurie văzând implicarea acestora în activitatea bisericească, în viața comunitară, simțind dăruirea și fidelitatea lor față de Sfânta noastră Biserică laolaltă cu dorința de a rămâne pururi  cetățeni devotați țării în care trăiesc, pentru a cărui bine trudesc  neostoit.”

Au vorbit în continuare Dl Cornel Ionescu, Ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al României în Armenia: ,,Am deosebita onoare și vă mărturisesc faptul că mă încearcă o firească emoție să fiu prezent la un eveniment de excepție, și anume, marcarea împlinirii a 620 de ani de la înființarea Eparhiei Armene în România.

Având o bogată istorie pe pământul sfânt al țării mele, Arhiepiscopia Armeniei își are începuturile în anul 1401, când la Suceava se statornicește primul scaun episcopal prin hrisovul domnitorului Alexandru cel Bun. Construcția ulterioară a bisericilor Sfânta Maria din Botoșani/1350/ și Sfânta Maria din Iași/1395/ atestă prezența îndelungată a armenilor pe aceste meleaguri.

Sunt bucuros  să semnalez că există o întreagă serie de atestări documentare privind faptul că românii și armenii au conviețuit în bună pace și armonie, au creat valori comune, au stabilit și consolidat permanent valori culturale și spirituale, au luptat împreună pentru libertate.

În toate locurile unde trăiesc compact armenii se află câte o biserică a lor. Desigur, nu voi enumera aici aceste date care sunt, în general, cunoscute.

Doresc, în schimb, să subliniez faptul că armenii sosiți pe pământul romănesc au găsit acolo pace, ospitalitate, bunăvoință și prietenie, factori care au facilitat integrarea lor în acest spațiu și conviețuirea absolut pașnică  până în zilele noastre, fără a-și pierde legătura cu țara mama.

Ei au fost și reprezintă acea punte de legătură între cele două țări, au contribuit și continuă să contribuie la dezvoltarea și aprofundarea relațiilor bilaterale între țările noastre. Au împărtășit și bune, și rele, s-au bucurat ori au suferit împreună.

Armenii României au dat, de-a lungul istoriei țării, o întreagă pleiadă de nume sonore în diferite domenii, de la oameni politici și de știință, militari, scriitori, jurnaliști, până la sportivi și muzicieni. Lista este prea lungă pentru a fi detaliată aici însă, cred eu, aceste personalități din domeniile amintite au obținut, în timp, recunoașterea meritelor care i-au consacrat.

Și, pentru faptul că avem acest eveniment ecumenic, doresc să reamintesc doar un singur nume, Vazgen Intâiul, armean din România care a fost Catolicosul Armeniei pentru o perioadă de 39 de ani/1955-1994/ fiind al patrulea cel mai longeviv conducător al Bisericii armene din toată istoria Armeniei.

Vorbind despre ani și date, doresc să reamintesc, de asemenea, aniversarea în decembrie 2021 a 30 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice între cele două state, România fiind printre primele țări care au recunoscut independența Armeniei. A urmat, în scurt timp, deschiderea celor două misiuni diplomatice la nivel de ambasade care s-au implicat, încă de la începutul activității lor în așezarea, dezvoltarea și consolidarea relațiilor între cele două state în toate domeniile de interes reciproc.

Aș remarca, dacă vreți, doar ca un fapt interesant, că, pe lăngă multitudinea de elemente care ne unesc, românii și armenii au în denumirea poporului și a țării lor o coincidență. Și anume, consoanele pentru România și Armenia, pentru român și armean sunt aceleași/RMN/.

Permiteți-mi, în încheierea scurtei mele alocuțiuni, în acest context aniversar, să urez Eparhiei Armene și armenilor din România, precum și celor din Armenia, viață lungă, prosperă și binecuvântată!”

