Cuvântul PS Episcop Datev Hagopian, Întâistătător al Arhiepiscopiei Armene din România / Rostit cu prilejul comemorării a 101 ani de la Genocidul Armean București, 24 aprilie 2016

Iubiți credincioși,

Astăzi,24 aprilie armenii din întreaga lume se roagă Bunului Dumnezeu pentru sfinții martiri armeni,unmilion și jumătate de martiri jertfiți pe altarul credinței,cu neclintită nădejde în puterea lor mijlocitoare în fața Domnului Hristos.Cu mii de ani în urmă Dumnezeu i-a vorbit lui Moise din înaltul muntelui Sinai (Ieșiri 19,3-11) rânduind cele 10 porunci.,,Să nu ucizi,, așa a poruncit Domnul! Ascultarea acestor porunci conducea fără îndoială la întărirea legăturii dintre om și Dumnezeu,arătând fără putință de îndoială calea ce trebuia urmată.Chiar istoria omenirii ne-a dovedit de nenumprate ori că atâta timp cât omul pășea pe această cale urmănd poruncile izvorâte din dragostea Făcătorului pentru om,lumina fericirii și curcubeul bunei înțelegeri oocroteau viața,întărind relația omului cu Dumnezeu.Dar tot istoria omenirii ne arată și durerea neascultării,urmarea încălcării acestor porunci,atunci cîn omul a călcat poruncile devenind dușmanul semenilor lui plin de ură,răutate ,transformându-se chiar în ucigaș fără milă.Din nefericire istoria poporului armean aduce în fața judecății omenirii nenumărate astfel de cazuri,căci nespus de multe evenimente tragice ne-au rrămas în memorie și în suflete.Sângele vărsat de strămoșii noștri nevinovați de-a lungul atâtor veacuri nu poate fi uitat,nicci șters de pe măinile criminalilor,indiferent care au fost sau sunt aceștia!Nu mai departe decât în urmă cu 101 ani,în anul 1915,,ca și în anii perioadelor premergătoare și următoare genocidului,milioane de armeni și-au pierdut viața,martiri nevinovați pe altarul credinței.Jertfe sângiuitoare în cartea neagră a istoriei omenirii,sfinți martiri ai luptei pentru dăinuire în anii cănd alții urmăreau și doreau exterminarea nației armene.Crimă de neimaginat,dar…înfăptuită de ființe care erau asemeni oamenilor.Oricum am numi acest fapt,crimă,asasinat,genocid,terorism etc,realitatea rămâne și dovedește că nu este altceva decât urmarea călcării poruncii lui Dumnezeu ,iar prin aceasta s-a sfărâmat frumusețea creației lui Dumnezeu,s-a pătat cu sânge nevinovat încă o pagină a istoriei omenirii.Conștientizarea demnității umane tinde să devină tot mei greu de găsit.Dar oriunde și oricând astfel de fapte nu pot fi uitate,șterse din memoria istoriei și din sufletele urmașilor.Doar calea mărturisirii păcatului și recunoașterea crimelor făptuite ar putea ușura povara veșnică a făptuitorilor,pot șterge stigmatul purtat …și doar prin sinceră mărturisire,prin spovedanie în fața istoriei și a întregii omeniri.Când semne ale regretului nemascat de falsitate și dorința sinceră de a oferi în mod voit și conștient compensațiile cuvenite vor fi văzute și simțite,atunci,abia atunci vom putea păși mai departe pe același drum.

Deși astăzi o parte a lumii civilizate refuză să abordeze acest subiect al genocidului,această tragică pagină nu poate fi ștearsă din istorie!Este o realitate de necontestat,înscrisă cu litere de sânge în istoria golgotei poporului armean,în memoria poporului nostru.Mai mult de un milion și jumătate de victime,dar și pierderi materiale,culturale etc.Biserici,mănăstiri,școli,biblioteci,dar și aalte bunuri ale celor exterminați sau deportați au fost distruse,iar unele și-au schimbat doar stăpânul.Poate fi uitat așa ceva?Tolerat sau iertat?O crimă împotriva umanității nu este prescriptibilă și conform legislației internaționale trebuie pedepsită!Vinovații trebuie trași la răspundere,trebuie să-și ispășească pedeapsa!

