DEBUT LITERAR / Lusaper Mihaela Cocoș sau trenul în care am urcat !

La Buzău, Asociația Liga Scriitorilor a inițiat în vara asta un concurs de creație literară intitulat Voi sunteți lumina lumii ! o trimitere evidentă la vorbele spuse de Iisus Hristos acum mai bine de 2000 de ani. Această lăudabilă inițiativă, coordonată de Elena Căpățînă și Mihaela Socol s-a finalizat nu doar cu acordarea unor diplome participanților dar și cu realizarea unui volum, apărut în prag de An Nou, în care cele mai  reușite scrieri și-au găsit locul. Versuri și proză scurtă.  Printre participanții la concurs s-a aflat și Lusaper Mihaela Cocoș care a obținut o mențiune. Scrisoare din trenul meu se intitulează proza scurtă pe care o reproducem mai jos în care autoarea se regăsește în acel tren al vieții pe care-l parcurgem fiecare dintre noi. Cu bune, cu rele, cu speranțe, cu amintiri, cu căutări, cu iubiri, cu dezamăgiri. Dar în primul rând cu credință. Pentru că, nu-i așa, suntem Lumina lumii !

E un început în ale scrisului pentru Lusaper care nu uită – în această proză aduce vorba –  că este și armeancă. În trenul ei sperăm să-și găsească locul și literatura…succes.

Scrisoarea din trenul meu

Să mă gândesc ? Să scriu ?

Nu ! De ce ?

Ba da !

Curaj Miha !

Scriu acum scrisoarea către mine și către tine (ție dragă domnule C.G. și/sau Yin-ului meu)…   eh,   tot   ceea   ce   am   trăit   a   existat   și   trăiește   prin   iubire,   lumina,   informație, energie, dăruire, naturalețe, autenticitate și mișcare. Despre unele am știut, de altele nu, iar despre altele, încă,  sunt multe de dezvăluit. Mișcarea sentimentelor, a trăirilor, interesante mișcări ale egoului, ale sinelui, ale mele și atât. M-am mișcat în durerea regăsirii, în care m-am oglindit și strălucesc  în mine în tine în bucuria regăsirii mele …. cât de dor mi-a fost. Și de tine îmi este dor, dar de fapt conștientizez că totul este înăuntrul meu, acel univers curcubeu de lumina care m-a însoțit mereu.

Mereu când împrăștii semințele iubirii, luminii, în mine în tine în tot, mă mișc și oriunde privesc te văd, mă văd și mă scald când în lacrimi de durere când în izvorul vieții cu apa vie.

Da ! Iubesc ! Iubesc mereu !

Experiența îmi grăiește: stai, ai mai trăit așa! Si totuși merg mai departe și mai deschid o ușă, uneori poate tot aceeași ușă… cheile sunt la mine, mă uit și mă doare, mă opresc, te văd plângând și îți spun … sunt aici … drumul deschide o ușă, larg deschisă, intrăm, știu că am intrat, am   pășit   sigură   și   hotărâtă,   hm,   aici este   toată   frumusețea   binecuvântată   de Dumnezeu ….  copaci viguroși, puternici, bogați și  înverziți, lume de  poveste, curcubeu, lumină, liniște pace, bucurie… alături de Hristos am mers împreună mai departe !

Tu din mine eu din mine bucură-te, în mine-s toate și eu sunt totul. Lumina lumii.

Am trăit ani mulți în durere, flămândă de hrana sufletească, trăind relații care ascund sub o aparență cuceritoare ceva ce rănește spiritul, trăind rușinea, respingerea și frica însă alături de cei luminoși, m-am ridicat, dezlegat și m-am eliberat în bucurie și a venit vremea să las cheile … nu mai aveam nevoie, ușile se deschideau ca în urma unei adieri de vânt cald mângâietor, știam că El este cu mine, că sunt acolo unde trebuie să fiu, acolo unde universal îmi grăiește despre taine și mistere care azi acum, sunt Adevăr ! Orice aș vrea să spun, oricât nu îmi place oricât disconfort simt … azi știu ce trebuie să știu acum și aici.

