CREDINȚĂ / SFINȚII APOSTOLI TADEU SI BARTOLOMEU (3 decembrie 2016)

Sfinţii apostoli  Tadeu si Bartolomeu se consideră  fondatorii Bisericii Armene, si din acest motiv Biserica se numeşte SFÂNTA BISERICĂ APOSTOLICĂ ARMEANĂ. Conform mărturiilor  al vestitului istoric armean Movses  Horenaţi, Regele Abgar din   Edesia (de origine armeana) trimite o scrisoare Domnului Iisus Hristos şi Îl invită pentru  a-l vindeca şi a locui în siguranţă în Edesia. Domnul Iisus Hristos refuză invitaţia lui Abgar, promiţând să trimită pe unul din ucenici să-l vindece şi să-l înveţe dreapta credinţă.  După minunea Învierii a Domnului Iisus Hristos,  unul din ucenici,  şi anume Tadeu, vine în Edesia, îl vindecă pe Abgar şi începe să propăvăduiască. Ca rezultat, mulţi se convertesc la creştinism, iar Tadeu a ordinat  episcop pe un confecţioner de coifuri, pe nume Adde.

       Conform izvoarelor istorice armene Tadeu trece  din   Edesia în  Armenia  şi continuă  propăvăduirea.  El ajunge în regiunea Artaz,  în orăşelul Şavarşavan unde se afla regele armean Sanatruk, fiul lui Abgar. Sfântul apostol Tadeu a înfăptuit multe minuni, iar predicile au convins pe mulţi  şă se convertească la  creştinism,  printre ei se afla şi  fiica regelui: Sanduht. Din ordinul regelui fiica Sanduht şi ceilalţi creştini sunt prinşi şi întemniţaţi, iar Tadeu, prin minune, ramane liber şi  o îmbărbătează  pe Sanduht şi pe ceilalţi creştini. De multe ori  se fac  încercări  de a-l omorî pe  apostolul Tadeu, însa el scapă nevătămat. Regele trimite  de multe ori soli de înalt rang, ca să o convingă pe fiica sa,   să  revină la vechea credinţă, însa toţi acei soli, ei însăşi devin creştini. Intr-un sfârşit, din ordinul Regelui,  îl prind şi pe Tadeu şi-l întemniţează.  Ca pedeapsă,  regele Sanatruk,  porunceşte să fie aruncat în faţa fiarelor  sălbatice, apoi în cuptor , dar din  cele două situatii  scapă ca prin minune.  El rămâne viu şi când îl duc să-l decapiteze. 

          Aceste fapte pe mulţi păgâni ii fac să creadă-n Iisus Hristos şi să  se convertească  la creştinism. In anul 66 , Tadeu este înjungiat cu sabia,  acest  fapt se întâmpla  în regiunea Artaz,  în oraşul Şavarşavan. În momentul  martiriului lui  răzbate o rază  de  lumină puternică, se deschide o prăpastie în apropiere şi trupul lui este înghiţit. Tot în acea perioadă fecioara Sanduht este martirizată.

               Ca fondator al Bisericii Armene, Apostolului Tadeu sunt dedicate cântece, discursuri, psalme, rugăciuni, ,,gandzer’’(în armeană înseamnă un şir de cântece bisericeşti). În statutul Bisericii Armene sunt reguli neschimbate,  care conţin  principiile morale de conduiă creştină   atribuite  Sfântului Apostol Tadeu .  Apostolul Tadeu   are un loc aparte în  iconagrafia creştină armeană medievală.  El,  în general, este   ilustrat  ţinând într-o mână un pumnal, cu care a fost înjunghiat, iar în cealaltă  mână   lancea, cu care a fost  străpuns Domnul Iisus Hristos pe cruce, şi pe care apostolul Tadeu a aduso în Armenia, şi care  până-n zilele noastre este cu sfinţenie păstrată  în sânul Bisericii Armene şi anume la  sf. Catedrala  Ecimiadzin.

           Povestind în continuare despre apostolul Tadeu, Movses Horenaţi adaugă: ,,dar armenilor a fost  hărăzit şi apostolul Bartolomeu, car s-a jertfit  la noi, în oraşul Arabanos’’.  Nu există nici o îndoială ca  apostolul  Bartolomeu  este unul din cei 12  ucenici  ai lui Iisus Hristos. El este acel Natanael, despre care Domnul Iisus Hristos a spus: ,,Un adevarat  israelit, în care nu există  perfidie’’. (Ioan 1. 47).

