Cuvântul PS Episcop Datev Hagopian rostit în Aula Academiei Române cu prilejul Zilei Limbii, Alfabetului și Culturii Armene

            Măreția clipei Ne îndatorează la acest cuvânt aducând celor prezenți expresia dragostei și prețuirii din partea armenilor  trăitori în  România, laolaltă cu binecuvântarea  Noastră arhierească. Este o mare cinste pentru Noi să Ne aflăm  aici, în acest loc încărcat  de strălucirea minților luminate ale fiiilor acestui popor, astăzi, în această zi deosebită, zi închinată Limbii, Alfabetului și Culturii armene, împlinind datoria de suflet de a rosti acest cuvânt de smerită închinăciune în fața limbii armene, una  dintre cele mai vechi limbi vorbite pe această planetă. Mulțumim cu recunoștință Statului român, Președintelui României, Parlamentului, tuturor celor care au avut bunăvoință, aprobând și sprijinind înfăptuirea acestei inițiative, alăturând aleasa apreciere pentru stăruința domnilor deputați Varujan Vosganian și Varujan Pambuccian,   neobosiți susținători ai  năzuinței noastre, aceea ca de acum înainte ziua de 12 octombrie  a fiecărui an să fie  Zi  a Limbii, Alfabetului și Culturiii Armene.

            Limba
maternă  are o importanță imensă in viața
fiecăruia dintre noi. Este calea de comunicare, modul de exprimare a
gândurilor,  modul de a-și percepe
trecutul și a trăi prezentul, calea spre a făuri viitorul nației. Limba unei
nații este calea prin care aceasta trăiește și se arată lumii, transmițând  trăirile, sentimentele, cultura, religia,  este cea care desăvârșește  ființa națională. Din multe puncte de
vedere   putem afirma fără teama de a
greși, că limba maternă   ca noțiune
impune includerea  limbilor tuturor
popoarelor  în rândul marilor valori  din istoria omenirii.Simțim și afirmăm că în
rândul acestor valori universale își merită un loc de cinste și limba armeană,
cea care a fost pentru noi din cele mai vechi timpuri nu doar un  simplu mijloc de comunicare! A însemnat mult
mai mult! A fost tiparul care a definit ființa națională, liantul care ne-a
ținut uniți pe toți cei împrăștiați de furtunile istoriei în toate colțurile lumii,
rămânând pururi temelia năzuinței spre dăinuire a poporului nostru mult
încercat de-a lungul vremurilor!

            Limba
maternă și credința în Dumnezeu  ne-au
fost sprijin în lupta noastră pentru păstrarea ființei naționale, pentru
dăinuire ca națiune. Este o realitate  de
necontestat, dovedită de istoria multor popoare, aceea că pierderea limbii și
slăbirea credinței conduc spre slăbirea conștiinței naționale, spre pieire! Au
dispărut popoare, culturi… pagini de istorie! Poporul armean trăiește, există
și va dăinui păstrându-și limba națională și credința în Dumnezeu! Îmbinarea
celor mai deosebite și mai frumoase haruri! Marele poet englez  Geoge Byron, apropiat al armenilor și
cunoscător al limbii armene, afirma 
cu  justificată convingere  ideea că pentru a vorbi cu Dumnezeu, cea mai
potrivită cale este a vorbi și a te ruga în limba armeană! Este limba care
poate exprima totul atât de simplu și de frumos, pentru inimă, pentru suflet,
pentru oameni și pentru Dumnezeu! De mai bine de 17 veacuri, traducerea Sfintei
Scripturi în limba armeană a fost și este considerată de specialiști ca Regină
a traducerilor. Mulți cercetători au învățat limba armeană doar pentru a
înțelege mai profund Biblia și pentru pentru a pătrunde în lumea  spiritului poporului creștin armean.

            Pentru
tot ce a însemnat și înseamnă limba noastră maternă, limba poporului nostru, pentru
armeni dar și pentru întreaga omenire, suntem datori a-i acorda cinstirea ce i
se cuvine  ca unei  adevărate valori a culturii omenirii.
Cinstirea acesteia este de fapt cinstirea istoriei și civilizației poporului
armean….și de ce nu, cinstirea istoriei omenirii căreia și noi, generația de
astăzi, îi mai adăugăm câte o pagină cu înșiruirea faptelor nostre. Trăim
bucuria de a putea adăuga în rândul acestor fapte și mulțumirea împlinirii de
astăzi, 12 octombrie 2019, Zi recunoscută oficial în România ca Zi a Limbii, Alfabetului
și Culturii Armene. Este un pas decisiv spre întărirea legăturilor dintre  vremurile trecute și cele de azi,  este un imbold spre apropiere în gândire,
îndemn spre unitate  în aprecierea
valorilor istoriei.  Decretarea acestei
zile  și evenimentele organizate pentru
marcarea importanței acesteia fac cinste tuturor celor care se închină în fața
valorilor civilizației  și istoriei,
contribuind la păstrarea acestora și transmiterea către generațiile următoare.

            Vă
mulțumim din inimă pentru bucuria de a fi împreună în această zi de cinstire a
valorilor poporului armean!

            Ne rugăm
Domnului să ne țină mereu uniți, păstrători de cultură și de istorie,  luminați de credință  pe calea voii Sale celei sfinte.

by Mihai Stepan Cazazian