DE CE AVARAYR ?

          Citim într-o carte de istorie a Armeniei, imprimată la 1920 si predată la o Universitate din Elveția, la capitolul despre Vartanieni următorul pasaj:

          „ Armata  armeană și-a făcut eroic datoria, și a luptat până la capăt, în fața inamicului care își împrospăta mereu rezervele. Vartan Mamigonian și cei 1036 ofițeri ai săi, dintre care opt generali, au căzut pe câmpul de onoare.

          Această bătălie a salvat cu adevărat națiunea. Perșii, greu încercați, s-au oprit ca să-și acopere pierderile.Ei au renunțat la ideea convertirii Armeniei la mazdeism. ”

          Dar de ce armenii au luptat cu atâta înverșunare? Desigur, ei nu acceptau să se lepede de credința lor, asta înțelegem. Dar ca să vedem mai îndeaproape și în detaliu faptele trebuie să deschidem cronica lui Eghișe, martor ocualar la frământările de acum aproape 1600 de ani.

          Știm că Yazdeghert, regele persan, a trimis un lung memoriu-somație prin care impunea Armeniei să renunțe la creștinism, pe care îl persifla în scrisoare, și să adopte mazdeismul pe care îl lăuda în fel și chip. Răspunsul a fost pe măsură, detaliat, ferm si tăios.

          Atunci Yazdeghert, a trimis un corp expediționar redutabil, și ce a urmat a fost Bătălia de la Avarayr (anul 451). Însă doar puțini își mai amintesc faptul că în urma militarilor venea un alt „corp” de numeroși magi mazdeiști care plănuiseră în detaliu să demoleze biseicile, înlocuindu-le cu capiști mazdeiste, să fure odoarele, să sfẫșie veșmintele preoților etc, și ei din timp, împărțiseră Armenia în zone adjudecate pentru ficare. Să vedem cum descrie Eghișe aceste detalii, fără a uita însă că armenii acelor timpuri aveau aceeași  limbă, aceeași credință și citeau aceleași litere ca și noi și simțeau, la fel ca și noi, fiecare privațiune ce li se pregătea, una câte una, fiecare în parte, de către magii care veneau pe drum și de aceea ea poate fi înțeleasă la fel și de noi cei de acum.

          Iată ce spune Eghișe cronicarul:

          „ Iară acești nemernici ieșind fiecare din ungherele lor întunecate, doreau de grabă să ducă la îndeplinire porunca regelui. Ei au dat glas ținuturilor îndepărtate ca să se ridice și spre apus, ca să traga la sorți folosind lemnul, să vadă care magi în ce parte  să meargă să propovaduiască. Pentru că de la împărăție primiseră poruncă să intre în ținuturile atât a Armenilor, cât și a Aghvanilor, a Lifilor, Aldzinior, Gortilor, și  Dzavteilor și ținuturile Dasane, precum si în multe locuri unde erau creștini în ascuns.

          Și venind în mare grabă pe neașteptate, urmăreau să jefuiască averile sfintelor biserici. Și s-a adunat o mare armată, și ca un satană răutaăcios s-a arătat în mijlocul lor și îndemnându-i tot timpul îi zorea mereu să înceapă treaba. Și le-a dat termen luna a șasea, și erau în fierbere fiind îndemnați de porunca de la curte.

          De la Navasart la  Navasart, zicea, în toate părțile aflate sub autoritatea marelui rege trebuie să dispară slujbele religioase din biserici, trebuie închise și sigilate ușile sfintelor lăcase, odoarele consacrate trebuie confiscate cu inventar scris în folosul curții regale, să tacă psalmodierile, și să înceteze citirea prorocilor. Preoții să nu admită să învețe poporul în casele lor, iar acei bărbați și femei care sunt în sihăstrii șa-și schimbe veșmintele cu cele lumesti precum se cuvine.

          De asemenea soțiile nahararilor  tebuie să primească învățătura magilor și îndatoririle respective. Baieții și fetele oamenilor liberi si plugarilor trebuie educați în  locuri de adunare de către aceași magi. Trebuie scurtată si interzisă legea sfintei căsătorii, pe care o au de la înaintașii lor conform obiceiurilor creștine. În loc de o singură soție să ia mai multe, ca neamul Armenilor să crească si să se înmulțească.

Fetele se pot căsatorii cu tații lor, si surorile cu frații lor, iar mamele să nu aibă dezgust față de fiii lor precum si nepoții să intre în patul bunicilor lor.

