Cuvântul P.S. Episcop DATEV HAGOPIAN Arhiepiscopul Bisericii Armene din România cu ocazia aniversării primei republici armene

26 mai 2013

Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine

şi să trăieşti ani mulţi pe pământul

pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie.( Ieșirea 20:12)

          Pentru armenii răspândiți în lume, Patria Mamă are un înțeles aparte. A cincea poruncă dată de către Dumnezeu, pe noi ne îndeamnă nu numai să nu fim indiferenți față de părinții noștri, ci și față de Patria Mamă.

        Patria Mamă nu este o idee abstractă a cărei existență are nevoie de demonstrație. Patria Mamă se află în sângele nostru, pe care l-am moștenit și care se află cu noi oriunde suntem. Patria Mamă nu este doar un anume loc, ci este realitatea dăruită prin sângele și moaștele înaintașilor noștri, cu care viața fiecăruia dintre noi devine mai plină de sens.

       Patria Mamă este purtătoarea acelor Sfințenii cu care ne arătăm în fața lumii fără rușine, căpătând cinste. Rădăcinile noastre se află în Patria Mamă chiar dacă ramurile sunt răspândite peste tot.

          Este neapărat necesar ca rădăcina să fie hrănită pentru ca ramurile să fie verzi și pentru a nu te face de ocară în lume și, mai ales, în fața lui Dumnezeu.

           Pe data de 28 mai, în Republica Armenia și în comunitățile mari din Diaspora se aniversează sărbătoarea Primei Republici Armene. În acea zi se sărbătorește amintirea acelor glorioase zile când, armenii, aflați în cele mai grele de restriște vremuri, au afla puterea de a restabili independența și de a forma prima Republică Armeană. În numele patriei și al credinței, înaintașii noștri au dus multe lupte în rândul cărora cu sfințenie noi amintim luptele din mai 1918 când soldatul armean, cu brațul său, sângele și cu dorința sa de viață, a făurit poporul nostru la Sardarabad, Abaran și Karakilisia. Luna Mai a fost încă o dată martora rezistenței armenilor în fața morții și a voinței lor de neînfrânt. În fața poporului armean se punea iar problema de a fi sau a nu fi. Situația era atât de periculoasă încât, generalul Movses Milikian și Aram Manughian i se adresau Catolicosului Tuturor Armenilor, Kevork Surenianț, cerându-i să plece din Ecimiadzin. Catolicosul nu numai că nu a plecat ci, a făcut chemare armatelor deznădăjduite și poporului la un nou Avarair și lucrurile sfinte, la apărarea onoarei și a valorilor proprii. La porunca sa, cu glas chinuitor răsună toate clopotele bisericilor din Ecimiadzin, care nu tac până la obținerea victoriei de la Sardarabad. La chemarea lor, se adună la Catedrala Mamă locuitorii din oraș, sute de refugiați eliberați din genocid și sute de locuitori din satele vecine. Sanctitatea Sa oficiază Sfânta Liturghie și cu voce puternică rostește către popor: „armata armeană și el, poporul armean, nu pot împiedica atacul dușmanului și nici salva lucrurile noastre sfinte, dacă este așa, să fi si eu ucis, aici, la intrarea în Sfântul Scaun”. Sanctitatea Sa binecuvântează și trimite la luptă un front de 500 oameni din cler, se întâlnește cu soldații, cu ofițerii, cu orășenii și sătenii înrolați, binecuvântându-i și îmbărbătându-i, plecând la luptă în fruntea lor. Luna mai devine iar pentru poporul armean granița între viață și moarte. Chiar în aceste zile eroice, pe data de 28 mai, Consiliul național armean din Tbilisi proclamă Republica Armeană. Se creează Republica independentă Armeană.

          Ziua de 28 mai, ca zi a Republicii, este sărbătorită de tot poporul armean din Armenia, Arțah și Diaspora. În acea zi s-a împlinit visul mai vechi de 500 de ani a poporului armean care pierduse o țară, pentru care au luptat eroic generații întregi, pentru a cărui împlinire au existat pierderi umane colosale, preț de sânge și de nevoi. Restabilirea unei formațiuni statale independente a fost pentru istoria poporului armean o împlinire formidabilă și victoria cea mai mare a sa.

       Pe parcursul istoriei ne-am pierdut independența de multe ori, deseori ne-a fost călcată în picioare țara, dar speranța noastră și credința au rămas vii mereu și puternice, cu ele am putut lupta și rămâne credincioși lui Dumnezeu, trăind în El. Am trăit ca Biserică Armeană și ca guvernare armeană, uniți în Dumnezeu, de multe ori ridicați pe cruce și întotdeauna înviați în Domnul. Dumnezeu este cu noi deoarece, în pofida încercărilor din istoria noastră măsurată în milenii, a morților și pierderilor, armenii au trăit ca națiune și guvernare în biserică.

         Sanctitatea Sa Vazken I, catolicosul Tuturor Armenilor, prin Enciclica sa din data de 14 iunie, poruncește ca în Armenia și în Diaspora să se oficieze slujbe în toate bisericile pe data de 28 mai.

         Datorită luptelor eroice din acea lună de mai, Armenia de Răsărit a fost salvată de la nimicire. Spiritul eroic al armenilor, devotamentul poporului unit, victoria împotriva armatelor turcești dovedesc că poporul armean va trăi neclintit și va păstra valorile sale seculare. Din iubirea de neam și din această luptă eroică ia naștere prima guvernare independentă armeană.

        Iubiți credincioși și conaționali trăitori în România, în fiecare an, această zi este prilej pentru generații de reînnoire a jurămintelor de a păstra sfântă amintirea părinților noștri și de a rămâne credincioși luminii credinței lor, spiritului lor eroic; de a urma visul lor de a păstra unit neamul nostru trăitor într-o țară salvată de ei. Această zi este, de asemenea, o zi de rugăciune pentru toți armenii, oriunde s-ar afla, pentru dezvoltarea în pace și pentru prosperitate, pentru netulburarea patriei noastre și pentru reconstrucția ei prin îndemn la trezie, viețuind cu speranța în Mama Armenie.

         Știm și astăzi că independența Armeniei este moștenirea noastră sfântă și scumpă. Nu există un timp în istoria poporului nostru când, acesta, a încetat să viseze, să tânjească, și să lupte pentru acest înalt ideal. Cuprinși de acest adevăr să rămânem mereu credincioși datoriei noastre față de Patrie, pentru ca fiii și fiicele noastre să moștenească o patrie liberă, puternică și prosperă.

by Mihai Stepan Cazazian