6 Ianuarie, ca sărbătoare a Nașterii și Epifaniei lui Hristos

Este neîndoielnic faptul că prin mintea fiecărui armean a trecut întrebarea: de ce sărbătorim Crăciunul pe 6 ianuarie?

După Înălțarea lui Hristos, biserica primară sărbătoarea doar Învierea Domnului. Abia la sfârșitul secolului I, în viața bisericii și-au făcut intrarea și alte sărbători legate de viața Domnului Iisus Hristos. Una dintre aceste sărbători este și Nașterea și Epifania Domnului (În ziua de Crăciun se sărbătorește și Botezul Domnului ca naștere spirituală a lui Hristos care, împreună cu Nașterea se numesc Epifanie. În timpul sfintei liturghii de Crăciun se sfințește apa ca o amintire a botezului lui Hristos), care, până la mijlocul secolului al IV-lea se sărbătorea de către toate bisericile pe data de 6 ianuarie. Dar, în anul 354, Papa Liberius desparte sărbătorile nașterii și a botezului datorită neînțelegerilor dintre bisericile de răsărit și apus și a marii influențe a zeului Mitra și din dorința de a desființa obiceiurile păgânești care mai dăinuiau în populația creștină. Astfel, data Crăciunului s-a mutat pe data de 25 decembrie când se ține sărbătoarea nașterii soarelui „Dies Solaris natalis invincit” (Nașterea Soarelui de neînvins). Sărbătoarea botezului a rămas neschimbată fiind sărbătorită de toate bisericile pe data de 6 ianuarie, excepție făcând Biserica Rusă care încă folosește calendarul iulian și care sărbătorește „pe vechi” Crăciunul, adică 13 zile după data de 25 decembrie, care cade în 7 ianuarie.

După cum se poate vedea, Biserica Armeană este singura biserică ce a păstrat sute de ani tradiția apostolică de a sărbători Nașterea Domnului pe data de 6 ianuarie. Desigur, pentru noi ca armeni, data sărbătoririi Nașterii lui Hristos are importanța sa ca fiind o particularitate a neamului nostru, un factor care nu ne lasă să ne pierdem identitatea dar, mult mai importantă din punct de vedere spiritual este primirea în suflet a Luminii acestei sărbători. Aceste două caracteristici, fizică și spirituală, ne-au parvenit ca urmare a înțelepciunii părinților bisericii noastre și care, mai mult de atât, păstrează în ele o tradiție izvorâtă din biserica primară.

Pentru credincioși, începutul sărbătorilor și fericirilor spirituale sunt Nașterea și Epifania Domnului care au fost orânduite de către Apostolul Iacob, cunoscut și cu numele de Fratele Domnului, frate fiindu-i lui Hristos din Iosif, care a fost martor la toate faptele lui Hristos. El, cunoscând toată lucrarea Domnului, a întocmit pentru prima dată un canon al scrierilor sfinte, a hotărât data sărbătorilor domnești și a spus că Hristos s-a născut pe data de 6 ianuarie, zi aflată de la tatăl său Iosif. Iar, peste treizeci de ani, după cele spuse de episcopul Chiril al Ierusalimului, a avut loc în aceeași zi de 6 ianuarie, botezul Domnului în apele Iordanului.