În urmă cu un an,în aprilie 2015,victimele genocidului din 1915 au fost rânduite a sta alături de ceilalți sfinți recunoscuți în calendarul Bisericii Apostolice Armene.Începând din acea clipă rugăsiunile noastre nu mai sunt rostite pentru odihna sufletelor lor,ci către sufletele lor, implorând mijlocirea sfinților martiri pentru noi către Dumnezeu.Această mijlocire,acest ajutor de la sfinții martiri va reînnoi viața noastră,umplând-o cu har și putere spre încurajarea noastră și a urmașilor noștri,fiindu-ne sprijin de nădejde în biruirea tuturor încercărilor.Ne umplem cu spiritul lor,trăim prin ei spre veșnica dăinuire a poporului nostru și a patriei noastre.

Comemorarea unui veac de la genocidul din 1915 nu a însemnat însă și sfărșitul luptei noastre pentru dreptate și pentru recunoașterea adevărului.Este doar începutul unei noi ere,a unei noi pagini din istoria noastră.Deși poporul nostru se confruntă și astăzi cu nenumărate dificultăți,probleme politice,economice,blocadă și securitate teritorială,nu a încetat nici o clipă să continue llupta înaintașilor lor,nu renunța a lupta pentru dreptate și recunoașterea adevărului.Căutăm și așteptăm aacest adevăr,cerem dreptate pentru victimele nevinovate și compensarea bunurilor pierdute.Este adevărat,genocidul a fost recunoscut și condamnat de multe state și organizații de renume,toate acestea sprijinindu-ne în stăruința noastră pentru dreptate.Suntem recunoscători acestor state,acestor organizații,acestor oameni.Nu este mai puțin adevărat că sunt încă multe state și organizații care refuză să recunoască genocidul sau chiar manifestă indiferență față de această pagină neagră din istoria umanității,,chiar nepăsare.E dureros și datorită atitudinii lor,dar și prin consecințe.Nepăsarea,indiferența conduc la încurajarea comiterii unor astfel de fapte,iar nepedepsirea unui vinovat îi încurajează pe ceilalți care le copiază crimele cu speranța aflării aceleiași nepăsări,tot atât de criminală.

În urmă cu trei săptămâni ciocnirile armate de la granița armeano-azeră au adus din nou fiorul nesiguranței și al pericolului în sufletele multora,dar poporul armean,armata armean a dovedit încă o dată că e gata a face orice sacrificiu pentru a-și apăra patria,căci dragostea de patrie și credința în Dumnezeu ne sunt spadă și scut în lupta noastră dreaptă.Dumnezeu ne este alături,El este spijinul nostru.Nimeni și nimic nu poate fărâma credința și încrederea în biruința,nu poate sparge puterea unității poporului nostru.Astăzi,la împlinirea a 101 ani de la genocidul armean adresăm din această sfântă Catedrală un apel tuturor,state și popoare,omenirii pentru a-și uni forțele în lupta împotriva urii,a răului,acrimelor și terorismului,dar și un apel de a se condamna astfel de acte pentru ca acestea să nu se mai repete. .Aflăm cu îngrijorare despre noi atacuri teroriste,despre conflictele armate din lume,despre situația extrem de instabilă din Orientul mijlociu,despre oameni care suferă sau chiar își pierd viața din cauza altor membrii ai speciei umane.;;Să nu ucizi!,, să fim oameni!

Comunitatea armeană din România susține acest apel la fel cum susține neobosit lupta poporului armean,lupta fraților noștri pentru patria mamă .Este o luptă la fel de sfânta ca cea a urmașilor genocidului pentru recunoașterea adevărului și pentru dreptate.Ne rugăm Bunului Dumnezeu ca să țină în pace poporul armean din întreaga lume.Ne rugăm ca patria mamă Armenia și străvechiul nostru Arțakh să fie veșnic sub pavăza ocrotitoare a milei lui Dumnezeu.

Dumnezeu să ne ajute pe toți,să ne întărească spre a păși mereu înainte pe calea bineplăcută Lui, o cale a păcii,dreptății, a adevărului și a bunei înțelegeri între toți cei făcuți după chipul și asemănarea Domnului.Să pășim pe această cale spre slava lui Dumnezeu, spre mândria bisericii și spre folosul întregii omeniri. Amin

by Mihai Stepan Cazazian