Cuvîntul rostit de domnul Victor Opaschi, Secretar de Stat în cadrul Secretariatului de stat pentru Culte în Catedrala Armeană

Întristată adunare

Preasfinției Sale

PS Episcop Datev Hagopian

Întâistătător al Arhiepiscopiei Armene din România

Există oameni care atunci când părăsesc lumea aceasta, nu doar apropiații, ci comunități întregi, ba chiar oameni care nu i-au cunoscut îndeaproape, se simt mai săraci și întrucâtva orfani. Un astfel de om a fost și Părintele Arhimandrit Zareh Baronian, a cărui întreagă viață s-a identificat cu destinul comunității armene din România. Stă mărturie pentru aceasta, iată, și numărul mare al celor ce suntem veniți astăzi ca să-l petrecem, în lumina Paştilor, pe ultimul drum pe care-i putem fi alături. Fiecare din cei de aici a pierdut în el un părinte, sfătuitor, duhovnic, prieten, frate sau măcar un om apropiat sufletește. Îngăduiţi-mi să aduc și eu aici o mărturie și un omagiu personal.

Am avut privilegiul să cunosc şi să trăiesc personal şi direct trăinicia şi căldura relaţiilor dintre români şi armeni. În această experienţă, Părintele Baronian a avut un rol special.

L-am cunoscut pe părintele Zareh Baronian încă din anul 1982. Am lucrat atunci pentru o scurtă perioadă la Departamentul Cultelor și, având printre responsabilități și relația cu Arhiepiscopia Armeană, l-am putut cunoaște și aprecia pe cel care, ca vicar al Arhiepiscopiei, reunea în sine o mulțime dintre talentele și virtuțile pentru care armenii sunt pretutindeni recunoscuți: o erudiție de cărturar, un devotament nemăsurat față de comunitatea sa și față de oamenii din jur, o deschidere nelimitată față de tot ceea ce înseamnă frumos, ca să amintesc aici doar câteva lucruri.

Țin minte că ceea ce ne-a apropiat foarte mult de la început a fost marea sa pasiune pentru muzica clasică, mai ales față de muzica de operă, pe care o gusta ca un împătimit și ca un erudit cunoscător.

Mai târziu, din calitatea de consilier pentru cultură și culte al Președintelui Ion Iliescu, l-am întâlnit pe părintele Zareh Baronian la toate evenimentele comunității armene la care am participat. De la acest teolog erudit am avut multe de învățat despre tot ceea ce a însemnat și înseamnă pentru România, dar și pentru întreaga lume, comunitatea și Biserica Armeană: de la istorie și liturgică, la artă și aghiografie, la viața de zi cu zi a comunității.

Datorită Părintelui Baronian am înţeles mai bine importanţa pe care a avut-o întotdeauna, dar pe care a dobândit-o mai cu seamă în răstriştea lor religia armenilor. Sublinia adesea în discuţiile noastre că putem să-i considerăm pe armeni nu numai primul popor care a devenit creştin în mod oficial, dar şi primul popor creştin care a făcut din credinţa sa axa identităţii şi temeiul supravieţuirii sale.

Nu pot uita şi nu voi uita niciodată cu câtă bucurie, satisfacţie şi emoţie a primit Părintele Baronian vestea decorării mele de către Sanctitatea Sa Karekin al II-lea anul trecut, la propunerea P.S. Episcop Datev Hagopian cu Ordinul şi Medalia „Sf. Narses Şnorhali”. Era mândru că prietenul său era primul nearmean căruia i se conferea acest Ordin.

  Îmi amintesc cât de apropiat era Părintele Zareh Baronian mai cu seamă de Biserica Ortodoxă, în care era la rându-i foarte respectat, atât de Patriarhul Teoctist cât și de mulți alți ierarhi, preoți și teologi, cărora le-a fost prieten și sprijinitor în înțelegerea profundei înrudiri spirituale între Biserica Ortodoxă și Biserica Armeană, într-o perioadă în care aceste Biserici se reîntorceau una cu fața spre cealaltă, făcând apel la Tradiția lor comună pentru regăsirea unității.

Am avut privilegiul de a lucra de mai multe ori împreună cu părintele Zareh Baronian, pentru pregătirea câtorva momente importante pentru viața comunității și pentru relațiile dintre statul român și comunitatea armeană: de la vizitele făcute de Președintele României în Armenia, la vizitele în România ale Patriarhilor-Catolicoşi ai Armenilor. Astfel am putut redescoperi cu toții cât de importantă a fost și rămâne pentru țara noastră comunitatea armeană, și câte fire istorice, culturale și umane leagă Armenia de România. Ca un gest de recunoaștere pentru extraordinara lucrare a Părintelui Zareh Baronian Președintele României Ion Iliescu i-a conferit, de altfel, în 2004, ordinul „Meritul Cultural” în grad de Ofițer.

Din anii din urmă, când am continuat să ne întâlnim la evenimentele legate de viața comunității și, mai ales la Ateneul Român, de unde era nelipsit joia din loja 18, îmi este mereu prezentă în minte figura sa atât de sobră și de impunătoare totodată, care se lumina din interior ori de câte ori vorbea sau auzea vorbindu-se despre comunitatea armeană din ţara noastră.  Eu cred că nu este întâmplător că ne-a părăsit în Săptămâna Patimilor, pe drumul care duce spre Înviere.

Aș dori să transmit fiecăruia dintre dumneavoastră, care l-ați cunoscut și l-ați iubit, sincere condoleanțe. Fie ca pomenirea sa să fie veşnică și Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții pe părintele Arhimandrit Zareh Baronian!

Victor Opaschi,

Secretar de Stat  în cadrul Secretariatului de stat pentru Culte

by Mihai Stepan Cazazian