Dragul meu te-ai oprit în curba infinitului în urma ciocnirii cu mine … tu ai rămas în bucla în care vanitatea dansează și te sufocă, eu sunt infinitul căci timpul este …. atemporal!

Privesc acel joc dintre cei doi atomi sau suflete ce se cunosc de mult, ce se ciocnesc se răsucesc unul întru o parte celalalt în cealalt parte ca și cum nu se mai pot întîlni, tu ai rămas în banda ta … Nu! Nu accept acest joc ! Îl văd, îl simt, îl înteleg, bine, eu aleg infinitul întreg acel opt pe care de oriunde l-ai privi este prezent acum și aici, în care nimeni și nimic nu se oprește.

Aleg unitate, aleg copacul vieții aleg să merg mai departe. Te iubesc, dragul meu, te accept, te iert, renunț și te binecuvântez, azi mă iubesc și aleg copacul vieții din mine și cu onor și considerație față de al tău și al tuturor!

Mulțumesc pentru întâlnirea din infinitul văzut de tine și tot ceea ce te-a durut să se transforme în iubire și lumină, pentru că în experiența cerută eu am trăit fericirea și am făcut pași mici către al meu Ying și Yang …. universul meu care este tot aici și acum !

Este ceea ce simt acum … în tren și roțile cântă, în trenul vieții mele în care însoțită mereu azi rostesc cu recunoștiință onorând clipa … Multumesc !

Viața mea … azi sunt “mătușa curcubeu”…fiica, femeie, mama, sora, și uneori chiar și o clipă de soție!

Dacă îmi vin lacrimi?  Da, ar dori să se rostogolească …. Da ! … Se pregătesc să apară dar mă uit pe fereastra trenului grăbit, spre cerul minunat brăzdat de lumina soarelui și parcă văd și luna, verdele mamei Gaia și trec …..aproape se usucă în colțurile ochilor… acel ochi a văzut mai mult, el știe … că pensula ce desenează cerul a uscat și micile safire ce începuseră să răsară. Viața este prețioasă merit să trăiesc, bucuroasă că știu că sunt Lumina Lumii.

Născută în cea mai liberă și binecuvăntată țară, România, cu origini române și armene, strigată uneori Lusaper ( pari luis [pari=bun, luis=lumină], luminiță, aducător de lumină) și alteori Mihaela, călăuzită și binecuvântată, venită din mâinile Tatălui Ceresc și a Mamei Cerești, cu Arhanghelul Mihail alături și toți ceilalți, lângă familia mea iubită ( hi-hi , când m-am născut, tata m-a luat în brațe spunand “ bine ai venit lumina și aurul meu “ iar mamei cu mângâierea ei ușoară un gând fulger a venit ”o Doamne, este fetiță, numai să nu sufere ca mine”), prin mine se luminează, sunt călăuziți … pe unde trec … pe unii, pe ceilalti și universul întreg. Mereu am spus că am venit să aduc lumina acolo unde aproape mai pâlpâie sau este de întuneric cuprins, prezentă ca prin mine razele să atingă  mai departe …precum ”preaînțeleapta Vasilisa” adică se descrie inițierea unei femei, ea vorbește despre înțelegerea faptului că cele mai multe lucruri nu sunt ceea ce par. Pentru a le adulmeca, femeia, face apel la intuiție, sensibilitate interioară și înțelepciune. Tânăra Vasilisa i se înfățișează babei Yaga cu onestitate, autentică, deschisă exact așa cum este sau sunt. Astfel, povestea spune cum în urma încercărilor la care o supune baba Yaga, tânăra pleacă victorioasă în mâna ei cu felinarul mereu aprins în pădurea întunecoasă și în lume.

Nu ne oprim, mergem mai departe cu credință, luminând !

19 septembrie 2020

by Mihai Stepan Cazazian