Cuvântul PS Episcop Datev Hagopian Întâistătător al Eparhiei Armene din România cu prilejul Sărbătorii Nașterii Domnului, ianuarie 2018

                    ,Rege nou s-a născut pentru noi în Betleemul Iudeii!,,

(Condacul Nașterii Domnului)

Iubiți credincioși,

Prăznuim din nou împreună Nașterea Domnului și descoperirea lui Dumnezeu în chip perfect,prilej de mare bucurie pentru întreaga noastră comunitate, prilej de a înălța slavă   întru cei de sus lui Dumnezeu,  prilej e a înălța rugă către Domnul pentru pace și bunăvoire între oameni,. Ne rugăm Celui Prea Înalt în acest sfânt lăcaș, acest Betleem al spiritului armenesc, al inimilor armenilor din România, sub cupolele Catedralei Arhiepiscopale , cu inimile pline de bucuria acestui eveniment de căpătâi din drumul mântuirii noastre=,,Rege nou s-a născut pentru noi în Betleemul Iudeii!,,

Prin nașterea noului Rege  începe existența unei noi Împărății,Împărăția cea fără de sfârșit   care se va întinde curând în toate cele patru zări, nu prin forță și silnicie, ci prin nemărginita dragoste arătată de Dumnezeu ziditorul către întreaga Sa creație,către cei care s-au îndepărtat de El .Prin Nașterea Fiului lui Dumnezeu ni se deschide calea mântuirii,aceasta fiind voia Domnului și împlinirea făgăduinței Sale, împlinirea Legii și a profeților .Nașterea lui Hristos este un eveniment unic,o ,,Taină mare și minunată,,.,,Mare este taina creștinătății!Dumnezeu s-a arătat în trup!,, (I Tim 3,16).Și ca orice taină a rămas de nepătruns, de neînțeles pentru mintea oamenilor!Nașterea Domnului a unit cerul cu pământul, Cel veșnic a îmbrăcat straiele muritorilor, Domnul s-a născut ca om pentru a-l îndumnezei pe om,pentru a-l ridica spre  curățenia aducătoare de viață! Regele Cel născut în ieslea din Betleem  este regele inimilor noastre ,semn al dragostei Părintelui nostru Ceresc spre izbăvirea neamului omenesc rătăcit pe calea păcatelor .

Secole de-a rândul oamenii s-au străduit să pătrundă ,să înțeleagă Taina cea minunată a Nașterii după trup a Fiului lui Dumnezeu! Fără nici o îndoială ,fără putință de negare este realitatea că dragostea Ziditorului pentru cei pe care i-a creat după chipul și asemănarea Sa  a fost cauza  ce L-a determinat să-L trimită pe Fiul Său,prin naștere din Fecioară,pentru mântuirea oamenilor. Așa a simțit Domnul, că omul,cea mai frumoasă creație a Sa,făptura purtătoare de asemănare cu Domnul,nu trebuie lăsat să fie înghițit de piericiune,nu poate fi lăsat în calea stihiilor pierzătoare și aducătoare de moarte. Ca un iubitor Părinte a dat uitării mâhnirea  trăită pentru rătăcirea omului, lăsând loc iubirii celei mântuitoare, căci Dumnezeu este chiar El Iubire.  Din marea Sa iubire ne –am numit fii ai lui Dumnezeu.prin marea Sa iubire putem trece de la moarte la viață. Ce dovadă mai mare,mai desăvârșită putem găsi pentru această realitate decât frumoasele cuvinte ale sf Apostol și Evanghelist Ioan : ,,În aceasta este dragostea,nu fiindcă noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindcă El ne-a iubit pe noi și a trimis pe Fiul Său jertfă de ispășire pentru păcatele noastre.,,(I Ioan 4,10). Prin Nașterea lui Hristos Dumnezeu a dorit să fie printre noi cu trup, spre a ne ajuta, a ne îndruma pe calea cea bună, spre a ne face conștienți de măreția tainică a scopului creației Sale, căci Dumnezeu l-a creat pe om spre a fi asemeni Lui, vrednic de cinstire în Împărăția cerurilor..

Oare noi, oamenii, am înțeles  această nețărmuită dragoste? Ne-am deschis oare inimile,sufletele, pentru a-L primi pe Regele născut în ieslea din Betleem, am înțeles oare prețul în lacrimi de sânge plătit de Tatăl nostru din ceruri pentru suferința și chinurile Fiului Său? Cât de adânc a pătruns Hristos în inimile noastre,cât de mult dorim să trăim cu dragostea pentru Dumnezeu în suflet,? Simțim oare că Domnul cel iubitor și iertător ne privește și așteaptă ,cu răbdare și îngăduință, ca sufletele noastre însetate de mântuire să și afle,cu sprijinul Său, calea cea dreaptă și luminată? Ne dorim oare împăcarea cu Dumnezeu? Iar dacă o dorim cu adevărat să căutăm această împăcare, acest început de drum al bucuriei astăzi ,mai ales astăzi în această zi de mare Praznic. Domnul are brațele deschise pentru noi! Să pășim,iubiți credincioși, pe calea cea luminată a izbăvirii!

