Cuvântarea I.P.S. Datev Hagopian, Episcop al Arhiepiscopiei Bisericii Armene din România cu ocazia împlinirii a 29 de ani de la Progromul din Sumgait
In perioada 26-29 februarie 1988, în orașul Sumgait, sub directa îndrumare a autorităților din fosta republică Sovietica Azerbaidjan, s-au comis atrocități și masacre masive asupra populației armene care au zguduit întreaga societate umană. Aceste masacre asupra populației armene aveau drept țintă populația armeană din Karabah care în acel moment lupta pentru dobândirea independenței și astfel fortarea ei să renunțe la lupta pentru independență.
Aceste masacre din Sumgait au fost organizate in amănunt. In data de 26 februarie, în piața centrală a orașului a fost organizata o manifestatie, unde reprezentanții autorităților locale prin scăndari antiarmene îndemnau populația azeră la revolta. Pe 27 și 28 februarie acele manifestatii s-au transformat în atrocități impotriva populației pașnice armene. Înarmați cu topoare, ciocane, bare din fier, grupuri de azeri pătrundeau in apartamentele armenilor, omorau locatarii, apoi turnau benzina pe cadavre și le dădeau foc.
Termenul Sumgait semnifică mii de amintiri sângeroase, pline cu imagini de groaza, teamă, suferință, pierderi irecuperabile, destine frânte. În orașul Sumgait din perioada Sovietică trăiau diferite naționalități, printre care și 18 000 de armeni, pentru care luna februarie 1988 a devenit crucială. Acelaș genocid premeditat, înfăptuit de aceiași călăi. Istoria se repetă. Doar pe 29 februarie au intrat în oraș trupe din armată, însă nu s-a intervenit imediat și masacrele au continuat. Abia către seară armata a început să facă anumiți pași.
Au trecut 29 de ani de la acele evenimente sângeroase care până în prezent nu au fost catalogate corespunzător nici politic, nici juridic. Nu au fost descoperiți criminalii și nici organizatorii. A fost comisă o crimă împotriva poporului armean care trăia în fosta republică Sovietică Azerbaidjan cu scopul precis de a fi exterminat.
Masacrul din Sumgait a fost organizat că răspuns la lupta armenilor din Karabah pentru dorința lor de unire cu Armenia, dorința care se putea realiza pe cale pașnică. Acest mod de intimidare presupunea descurajarea și renunțarea la lupta pentru independență.
Astăzi , noi cu smerenie ne închinăm în fața memoriei victimelor din Sumgait și suntem convinși că acele crime abominabile vor fi catalogate corespunzător și vor fi condamnate de comunitatea internațională. Lipsa condamnării a crimelor și masacrelor din Sumgait fac posibile efectuarea a noi crime la care suntem martori în prezent.
Ne rugăm pentru odihna sufletelor celor adormiți, cerând de la Cel de Sus să-i miluiască. Fie binecuvânta memoria celor drepți, amin!