CREDINȚĂ / SFÂNŢII: GEVORG (GHEORGHE), ADOKTOS ŞI ROMANOS
Sfântul mucenic Gevorg s-a născut în Capadocia, era din familie nobilă, din părinţi creştini. A trăit în vremea împaratului Diocletian (sec. al IV-lea). Datorită vitejiei şi victoriilor sale, ajunge conducator de armata. În anul 303, împăratul Dioclețian va începe lupta împotriva creştinilor. Au fost dărămate lăcaşuri de cult, interzise adunările creştinilor, arse cărţile sfinte, iar cei ce refuzau să aducă jertfă zeilor erau ucişi. In faţa acestei situaţii, Sfântul Gevorg nu se fereşte să-şi mărturisească credinţa în Hristos, motiv pentru care va fii întemniţat. Va fi supus la diverse cazne: loviri cu suliţa, tras pe roată, îngropat în var, lespezi de piatră puse pe piept, etc, dar nicio tortură nu l-a făcut să renunţe la credinţa sa.
Cei prezenţi la aceste suferinţe, uimiţi de faptul ca sfântul Gevorg a rămas nevătămat şi ca a înviat un mort, au renunţat la crediţa păgână şi au îmbrăţişat credinţa în Hristos. Minunea învierii celui decedat, a convinso şi pe împrăteasa Alexandra, soţia lui Diocletian, să îmbrăţişeze creştinismul şi ea fiind condamnată la moarte, cu sf. Gevorg, până să ajungă la locul execuţiei, regina s-a rugat şi foarte paşnic a decedat.
Sfântul Gevorg a fost ispitit cu onoruri pentru a face jerfe zeilor, dar aceste încercari au fost zadarnice. Pentru că nu a lepădat credinţa în Hristos, Sfântul Gevorg este condamnat la moarte prin decapitare, în anul 303, astfel, de atunci stabilindu-se zi de prăznuire. Despre sf. Gevorg o altă legendă spune, că el s-a luptat cu balaurul şi l-a omorât, salvând o fecioară, care era destinată balaurului ca hrană. Această legendă simbolizează lupta şi biruinţa sf. Gevorg asupra satanei. Diocleţian era poreclit balaurul din abis, pe care l-a învins sf. Gevorg prin credinţa sa nezduncinată.
Biserica Apostolica Armeană îl prăznuieşte pe Sf. Gevorg, pe Adoktos şi pe Romanos, în sâmbăta după două duminici de la Înălţarea Sfintei Cruci.
Biroul de presă al Eparhiei Armene din România