Viața fără Dumnezeu,fără Hristos, fără credință  ar fi asemeni unei nopți veșnice sau asemeni rătăcirii  într-un deșert fără margini, lipsiți de orice șansă de supraviețuire! Din nefericire mulți dintre oameni trec cu vederea acest lucru,încercând să-și trăiască viața fără credință,fără Dumnezeu,  îndepărtându-se astfel de menirea pentru care a fost creat omul. O viață fără credință este o viață fără principii morale, măcinată și distrusă numai de grija pentru bunăstare materială, preocupată de ambiții distrugătore ,de egosim, . Este viața aducătoare de prăbușire, calea cea amăgitoare a trăirii fără iubire de oameni și de Dumnezeu. Este calea pierzaniei pentru om,pentru omenire. De aici pornesc toate tulburările ,conflictele,războaiele,ura, suferința multora,de multe ori nevinovați. Aceasta este,iubiți credincioși urmarea îndepărtării omului de credință, de Dumnezeu.Cu atăt mai mult trebuie să ne rugăm și să nădăjduim că acești  rătăciți, acești îndepărtați prin voia lor de Hristos, să se trezească și să regăsească în ei  frumusețea primită , făcuți fiind ,,după chipul și asemănarea Domnului,,.

Iubiți credincioși,

Taina Praznicului din această zi a Nașterii și  a Descoperirii lui Dumnezeu în chip perfect vine în sprijinul nostru,spre bucuria și luminarea noastră. Hristos s-a născut  și vine să  ne umple inimile cu harul Său înnoitor. O face pentru noi, iar noi,cei ce credem în El ,suntem datori a-l primi acum și mereu ,cu smerenie și  mărturisire de credință,,având pururi nădejdea plinirii rugăciunilor noastre. Încredințându-ne iubirii Sale ne vom bucura de răsplata credinței noastre în El,   primind lumina cea neînserată,izvorâtă din însuși chipul lui Hristos, lumină ce vine  în sprijinul nostru spre a ne arăta mai puternici în credință și stăruitori în fapte de iubire pentru binele tuturor dar și pentru renașterea spirituală  a  întregii noastre comunități. Suntem datori a stărui  împreună în dobândirea cunoașterii lui Hristos  simțind că ,,Duhul Însuși mijlocește pentru noi cu suspine de negrăit,,(Rom.8,26)

Fie ca această zi să fie mai mult decât oricând prilej de mulțumire către Dumnezeu pentru belșugul darurilor Sale către noi, în rândul cărora se află și darul cel  mai prețuit=tainica Întrupare a Fiului Său,mântuitoare binefacere atât pentru viața noastră cât și pentru întreaga creație. Hristos ne cheamă spre El, învâțându-ne prin pilda  vieții Sale  să trăim în smerenie și iubire,pururi rugători și iertători.

 În ceas de luminată sărbătoare chemăm pe toți credincioșii din Eparhia noastră să-și unească glasurile în cântări de bucurie și  în rugăciune.Vestea minunată a Nașterii lui Iisus să ne țină uniți,împreună ostenitori pentru păstrarea credinței, a bisericii noastre ,  a limbii armene și a valorilor noastre naționale,spre mândria urmașilor noștri și spre folosul generațiilor viitoare.

Să ne rugăm ca spiritul Crăciunului să ne călăuzescă pașii pe calea bineplăcută Domnului,sub lumină de milostenie,pace,iubire,dreptate și bunăînțelegere.

Să ne rugăm ca Bunul Dumnezeu să reverse belșugul harului Său asupra lumii și a oamenilor,spre binele tuturor și spre biruința izbăvitoare a păcii pe pământ și unei veșnice bunâvoiri între oameni!

Sărbătoarea Nașterii Domnului să ne fie prilej de rugăciune ,implorând pe Domnul să ocrotească âara în care trăim,România, să ocrotească patria sufletelor noastre,Armenia și Arțakh-ul strămoșesc păzind în pace Sfânta Biserică Apostolică Armeană.

Purtând în inimă bucuria vestită de îngeri vă doresc  bucurie și belșug de har,în pace și sănătate!

Hristos s-a născut și ni s-a arătat!

Cu dragoste părintească și binecuvântări,

Episcop Datev Hagopian

by Mihai Stepan Cazazian