Precum și oaspeții veniți din România cu această ocazie, Dl Victor Opaschi, Secretar de Stat  în cadrul Secretariatului de Stat pentru Culte: ,,În septembrie 2001, în calitate de reprezentant al Președintelui României, participam împreună cu o delegație a Bisericii Ortodoxe Române conduse de neuitatul Patriarh Teoctist, la festivitățile organizate în Armenia pentru a marca:

–   împlinirea a 1700 de ani de la creștinarea armenilor,

–   600 de ani de la înființarea Episcopiei Armene din România  și

–   10 ani de la proclamarea independenței de stat a Armeniei – România fiind primul stat care a recunoscut independența Armeniei.

În  Mesajul pe care l-am transmis atunci spuneam:

“Dacă există pe lume un popor care să împărtășească cu tot sufletul sentimentele și gândurile cu care armenii de pretutindeni sărbătoresc aceste evenimente, acela este, cu siguranță poporul român.”

Marele nostru istoric Nicolae Iorga, spiritul românesc cel mai vast și mai profund ce s-a aplecat asupra Fenomenului Armean,

• în prelegerile ținute la Sorbonna în 1913,
• în cele “Patru Conferințe despre Armenia”, ținute la Teatrul Național din București în 1929 precum și
• în comunicarea ținută la Academia Română în 1912 intitulată “Armenii și Românii: o  paralelă istorică”,

afirma că românii și armenii au avut parte de încercări asemănătoare, s-au confruntat cu uriașe forțe ce și-au disputat stăpânirea asupra lor, au recurs la soluții adesea identice spre salvarea ființei naționale, în condițiile în care au trebuit să viețuiască sub stăpâniri străine, și au experimentat crunte dezamăgiri cu privire la cei în care și-au pus speranțele de ajutor.

Armenii au fost alungați de pe pământul unde și-au dus existența și s-au afirmat în istoria și cultura universală. Armenii au știut mereu să-și păstreze, peste tragediile istorice care i-au privat multă vreme de patria lor, identitatea distinctă. Prin limbă, prin cult – ca parte a Bisericii Apostolice Armene, armenii au dus cu ei pretutindeni o străveche tradiție spirituală și un bogat patrimoniu cultural și material. Veniți ca pribegi sau ca refugiați în Țările Române, armenii au știut să “arunce ancora” în pământul românesc pentru a-și face din el o nouă casă și un loc unde identitatea lor să se poată exprima pe deplin. Armenii din România au adus contribuții deosebite la bunăstarea societății românești și la edificare culturii române.

Refugiaților armeni din Regatul Polon și din Moldova, domnul Moldovei Alexandru cel Bun le acorda, în iulie 1401, printr-un act solemn, dreptul de a avea o episcopie proprie și întreaga sa protecție. Domnul Moldovei le crea, de fapt, nu numai o episcopie ci și o nouă patrie, mai la adăpost de furtunile îndurate până atunci.

Vom înțelege ce însemna acest gest numai dacă ținem seama de importanța pe care a avut-o întotdeauna, dar pe care a dobândit-o mai cu seamă în restriștea lor, religia armenilor. Creștinismul a fost și pentru armeni și pentru români elementul hotărâtor în definirea identității etnice și spirituale, punându-și pecetea pe toată istoria lor. Armenii au făcut în anul 301, pentru prima oară, din religia creștină religie de stat, Armenia fiind primul stat creștin din istorie.

Astăzi când se vorbește atât de mult de identitate și de preocuparea păstrării sale, putem să-i considerăm pe armeni nu numai primul popor care a devenit creștin în mod oficial, dar și primul popor creștin care a făcut din credința sa axa identității și temeiul supraviețuirii.

Îmi face o deosebită plăcere să evidențiez că “eroul național” al renașterii armene de la sfârșitul mileniului al doilea – l-am numit pe neuitatul catolicos Vasken I – s-a născut, a crescut și a fost educat în România, plecând în 1955 din România, această “A patra Armenie”, să pregătească reînvierea “la ceasul cuvenit” a statalității armene, precum și noua contribuție a poporului armean la civilizația omenirii!

