Redactor

CREDINȚĂ | Tradiții și obiceiuri de Sfintele Sărbători de Crăciun la armeni

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Crăciunul este cea mai importantă sărbătoare a creştinilor de pretutindeni și este aşteptată cu emoţie şi bucurie. Crăciunul este asociat cu feeria iernii, cu puritatea zăpezii. Semnificaţia religioasă a Crăciunului este naşterea Mântuitorului Isus Hristos fiul lui Dumnezeu trimis pe Pământ să ajute oamenii să devină mai buni, mai credincioşi, mai îngăduitori. Această sărbătoare semnifică naşterea, creaţia şi veşnicia Universului. Este frecventă întrebarea de ce armenii nu sărbătoresc Crăciunul pe 25 Decembrie cu celelalte popoare. Data exactă a nașterii Mântuitorului Iisus Hristos nu a fost stabilită istoric și nu este consemnată în Evanghelii.Cu toate acestea istoric toate bisericile creștine au sărbătorit nașterea lui Hristos în 6 ianuarie până în secolul al IV lea. Regatul armean este primul stat în istorie care s-a declarat creștin în anul 301. Până la această dată nașterea Mântuitorului Iisus Hristos era sărbătorită în aceeași zi cu botezul și anume 6 ianuarie. În Imperiul Roman, Constantin cel Mare devenit împărat în 306 acceptă creștinismul printre religiile imperiului. Sub domnia sa creștinismul a fost acceptat și tolerat după anul 313 în paralel cu religiile păgâne.Încercând să împace diferitele orientări religioase împăratul Constantin cel Mare în anul 313 a emis Edictul Imperial de la Milan prin care a stabilit ca ziua de naștere a Mântuitorului să fie serbată în ultima zi a sărbătorilor păgâne ale Saturnaliilor de la data de 25 decembrie care semnifică lupta și în cele din urmă  izbânda întunericului împotriva luminii. În calendarul iulian Saturnalia era o sărbătoare păgână dedicată zeului Saturn în data de 17 decembrie precedată de Consualia pe data de 15 decembrie și urmată de Opalia pe 19 decembrie. Festivitățile se desfășurau pe o perioadă de o săptămână de pe 17-23 decembrie termindu-se cu puțin înainte de ceremonia ce purta numele de Sol Invictus (Soarele de necucerit) care se desfășura pe 25 decembrie. Edictul de la Milan nu consfințește creștinismul ca religie de stat acest eveniment urmând să aibe loc în anul 320 . În anul 320 Constantin cel Mare a declarat Imperiul ca fiind un stat creștin dar fără să revină asupra datei de 25 decembrie ca data de naștere a Mântuitorului. În anul 451 a avut loc Sinodul Bisericilor Creștine de la Calchedon când au fost invitate toate bisericile creștine ale momentului pentru a se discuta aspecte importante ale religiei creștine printre care și problema datei nașterii Mântuitorului . Întrucât în acea perioadă Regatul Armean se afla în război cu Imperiul persan delegația Bisericii Armene nu a putut participa la lucrările sinodului. Sinodul de la Calchedon a luat în discuție și Edictul de la Milan din anul 313 acceptându-l ca document al Sinodului. Biserica Armeană nu și-a însușit această hotărâre a Consiliului de la Calchedon de atunci, până astăzi data de 25 decembrie ca ziua de naștere a lui Iisus Hristos .Ca urmare Biserica Armeană și celelalte biserici creștine (Biserica Egipteană Coptă, Biserica Ortodoxă Etiopiană ,Biserica eritreeană, Biserica Ortodoxă siriacă ,Biserica Ortodoxă Malankara din India) au rămas să considere ca dată de naștere a lui Iisus data de naștere cea stabilită din primele decenii și secole de creștinism și anume 6 ianuarie ziua în care după treizeci și trei de ani Iisus a fost botezat în aceeași zi în care s-a născut. Sfintele Sărbători de Crăciun la armeni se desfășoară astfel : pe data de 5 ianuarie -este Ajunul de Crăciun, pe data de 6 ianuarie Sfânta Liturghie de Crăciun-Nașterea și botezul Domnului , Sfințirea Apei cu Mir și Cruce, 7 ianuarie slujba de pomenire pentru sufletele celor adormiți la biserica și apoi la cimitir iar după data de 8 ianuarie binecuvântarea caselor de către Preotul Paroh.

Sfânta Liturghie in ajunul de Crăciun se numește “Giarakaluis”de la cuvântul “Giarak”care înseamnă “Flacară aprinsă”(Candelă).Cu acest prilej în seara de ajun credincioșii iau lumina de la lumânările coborâte de pe Sfântul altar și o duc acasă pentru binecuvântarea și succesul familiei. Aceste lumânări simbolizează steaua care i-a călăuzit pe magi către locul nașterii lui Hristos.

