CREDINȚĂ / VARDANANK. 1036 de martiri de la marea bătălie

Sărbătoarea VARDANANŢ este comemorarea a 1036 de martir, care s-au jertfit pentru credinţă şi ţară  în războiul contra Persiei Sasanide, în anul 451, pe câmpia Avarayrului. Această sărbătoare  însumează  memoria eroilor căzuţi pentru patrie şi neam a tuturor timpurilor.

           În anul  449, regele Hazkert  al II –a al Persiei, trimite  un edict oficial către Armenia, Gruzia şi Ahvank, cerându-le să se convertească la religia zoroastru (Zarathustra). În oraşul Artaşat se ţine o adunare, codusă de Patriarhul Hovsep  Hohoţmeţi (440-452), la care participau clericii, nobilii, deasemeni, erau prezenţi  sparapetul (comandantul de armată) Vardan Mamikonyan (fiind fiul fiicei  Patriarhului Sahak Partev (387-439)) şi marzpanul (guvernator) Armeniei Vasak Siuni. Participanţii la adunare,  în scrisoarea de răspuns adresată lui Hazkert II-a,  au prezentat şi explicat  amănunţit  teoria creştină, refuzând ordinul regelui.

           În primăvara anului 451, o armată considerabilă, aproximativ 200 de mii pe  luptători, sub comanda lui Muşkan Niusalavurt, intră în Armenia şi campeză în provincia Artaz, pe malul drept al râului Tăhmut. Pe 26 mai, pe  malul râului, pe câmpia  aflată  în apropierea satului Avarair, începe bătălia. În bătălia eroică cade viteazul Vardan, împreună cu 8 nobili: Horen Horhoruni, Artak Paluni, Taciat Găntuni, Hămayak Dimaxian, Nerses Kagiberuni, Vahan Gănuni, Arsen Înţaeţi,  Gareghin  Sărvandzyanţ,  şi cu  membrii familiei lor, 296 de persoane, şi cu încă 740 de martir, cifra celor căzuţi în luptă ajungând la 1036. Pierderile inamicului erau de 3 ori mai mari. Bătălia de la Avarair  se termină  fără a se declara învinşi şi invingători, luptătorii retrăgându-se în poziţiile iniţiale. Cum spune  istoricul Eghişe: ,,s-au ridicat viteji contra viteji, dar nici o parte nu a învins’’.

          În rezultatul final, în lupta contra perşilor, războiul se termină cu victoria poporului armean, epicentrul fiind Avarayrul.  Aici armenii  prin viaţă  lor mărturisesc faptul , ,,că creştinismul este  culoarea pielii lor’’. Persia  a fost nevoită să restabilească  situaţia  precedentă în Armenia, lăsându-i  în pace pe armeni  în credinţa lor creştină,  concomitent, recunoscând autonomia nobililor armeni  în viaţa internă a ţării.

           Biserica Armeană prăznuieşte această sărbătoare în joia înaintea postului Mare de Paşti. Conform unor comentatori, biserica armeană nu prăznuieşte această sărbătoare pe 26 mai, probabil cauza fiind faptul că Patriarhul Vărtanes A Partev, în sec IV, deja în calendarul  bisericesc  stabilise o sărbătoare în memoria  eroilor martiri armeni, conduşi de sparapetul (comandantul) Vace Mamikonyan, care se jertfiseră în războiul din anul 337, contra cotropitorilor persi. Această sărbătoare, cu o mare probabilitate a fost sărbătorită chiar în joia înaintea Postului mare, care în sec V s-a unit cu   prăznuirea  martirilor  de pe câmpul Avarair,  cu denumirea de Vardananţ,  şi deci, ziua  sărbătorii a rămas neschimbată.

             Sărbătoarea de VARDANANŢ este zi onomastică pentru toţi aceia care poartă nume de ostaşi sau comandanţi de oşti: Vardan, Gareghin, Horen, Taciat, Vahan, Hămayak, etc.

Cu aceasta ocazie joi, 27 februarie, la ora 10:30, se va oficia Sf.
Liturghie în Catedrala Arhiepiscopală Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din
București.

Biroul de presă al Eparhiei Armene din România

by Arhiepiscopia Armeana