          Animalele jertfite să nu fie tăiate fără a fi închinate zeilor, fie berbec, fie țap, fie vițel, fie pasăre, fie porc. Aluatul să nu fie frâmântat fără pandam, târâțele și prăjiturile (resturi) să nu fie aruncate în foc. Mâinile să nu fie spălate fără gumez  . Liliecii, vulpile să nu fie omorâte. Șerpii, șopârlele, broaștele și furnicile, și ce viermoșenii mai sunt să fie nimicite, și să se aducă la cunoștința curții regale ca număr si cantitate. Și câte slujbe de acest fel mai sunt cu privire la jertfe sau tăieri, conform sărbătorilor anuale, să fie împlinite precum și prezentarea numărului de gabici de cenușă.

          Toate acestea, pe care le-am spus, cu toții trebue să le împlinească până la sfârșitul anului. Iar toate celelalte le vor pregati ulterior…

          Magii si magii cei mari, primind aceste ordine și porunci, se grăbeau zi și noapte să ajungă în Armenia, și de prea mare bucurie nu se plictiseau de lungimea drumului.”

                                                          ***

          Este limpede ca Armenia, în întregime, cu credința ei deja de un secol, cu identitatea ei ancorată în milenii, cu cultura ei consolidată în toata paleta acestei noțiuni: limba, scris, literatură , arta, obiceiuri, cânt , port, tradiții familiale și sociale, era brutal șocată de această „resetare” sălbatică și nedorită. Revolta nu era doar la pătura elitară religioasă sau laică, militară sau populară, era totală. Avarayrul era revolta explozivă a unui întreg popor. Nu mai conta diferența numerică de forțe față de inamic.. Aici rolul suprem l-a jucat mentalul, spiritualul, avântul, care unindu-se au creat  o forță de izbire care a înspăimântat corpul expediționar ce venea doar să jefuiască și să impună un ordin venit de sus.

          Avarayrul a fost un corolar. El a costat scump pe armeni. Dar victoria a fost de partea lor. Ea s-a pecetluit mai târziu la Năvarsac unde a dictat Vahan Mamigonian condițiile, cedând doar să plătească un tribut anual.

          Armenii nu au acceptat niciodata ca cineva din afară să le dicteze modul de viață, credința, cultura sau tradiții străine de ce au creat ei inșiși pentru ei. Au respectat pe cei care i-au respectat la rândul lor pe armeni. Dar atât,

          Meditând la cele de mai sus vedem că răul e foarte vechi, și dacă uneori ni se pare că dispare, el de fapt se acunde și izbucneste atunci când simte momentul propice. Nu e nimic nou sub soare…    

          Avarayrul nu s-a terminat. El continuă, și toată istoria armenilor este un Avarayr iar menirea noastră este să apărăm fără încetare orice cucerire, cât de mică ar fi ea.

ARPIAR SAHAGHIAN

____________________

NOTE

Vartan Mamigonian= (Sparapet) Conducătorul trupelor armene la Avarayr,  fost general al împăratului bizantin Teodosie

Mazdeism=(închinători ai focului) religie bazată pe dualismul dintre bine si rău, practicată de Persia antică.

Eghișe=cronicar din sec V-lea, participant la bătălia de la Avarayr.

Yazdeghert II, rege persan (438-457) era un fanatic religios, care a persecutat pe cei ce nu erau mazdeiști în special pe armeni și pe evrei (apud Noldeke,(1836-1930) cit.de E Ter-Minasian, 1946)

Folosind lemnul=mod de a trage la sorți cu lemnișoare scurte sau si lungi.

Aghvani, Lifi, Aldzini, Gorți, Dzavtei. Triburi din NE Caucaului și din zona Mosulului de azi.

Navasart=Anul nou, dupa vechiul calendar armenesc (azi ar veni pe 11 august)

Naharar =guvernator de ținut (în vechime) Azi are sens de ministru.

Gumez=urina de vacă. Utilizat de vechii mazdeisti pentru spălări ritualice de purificare.

Pandam=acoperamânt de pânză albă pentru cap

Gabici (unitate de măsură) de cenușă. Se prezenta magilor ca dovadă de respectarea  credinței mazdeiste, ca semn al arderii focului „sacru”.

Vahan Mamigonian= nepotul lui Vartan (440-550)

Năvarsak=Localitate unde Vahan a încheiat tratatul de pace cu perșii (anul 484)

by Redactor