Pe data de 6 ianuarie are loc ceremonia de” Binecuvântare a apei”=”Ciur ordnek”când este sfințită apa cu Sfântul Mir și cu Crucea. Ceremonia se desfășoară astfel: -Un vas mare de argint umplut cu apa se pune pe altar.Preotul semnificând intrarea lui Iisus în Iordan scufundă crucea de 3 ori în vasul cu apă. Sfântul Mir se află într-un vas de argint în forma unui porumbel deoarece Evanghelia lui Marcu spune despre Iisus că “îndată ieșind din apă a văzut cerurile deschise și Duhul ca un porumbel coborându-se peste El “. Apoi apa este binecuvântată iar vasul în formă de porumbel este ridicat deasupra vasului cu apă și prin gura porumbelului sunt distribuite câteva picături din Sfântul Mir. După terminarea ceremoniei de binecuvântare a apei se împarte apa sfințită tuturor credincioșilor iar onoarea rolului simbolic al “nașului crucii “îi revine unui copil din cadrul comunității cu rezultate deosebite sau unui membru devotat al bisericii.Fiind sărbătoarea familiei de Sfintele Sărbători de Crăciun sunt prezenți toți membrii familiei. La masa tradițională de Ajun nu trebuie să lipsească orezul cu stafide simbolizând întreaga omenire (orezul) și credința creștină (stafidele) ,preparatele din pește (păstrăvul princiar –ishkanatzug (în armeană ),vinul roșu (simbolizează sângele lui Iisus Hristos).

Un moment prin care se promovează tradiția armenească autentică este cel în care pe masa de Crăciun sunt prezente cele 7 bucate tradiționale (fructe uscate,anoush abur,rodia ,strugurele ,caisa , sarmaua cu orez în foi de viță și pâinea). Pentru ca anul să fie îmbelșugat fructele uscate sunt aranjate sub forma de trifoi. Sarmalele în foi de viță sunt un preparat nelipsit la masa de Crăciun fiind preparate cu orez la care se adaugă pe lângă ceapa ,sare,piper și câte o linguriță de scorțișoară,de zahăr si de izmă uscată după care se servesc ca un aperitiv stropite cu zeamă de lămâie. Anoush abur este un fel de budincă dulce care se prepară din grâu fiert la care se adaugă zahărul ,caise uscate,stafide ,smochine, coaja de lămâie,portocale și se servește deasupra cu nuci măcinate și scorțișoară. Amestecul de ingrediente simbolizează unitate,puterea în diversitate și coexistență. Un alt desert prezent este o pastă consistență din fructe uscate în formă de foaie groasă un desert creat din struguri ,caise și nuci ,toate învelite într-o pătură de ciocolată.

Se mai pregătește o pâine dulce tradițională rotundă numita “gata”(„kata”) în care se pune o monedă iar la masa festivă capul familiei împarte pâinea în 12 felii (reprezentând lunile anului ) rudelor prezente la masă iar cel care găsește moneda va avea succes pe tot parcusul anului.Pe lângă fructele uscate și nuci se servește și “rojik” -nuci învelite în jeleu de struguri și agățate pe un șir. La masă se obișnuiește a se pune câte o lumânare luată de la biserică fiecărui membru al familiei iar ceara care rămâne se pune la rădăcină unui copac pentru a rămâne viu tot timpul anului.Colindul principal de Crăciun este “Avedis” când se anunță vestea cea bună a Nașterii Mântuitorului Isus “Aisor done Surp Dzănunt -Avedis” care este cântat și în liturghie .Încă din secolele XVIII și XIX se cânta acest colind.Era rușine să părăsești locuința sau să încui ușa când veneau colindătorii așa încât în Ajunul Crăciunului toți armenii stăteau acasă.Constanța este singurul oraș în care un grup de tineri din comunitatea armeană au reînviat tradiția de a colinda pe la case cu colindul ”Avedis”.

Un moment deosebit este bineînțeles și sosirea personajului magic si bun “Gaghant Baba” (Moș Crăciun)  fiind bucuria copiilor aducându-le dulciuri și jucării,moment marcat ca în fiecare an și anul acesta prin sprijinul Uniunii Armenilor din România –Sucursala Constanta într-o sala spațioasă de la Continental Forum unde minunații  copii din Constanta sub îndrumarea d-nelor profesoare Alis Simion- Măgărdician și Azaduhi Benlian au încântat părinţii ,bunicii si pe cei prezenti recitând poezii  în limba armeană și în limba română .

Prin ochii copiilor vedem cu totii lucruri magice în tot ce ne înconjoară. Fiecare copil este un tip diferit de floare si toţi la un loc fac din această  lume o grădina frumoasă .Două lucruri trebuie să  le dăm copiilor noştri:rădăcini si aripi pentru a duce mai departe viitorul comunitătii.În cele mai vechi timpuri la armeni “Gaghant Baba” nu lăsa niciodată cadou nimănui ci lăsa o nota cu 7 sfaturi : -respectați-vă reciproc,fiți în pace ,fiți cinstiți,fiți înțelepți ,fiți muncitori ,fiți umili și fiți recunoscători. Sărbătorile de Crăciun se încheie cu sfințirea de către Preotul Paroh a caselor când se binecuvântează apa,pâinea și sarea pentru că familiile să fie protejate de boli și necazuri. Sărbătorile de Crăciun reprezintă pentru noi toți un moment de reînnoire în credință și de trăire cu bucurie ,pace și armonie unul cu celalalt . Magia Crăciunului să ne învăluie pe toți și să presare cele mai frumoase binecuvântări peste toți cei dragi nouă.

Urarea tradiţională de Crăciun la armeni este :

CHRISTOS DZĂNAV  YEV HAITNETZAV !(HRISTOS S-A NĂSCUT ȘI NI S-A ARĂTAT !) iar răspunsul ORTNEALE DZĂNUNTĂ YEV HAITNUTIUNĂ CRISTOSI ! (BINECUVÂNTATĂ ESTE NAȘTEREA ȘI ARĂTAREA LUI HRISTOS ! )

Hasmig ANANIAN

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *