CREDINȚĂ / Vinerea Mare

 Crucificarea Domnului și Înmormântarea Sa

            În ziua de vineri sunt cinstite Chinurile, Crucificarea Domnului și Înmormântarea Sa. Slujbele de peste zi sunt cele ale Patimilor Domnului, ale Crucificării și Prohodul, înconjurarea Bisericii cu Mormântul și citirea Evangheliilor înmormântării (Matei 27:57-61, Marcu 17 42-47, Luca 23 50-56, Ioan 19:38-42) și pecetluirii mormântului (Matei 17:62-66). Iosif din Arimateea îl coboară cu mâna lui pe Hristos de pe cruce (Matei 27:57-60), îl înfășoară în giulgiu și îl depune într-o grotă săpată în stâncă pe care o închide cu o piatră mare. Deoarece era zi e odihnă, ucenicii săi s-au îndepărtat de mormânt cu gândul de a reveni a doua zi pentru a tămâia și unge cu mir trupul lui Iisus. „Şi ziua aceea era vineri, şi se lumina spre sâmbătă” (Luca 23:54). Iisus învie a treia zi așa cum profețise despre El însuși (Matei 20:19). Iisus depus în mormânt, coboară cu sufletul în iad stricându-l dăruind mântuire sufletelor celor drepți așa cum ne spune învățătura bisericii.

Este ziua  în care  se pomeneşte  arestarea, răstignirea,  moartea şi îngroparea lui Hristos.  Prin  răstignirea şi moartea lui Iisus se adeveresc  şi  dau de veste toate proorocirile  din Vechiul Testament despre,   venirea lui Mesia, Apostolatul Lui  la lucrarea de Mântuire. În Vinerea  Mare nu se face Liturghie, deoarece însuşi Isus s-a Jertfit . Se citesc dimineaţa pasaje din  Evanghelii, în care sunt prezentate ultimele ore din viaţa lui Hristos pe pământ: trădarea, arestarea,  lepădarea Lui Petru, aducerea în faţa lui Pilat, condamnarea la moarte, chinurile , batjocura, răstignirea pe Golgota, eclipsa de Soare, moartea şi îngroparea. Seara se  săvârşeşte un ritual de înmormântare.  Se ornează  Mormântul simbolic a lui Hristos cu flori, şi acompaniat cu psalmii şi tămâiere, se depune în biserică. În faţa mormântului, în genunchi  se cântă  Sfântul Dumnezeu, care  se atribuie lui Iosif Arimatianul, fiind  primul  ce l-a cântat, când L-au coborât pe Hristos de pe cruce.

Pregătirea simbolică a mormântului  lui Hristos

În Vinerea mare  împreună cu enoriaşii,  din flori şi lăstari verzi  se împodobeşte simbolic mormântul  lui Iisus, care de vineri dimineaţă până sămbâtă la aproape de amiază este depus în biserică. În mormânt se pune  o cruce sfinţita şi miruită  învăluită în  pânză albă, întruchipându-l pe Iisus, iar pe Mormânt ard două lumănâri simbolizindu-i pe Îngeri. Cu trei ore înainte de Liturghia de Sâmbăta  mare, slujitorii  bisericii  desfac  mormântul şi se impart florile şi vlăstarii enoriaşilor.

În viaţa oamenilor mormântul este simbolul morţii, care  umple inima omului cu spaimă . Acea spaimă şi nelinişte se inteţeşte  mai mult la persoanele care nu cred în viaţa de apoi. În consecinţă în zilele de răstignire şi înmormântare  a Domnului Iisus Hristos, întrebuinţând acel simbol al mormântului, el  este chemat să împrăştie spaima, neliniştea  din suflet şi să întărească credinţa în viaţa de apoi. Acel mormânt nu este un dâmb de pământ, sau din piatră, ci un buchet multicolor de flori. El nu vesteşte pierire,  moarte,  ci  altă viaţă,  veşnicie şi fericire. 

În consecinţă  când omul vede acel mormânt, imediat îşi aduce aminte  de vorbele apostolului:„ Moartea a fost  biruită. Unde este moarte, Biruinţa ta?, unde este mormântul? Unde este muşcătura ta?“

Prezenţa   simbolică a mormântului lui Isus în Sâptămâna Mare este  simbolul luminii, Învierii, a vieţii şi a nemuririi.

Florile şi lăstarii sugerează bucurie, fericire, totodată sunt calităţi  semnificând respect, dăruire,  credinţă, speranţă  şi iubire care-l  descriu pe fiecare creştin adevărat.

Creştinului botezat îi înfloresc în suflet virtuţi,  credinţa şi  speranţa, care sunt bazele tuturor virtuţilor. Deci este necesar  să fim mereu  nemuritori în virtuţile noastre, ca să nu se vestejască  floarea din  sufletul –grădină, să nu îşi piardă mireasma, pentru ca  trupul mormânt viu al spiritului, să nu devină un sicriu. Cum mormântul Domnului este împletit cu flori multicolore, aşa şi creştinul  este obligat să se împodobească cu multe virtuţi , să realizeze multe  fapte bune, binefaceri.

Biroul de presă al Arhiepiscopei Armene din România

by Mihai Stepan Cazazian