Îmi amintesc cu plăcere de întâlnirile și discuțiile pe care le-am avut la București, Erevan și Ecimiadzin cu Marele Catolicos și Patriarh Karekin I, personalitate proeminentă a lumii creștine contemporane.

Păstrez pentru tot restul vieții mele amintirile evenimentelor la care am participat în septembrie 2001 în Armenia organizate și patronate, împreună cu cele mai înalte autorități ale statului armean, de către Sanctitatea Voastră.

La fel de vii sunt în amintirea mea vizita pe care Sanctitatea Voastră ați făcut-o în anul 2012 cu o impresionantă delegație de episcopi armeni din întreaga lume pentru a marca la București și Suceava împlinirea a 500 de ani de la înființarea mânăstirii armene Hagigadar de la Suceava.

Am avut onoarea deosebită ca împreună cu colegul meu – aici de față, dl. Andrei Ungar, să vă întâmpinăm și însoți, ca reprezentanți ai Guvernului, pe tot parcursul vizitei Sanctității Voastre în România.

Vă mulțumesc încă odată pentru onoarea specială de a fi primul român căruia Sanctitatea Voastră i-ați acordat înaltul Ordin al Sfântului Scaun de la Ecimiadzin – “Sfântul Nerses Șnorhali”.

Precum și PS Episcop Varlaam Ploieștenul, Vicar Patriarhal al Bisericii Ortodoxe Române:

,,Sunt deosebit de onorat și de recunoscător pentru posibilitatea ce mi s—a oferit de către Arhiepiscopia Armeană din România, personal de către Preasfințitul Episcop Datev Hagopian, întâistătătorul acesteia, de a participa la acest eveniment aniversar deosebit, prilejuit de aniversarea a 620 de ani de la întemeierea Episcopiei armene din România, care se desfășoară chiar la Sfântul Scaun de la Ecimiadzin, centrul bisericesc și spiritual al tuturor armenilor.

Începuturile așezării armenilor pe teritoriul României au avut loc acum aproximativ 1000 de ani. Aflând aici o atmosferă favorabilă datorată toleranței religioase și etnice a populației autohtone ospitaliere si pașnice, comunitatea armeană a sporit numeric și s-a consolidat. Inceputurile civilizației urbane la noi se datorează acestei comunități care a întemeiat în Transilvania primele orașe și care a contribuit mult la dezvoltarea economiei, comerțului, meșteșugurilor, culturii și artelor.

In Moldova, la sfârşitul secolului al XIV-lea și începutul celui următor, armenii s-au organizat bisericește, întemeind Episcopia de la Suceava care a fost recunoscută oficial de către Voievodul Alexandru cel Bun prin hrisovul din 30 iulie 1401.

De-a lungul secolelor, armenii din România, bucurându-se de înțelegere și pașnică conviețuire cu populația majoritară românească ortodoxă, a prosperat mereu, contribuind la dezvoltarea economică a provinciilor românești, construind biserici și mănăstiri care mărturisesc până astăzi vredniciile acestei comunități. Una din aceste mănăstiri — mănăstirea Hagigadar — Făcătoare de minuni sau «împlinirea dorințelor» din Suceava, este permanent cercetată de credincioși români ortodocși pelerini.

Cu prilejul vernisării la Palatul Patriarhiei Ortodoxe Române — în Sala Europa Christiana — a unei expoziții privind patrimoniul cultural și religios al comunității armene din România și a lansării volumului „Biserica Armeană din Romănia — istorie și patrimoniu”, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României a spus printre altele: „Relațiile de respect și de înțelegere reciprocă, de prietenie și de cooperare dintre români și armeni se bazează în principal pe o bogăție spirituală comună izvorâtă din Evanghelia Mântuitorului nostru Iisus Hristos, bogăție pe care fiecare dintre cele două Biserici creștine o păstrează și o cultivă permanent în viața liturgică proprie, împreună cu tradițiile specifice fiecăreia dintre ele”.

