CREDINȚĂ / SFÂNTA CRUCE DIN VARAG

Pe data de 27 septembrie Biserica Apostolică Ortodoxă Armeana marchează  o a treia sărbătoare dedicată  Sf. Cruci din cele patru. Această sărbătoare este specifică numai Bisericii Armene şi se numeşte  VARAGA SURB HACI (SFÂNTA CRUCE DE LA VARAG), celelalte biserici nu au această sărbătoare.

Conform tradiţiei bisericeşti, fecioarele  Hripsime,  fugind de persecuţiile  împăratului Roman Diocletianus (Caius Aurelius Valerius Diocletianus 274-305), ajung din Roma în Armenia, şi se stabilesc la poalele muntelui Varag  de lângă oraşul Van, din provincia Vaspurakanului. Sfânta Hripsime purta la gât o cruce, o relicvă din lemnul  de pe crucea pe care a fost răstignit Iisus. Regina Patronike, soţia împăratului Claudius, moştenise acea cruce de la fratele primului patriarh al Ierusalimului, Iakobus. Deoarece Hripsime era din dinastia  imperiala, relicva i se transmisese ca moştenitoare. Din pricina persecuţiilor, Hripsime se vede nevoită să ascundă relicva într-o peşteră de pe versanţii muntelui Varag.  Multă vreme,  acel loc al Semnului Sfânt  rămâne necunoscut. În anul 653 pe munte, pustnicul Todik, împreună cu ucenicul său Hovel, se roagă Domnului să le arate locul precis al relicvei.  Dumnezeu le arată lor locul Sfântului Semn.

Clerici şi laici, în frunte cu Catolicosul Nerses III–a  din Taik, şi comandantul oştirii Vard Răştuni,  merg  a se închina  relicvei.  Catohicosul Nerses III-a, în memoria minunii de apariţie a sfintei Cruci, stabileşte această sărbătoare –VARAGA SURB HACI, concomitent orânduieşte post înaintea sărbătorii şi construieşte o biserică acolo. Relicva Crucii a rămas în acea biserică (VARAGAVANK) până în anul 1021, când  Senekerim Arţăruni, regatului Vaspurakanului o cedează Bizanţului şi se mută în Sebastia, luând cu el sfânta  relicvă. După patru ani sf. relicvă este  înapoiată la locul ei. După  aceea  sf. Relicvă a poposit în diferite locuri, însă după Genocidul din 1915, din Împeriul Otoman, comis  împotriva armenilor, nu se mai ştie nimic despre  existenţa sau locul ei.

Astăzi Vaspurakanul este considerat teritoriu turcesc, însă în Armenia, în provincia Tavuş, avem un sat cu numele VARAGAVAN, unde strămoşii noştri au construit o Biserică nouă şi au denumito  NOR VARAGAVANK.

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Armene din România

by Arhiepiscopia Armeana