         Conform descrierilor despre conduita Apostolului Bartolomeu, împreună  cu 8 adepţi  persani, trece din Persia în Armenia, în regiunea Gohtăn. Ajungând în regiunile centrale ale ţării, lângă dealul  Artaşat,  se întâlneşte cu apostolul Tadeu . Locul întâlniri se numeşte “OTIAŢ HACI” (în traducere Poposirea Crucii). Despărţindu-se, Tadeu se îndreaptă către Artaz, iar Bartolomeu  predicând  şi adunând adepţi şi mulţi credincioşi , pe care-i botează,  ajunge în regiunea Ahbak,  unde  datorită predicilor  se botează şi sora VOGHUHI  a  regelui Sanatruk. Ea îl urmează  pe apostol  şi  împreună, propăvăduiesc.   Auzind despre acest  fapt, regele  trimite pe generalul Terentius dupa ei, iar acesta din urmă se botează şi el. Din porunca regelui  ei sunt prinşi  şi au o moarte de martiri. Coform traditiei, apostolul Bartolomeu  a fost omarât în anul 66, în oraşul Ahbak,  prin biciuire  cu o bătă  groasă din  lemn,  printr -o alta mărturie,  se spune că a fost jupuit de viu, acest   mod de tortură  fiind  foarte comun în orient.

          In iconografia  armeana,  Apostolul Bartolomeu, este prezentat cu  pumnalul si cu   icoana Maicii Domnului în mână. Acest ultim aspect este legat de povestea ,,Adormirii Maicii Domnului’’, conform căreia Sfânta Fecioara când a adormit, în timpul  înmormântării, Apostolul Bartolomeu nu a  fost prezent ca  şi  ceilalţi  apostoli. Intorcându–se, a fost foarte mâhnit că n-a putut  să o vadă  pe Sfânta Fecioară ultima oară. Ceilalţi apostoli, nerezistând  rugăminţilor apostolului Bartolomeu, deschid  mormântul, dar îl găsesc gol. Sfânta Fecioară se  înălţase  la cer. Spre mânghiere,  Sfântul Apostol  Ioan  îi da lui  o icoana  cu imaginea Maicii Domnului,  pe care o avea  de la Evanghelistul Ioan, pe care o folosea  pentru vindecarea  bolnavilor.  Dupa scrierile lui Movses   Horenaţi, apostolul Bartolomeu aduce icoana Maicii Domnului în Armenia şi o  lasă  spre păstrare  în regiunea  Andzeviaţ, în localitatea  Darbnoţ Kar, în  traducere- Piatra Fierarului, unde mai târziu,   spre cinstirea Sfintei Fecioare, se  fondează o Mănăstire de Maici.

          Sfântului Apostol Bartolomeu sunt dedicate discursuri, psalme, cântece, rugăciuni.  Este cunoscută o Mănăstire spre cinstirea lui în regiunea Vaspurakanului, localitatea Ahbak, care-i poartă numele.

            Apostolii Tadeu şi Bartolomeu au fost martiri, dar sămânţa  aruncată de ei într-un pământ  fertil, nu a întârziat să dea  roade şi s-a înmulţit.  Spre cinstirea  şi în  memoria apostolilor,  creştinii în  locurile  unde conform legendei ,  au fost martirizaţi,  au construit biserici şi mănăstiri.  In Artaz, care actualmente se află pe teritoriul Iranului, a fost construiă  o mănăstire cu numele sfântului apostol Tadeu,  care există şi azi,   iar în Ahbak, acum Başkale, a fost clădită o Catedrala dedicată Sfântului Apostol Bartolomeu , care actualmente este o ruină. Continuitatea apostolică s-a păstrat în Armenia în pofida celor trei  persecuţii mari.  Rezultatul predicilor  apostolilor a dus  la  faptul,  ca în  anul 301 dC,  creştinismul a devenit religie de stat în Regatul  Armean,   la care a contribuit  şi Sfântul Grigore Luminătorul.

        Biserica Armeană cinsteşte şi serbează memoria sfinţilor apostoli Tadeu şi Bartolomeu    în lunile noiembrie sau decembrie. Sfântul apostol Tadeu se pomeneşte a doua oară împreună  cu Fecioara martiră Sanduht.

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Bisericii Armene

Sâmbătă, 3 decembrie, Biserica  Apostolică Ortodoxă Armeană sărbătorește  praznicul Sfinților Apostoli Tadeu și Bartolomeu, apostolii armenilor, primii propăvăduitori ai credinței în Hristos pe pământul vechiului regat armean.

Pentru fiecare dintre fiii poporului armean pomenirea acestor sfinți este  o datorie de suflet, însemnând încă o lumină la candela de două mii de ani a credinței  în Hristos a neamului nostru.

 Să ne rugăm cu smerenie Sfinților Apostoli ai neamului armenesc, căutând mijlocirea lor pentru împlinirea rugilor noastre, pentru pace, sănătate, liniște, bună înțelegere și pentru luminarea  și ferirea de răutate a căilor către Dumnezeu.

Cu prilejul acestui praznic în Catedrala Arhiepiscopală din București  Sfânta Liturghie arhierească va fi oficiată de PS Episcop Datev Hagopian, Întâistătător al Arhiepiscopiei Armene din România, începând cu ora 11:00.

,,Ne rugăm Doamne, întărește-ne cu darul Tău pentru pomenirea lor cea de astăzi, și cu iubirea Ta cea plină de grijă  ne ajută ca, din adâncul inimilor noastre, cu bucurie să lăudăm prăznuirea lor și să slăvim preasfânt numele Tău,în vecii vecilor! Amin.” (Rugăciune către sfinții apostoli)

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Armene din România

by Mihai Stepan Cazazian