In această perspectivă a bogăției spirituale comune trebuie văzută și intervenția din 1925 a Episcopului armean de București Husik Zohrabian care cere Catolicosului Kevork al V-lea Surenianț permisiunea ca armenii din România să serbeze Paștele în aceeaşi zi cu Biserica Ortodoxă Română, pentru ca bucuria Invierii Domnului să fie una comună pentru toți creștinii cate trăiesc într-un spațiu comun.

După proclamarea Patriarhatului Român în anul 1925, la legăturile frățești dintre românii și armenii din România, sau adăugat și relațiile dintre Biserica Ortodoxă Română și Biserica Apostolică Armeană cultivate și intensificate de-a lungul timpului prin vizite reciproce ale Intâistătătorilor sau altor ierarhi, prin schimburi de profesori sau studenți, prin studierea reciprocă a istoriei, a învățăturii de credință, a organizării și a vieții liturgice celor două Biserici sau prin lucrarea comună în cadrul dialogului teologic oficial și neoficial dintre Biserica Ortodoxă și Bisericile Ortodoxe Orientale.

0 perioadă deosebită a fost aceea în care Bisericile noastre au fost păstorite de vrednicii de pomenire Patriarhi Justinian Marina și Vasken I Balgian, născut și format în România, patriarhi care în ciuda opresiunilor regimului comunist au avut înțelepciunea și curajul de a conduce în chip providențial Corabia Bisericii în vremuri de persecuție.

Amintim vizita Patriarhului Justinian în cetatea sfântă Ecimiadzin din toamna anului 1958, la doar trei ani după alegerea noului Patriarh și Catolicos Vasken I al Bisericii Armene (27 septembrie 1955).

Această vizită a fost repetată câțiva ani mai târziu, între 29 septembrie — 6 octombrie 1966, când din delegația condusă de Patriarhul Justinian a făcut parte și episcopul Teoctist al Aradului, care, mai târziu, ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, va vizita Biserica Armeniei la invitația Patriarhului și Catolicosului Karekin I, în perioada 7-11 noiembrie 1996, precum și în anul 2001, la aniversarea a 1700 de ani de la întemeierea Bisericii Armene.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care a fost întronizat ca Intăistătător al Bisericii Ortodoxe Române în ziua de pomenire a Sfântului Grigorie Luminătorul Apostolul Armeniei, pentru care are o evlavie deosebită amenajând un Paraclis în cinstea sa în Reședința patriarhală, continuând această frumoasă tradiție a predecesorilor săi, s-a întâlnit cu Sanctitatea sa Karekin al II-lea, Patriarh și Catolicos al tuturor Armenilor, la Reședința patriarhală din București, în ziua de 5 octombrie 2008.

Iar colaborarea cu Preasfințitul Părinte Episcop Datev Hagopian, conducătorul Arhiepiscopiei Armene din România, precum și relatia cordială și amicală dintre slujitorii și credincioșii Bisericilor noastre în România este una exemplară.

De aceea Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, în acest cadru solemn al aniversării a 620 de ani de la întemeierea Eparhiei armene din România, conferă Sanctității sale Karekin al II-lea, Patriarh și Catolicos al tuturor Armenilor, Ordinul Sfântul Apostol Andrei, Ocrotirorul României. Axios!

De asemenea, Preasfințitului Părinte Episcop Datev Hagopian, pentru bogata activitate pe care o desfășoară în cultivarea frățietății și prieteniei dintre armeni și români, dintre Biserica Apostolică Armeană și Biserica Ortodoxă Română și în lumina recentei aniversări a zilei sale de naştere, Patriarhul României îi conferă Ordinul Sfântul loan lacob de la Neamț, noul Hozevit. Axios”

Festivitatea s-a încheiat cu o expozitie și un concert de muzica clasică.

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Armene din România

by Arhiepiscopia Armeana