Cuvântul PS Episcop Datev Hagopian Întâistătător al Arhiepiscopiei Armene din România rostit cu prilejul Praznicului Nașterii și Botezului Domnului 2017

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.Amin

,,vi s-a născut azi Mântuitor,Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David,, (Luca 2,11)

Iubiți credincioși,

Astăzi e ziua cea mare,ziua marelui Praznic al Nașterii și Arătării Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos! Mare și minunată este taina pe care o trăim în această zi! Ziua în care  s-a născut pentru noi Împăratul cel ceresc,cu chip de prunc nevinovat,  pentru a făuri  o nouă lume, un nou om! Betleem  este locul cel ales, cetatea lui David, locul sfânt al nașterii Sale,  locul unde  ,,va ieși Conducătorul care va paște pe poporul Meu Israel,,(Matei,2-6).

Ne gasim astăzi, iubiți credincioși, aici, plecați cu smerenie în fața Sfântului Altar al Catedralei  noastre din București, în acest lăcaș dătător de lumină și călăuzitor precum steaua cea de pe cerul Betleemului , cu inimile pătrunse de tainică rugăciune spre binele lumii,spre fericirea  oamenilor  ,pentru pacea lumii și pentru voi, toți cei cărora le dăm acum vestea cea minunată=,,vi s-a născut astăzi Mântuitor, Care este Hristos Domnul,,! (Luca 2-11)

Cel mai înainte de veci a străbătut cerurile și a coborât pe pământ,pentru a lua chipul nostru, asumându-și astfel  condiția umană cea mai smerită. Promisă de Părintele nostru ceresc, vestită de prooroci, arătarea Mântuitorului prin întrupare din Fecioara cea sfântă   se arată ca,, bucurie mare care va fi la tot poporul,,(Luca 2-10). Dar bucuria pe care ne-a dorit-o Domnul, bucuria pe care au trăit-o păstorii cei cu inima curată, cea pe care au trăit-o Magii care, înfrângând viclenia lui Irod, s-au închinat Pruncului Iisus  oferindu-I din vistieria lor aur,tămâie și smirnă, nu am aflat-o atunci…și nu o aflăm nici acum în inimile tuturor! Cei două mii de ani scurși de atunci au îndestulat Raiul cu martiri și sfinți din toate straturile societății  omenești,în fruntea acestora aflându-se  pruncii nevinovați, contemporanii Pruncului Iisus, omorâți de sabia lui Irod pentru numele Lui. Timp de mai bine de două mii de ani credința celor mulți a luptat  împotriva îndepărtării de Dumnezeu, suportând loviturile răului și rănile provocate de degradarea morală și absența iubirii    semenilor lor,  stare  ce nu poate aduce decât îngrijorare ,tristețe și suferință!  Marea vieții lumii este învolburată, conștiința creștină este cutremurată de  dezlănțuirea violenței și a extremismului de tot felul, de marile confuzii religioase,de toate stările conflictuale ,rezultat al înstrăinării omenirii de Dumnezeu și al înstrăinării oamenilor între ei!

Cât de frumoasă a fost  clipa Nașterii lui Iisus ! Cât de mare și minunată rămâne taina supremei dovezi a iubirii lui Dumnezeu pentru noi, cei rătăciți !Ni  L-a dat nouă pe Fiul Său,  Prunc prealuminat născut în ieslea din Betleem, spre mântuirea noastră! Fiul lui Dumnezeu s-a născut pentru a ne curăți de păcate,pentru a ne arăta calea și a ne izbăvi prin sângele Său! ,,Acesta este sângele  Meu,al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă,,(Marcu 14-24). Hristos,Pruncul cel Sfânt născut în staulul sărac, a luat firea noastră cea păcătoasă spre a ne face moștenitori ai Raiului,   arătându-ne  și valoarea participării noastre întru dobândirea cunoașterii Lui și,deci, a mântuirii noastre. Calea  mântuirii este doar una=,,să vă îmbrăcați în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate și în sfințenia adevărului,,(Efes.4-24)

Adevărat este însă,iubiți credincioși, o spunem adesea cu tristețe, că  nu totdeauna ne arătăm vrednici de cele bune pe care Părintele nostru ceresc ni le-a dorit! Ne-am îmbrăcat atât de puțin și atât de rar ,,în omul cel nou,cel după Dumnezeu,,! Ne-am eliberat oare îndeajuns de  sub stăpânirea păcatului? Ne-am îndepărtat oare îndeajuns de alunecarea spre cele rele?  Cât de mult ne-am îndepărtat de omul cel vechi? Ne dorim oare să simțim în inimi minunea iubirii călăuzitoare? Dumnezeu este iubire,iubirea este veșnică,luminoasă,curată …mântuitoare! Trăind în lumină trăim în Dumnezeu,în iubire…trăim spre mântuire!

Iubiți credincioși, prin Nașterea lui Iisus ni s-a deschis calea mântuirii.1 Să ne închinăm  Celui Care,prin nașterea Fiului Său ne-a dat lumina călăuzitoare a credinței aducătoare de mântuire.! Credința în Hristos  aduce spre noi harul Duhului Sfânt cu al Cărui ajutor putem deveni făpturi noi, fiind înălțați spre desăvărșire,spre trăirea în lumina iubirii.

Ca Arhipăstor al vostru, ca părinte purtător de grijă pentru  voi toți, membrii ai comunității armene din România,  vă îndemn și vă doresc  să stăruiți neîncetat spre păstrarea credinței în Hristos și spre dovedirea acestei dăruiri către Domnul prin fapte bineplăcute Lui,în pace și iubire,în armonie și unitate. Așa doar ne vom putea arăta ca adevărați creștini, ca adevărați creștini armeni,vrednici de trecutul moștenit și purtători ai făcliei mândriei neamului armenesc.

Să păstrăm în inimi balsamul duhovnicesc al bucuriei vestite de îngeri și ,plecându-ne în rugăciune în fața Sfântului Altar   să ne îndestulăm sufletele din frumusețea clipelor minunatului Praznic de astăzi!

Harul Domnului să se reverse cu belșug asupra voastră și a întregii lumi,aducând pace,iubire și sănătate!

Plecându-ne genunchii asemenea  Magilor  de la Răsărit și stăpâniți de bucuria sufletească a păstorilor să ne îndreptăm rugile către  Hristos Domnul pentru binele întregii omeniri,pentru poporul și statul român,pentru membrii comunității armene din România, pentru poporul armean de pretutindeni și pentru  pământurile noastre strămoșești,Armenia și Arțakh..

Nașterea Domnului și Boboteaza să le petreceți în bucurie,cu belșug de har și sănătate!

Amin.

by Mihai Stepan Cazazian