Mihai Stepan Cazazian

„Dacă nu filozofezi, dacă nu găsești ceva diferit, nu poți cânta Otello“ – Interviu cu Arsen Soghomonyan

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Alexandru Pătrașcu: Aveți un program încărcat: tocmai ați încheiat o serie de spectacole cu Otello la Bayerische Staatsoper München și intrați în rol la București, cu doar câteva zile de pregătire. Cum au mers repetițiile de la Opera Națională București, cu Christian Badea, cu distribuția?

Arsen Soghomonyan: Îl cunoașteți pe maestro Badea?  Știți cine e Christian Badea?

A.P.: Desigur. Și îl consider cel mai important dirijor de operă român.

Arsen Soghomonyan: Fiecare țară are un maestro Badea. Dar dacă ne uităm așa, fiecare țară are câțiva pictori buni, sau scriitori importanți. România poate spune despre Badea că e ca un arhitect al muzicii, el reprezintă o față a României în lume. Dar e mai mult decât atât. Iubitorii de muzică din lume pot afirma că sunt 10-15, poate 30 de dirijori în toată lumea. De exemplu, Christian Badea, sau von Karajan….

Maestrul Badea vine în acest grup. E foarte important. Și când îl ai pe acest maestru și pe ceilalți colegi, cu experiențele lor din teatrele lumii, e foarte ușor să faci spectacolul în 2 zile, pentru că ești în materie, înțelegi, ei înțeleg, trebuie să înveți doar punerea în scenă. Pentru că regia nu vine pe primul loc, ci caracterizarea personajului, cu muzica lui Verdi și subiectul lui Shakespeare. La o asemenea operă, cum e Otello, spectatorul care-l vede și-l ascultă pe Otello, sau îl vede și-l ascultă pe Iago, sau pe Desdemona, nu se gândește neapărat: ”Acum e corect în producție sau nu e corect”. Chiar și dacă au văzut aceeași punere în scenă de 100 de ori și știu pe unde intră Otello, pe la stânga sau pe la dreapta, nu mai contează. Și, desigur, dirijorii cu experiență ne pot ajuta să facem totul în două zile și să iasă niște spectacole foarte bune, pentru că e vorba despre muzică și despre text, înainte de toate. Noi credem în ce facem. Mai departe, ca regie, vom face foarte bine. 

(…)

A.P.: Când am făcut interviul cu Hrachuhí Bassénz și cu Vladislav Sulimsky, partenerii dvs, dna Bassénz mi-a povestit despre părintele muzicii armene, Komitas. Am căutat informații despre el, i-am ascultat muzica și am aflat că-l chema, pe numele său adevărat, Soghomon Soghomonyan, ca pe dvs. Sunteți rude?

Arsen Soghomonyan: Nu cred, nu știu sigur. Dar nu contează ce nume de familie am. Soghomon Soghomonyan, Komitas… orice armean, oricine se simte armean are un Soghomon Soghomonyan în inima lui, în mintea lui și în sângele lui. Komitas este identitatea noastră muzicală. E foarte important pentru noi, ca armeni, pentru că așa nu suntem uitați. Aș fi fericit să descopăr că sunt rudă cu el, dar e mai important pentru mine din punctul de vedere al identității culturale. Ce a însemnat viața lui, ce s-a întâmplat cu poporul armean. Azi vedem în lume tot felul de atrocități, dar vedem, de asemenea, cum oamenii care nu-și cunosc istoria sunt condamnați s-o repete. De aceea Komitas e important. E o parte din istorie, care ne vorbește și azi prin muzica lui, e o coloană a culturii noastre la care privim și ne face să nu uităm ce s-a întâmplat.

citește interviul integral pe despreopera.com