CREDINȚĂ | SĂPTĂMÂNA PATIMILOR ( MARE)

Săptămâna Patimilor (Mare) succede sărbătoarea Floriilor, fiind ultima săptămână din post, terminându-se cu sărbătoarea ÎNVIERII a Domnului (Sf. PAŞTE). În această săptămână  se pomenesc  Cina Cea de Taină, Judecarea lui Iisus, Patimile, Răstignirea, Înmormântarea.

18 aprilie – Lunea Mare: Este ziua pomenirii a creaţionismului, a smochinului neroditor şi   despre izgonirea din templul din Ierusalim al cămătarilor şi vânzătorilor de porumbei. Pilda despre smochinul nerodidor este simbolul credinţei şi despre puterea ei magică.  Smochinul îl simbolizează pe omul şovăielnic, cu prea puţină credinţă, dar şi pe omul credincios, dar care  nu se străduieşte să facă fapte bune.

19 aprilie – Marţea mare: Ziua în care se pomenesc cele zece fecioare, de asemeni este şi ziua în care se pomeneşte despre răspunsurile lui Iisus date iudeilor şi a mustrării  fariseilor. În această zi se pomeneşte pilda celor zece fecioare, potopul şi reapariţia omenirii, precum şi explicarea judecăţii de apoi.Prin pilda celor zece fecioare, Iisus metaforic răspunde la întrebările adresate Lui despre Împărăţia Cerurilor şi explică condiţiile prin care se poate ajunge acolo. Taina acestei zile constă în a fi pregătit, în cazul contrar, te vei afla în faţa porţilor închise al Împărăţiei Ceresti şi vei auzi respingerea Domnului precum cele cinci fecioare.

         Din ritualul acestei zile in Biserica armeană face parte citirea de către 10 tineri (copii) a Evangheliei în faţa sfântului altar, simbolizând cele zece fecioare, şi ţinând 5 lumânâri aprinse şi 5 lumânări stinse.

20 aprilie – Miercurea Mare: În această zi se pomeneşte despre trădarea-vânzarea lui Iisus. Se pomeneşte ungerea lui Iisus şi trădarea lui Iuda. În acea zi, în Betania, în casa lui Simeon, o femeie Îl unge pe Iisus cu uleiuri preţioase, care simbolizează moartea Lui apropiată. Ungerii îî succede hotărârea luată de Iuda de a-L vinde pe Iisus contra a 30 de arginţi.

 21 aprilie – Joia  Mare: Este ziua în care se pomeneşte despre Cina Cea de Taina a Lui Iisus. Conform Evangheliei, în acea zi s-a stabilit Taina Sfintei Împărtăşaniei. Iisus,  binecuvântând şi dând ucenicilor pâinea şi vinul, le-a prezentat ca Trupul şi Sângele Său, adică,  sacrificarea Sa pe cruce pentru mântuirea omenirii.

          Biserica Apostolică Ortodoxă Armeană crede, că prin Sfânta Liturghie, pâinea şi vinul se transformă în Trupul şi Sângele Domnului. La miezul zilei se oficiează slujbă, se face spovedanie, se dă împărtăşanie, dar se ţine post în continuare.

            În a doua jumătate a zilei se oficiază ritualul de Spălare a Picioarelor (VOTĂNLĂVA), simbolozând acea smerenie şi iubire pe care Iisus a afişat-o în faţa ucenicilor. Stabilirea acestui ritual i se atribuie lui  EPREM HURI din Asiria (306-373). În Biserica armeană a fost introdus ca ritual în sec 11, de către Catolicosul Krikor Văkaiaser (1066-1105). Se deschide cortina de pe Sfântul Altar, se binecuvânteză untul, apa, apoi un înalt cleric (Catolicos, Episcop sau Preot) spală picioarele a 12 slujitori ai bisericii, iar in bisericile din dioceze, se spală picioarele a 12 băieţi (copii), care aminteşte spălarea de către Iisus a picioarelor ucenicilor, iar ungerea simbolozează, ungerea de către femeia păcătoasă  a picioarelor lui Iisus. La sfârşitul ritualului, untul binecuvântat se împarte enoriaşilor.

           Conform calendarului bisericesc, a doua zi se începe după slujba de vecernie a zilei precedente, ritualurile din Vinerea Mare încep joia seara, târziu. Trădarea lui Iisus, Patimile, Răstignirea fiind ritualuri din Vinerea Mare se numesc  HAVARMAN KARG. Pe Altar se aprind 12 lumânari, simbolizănd pe cei 12 ucenici a lui Iisus, iar o lumânare mare se pune la mijloc, simbolizânu-L pe Hristos. Pe Iuda îl simbolizează o lumânare neagră, la margine.

Clericii citesc 6 Evanghelii. După citirea unui pasaj din Evanghelie se sting din fiecare parte căte o lumânare, rămânând numai lumânarea lui Iisus arzând, ca semn, al arestării lui Iisus, de fuga ucenicilor şi rămânerea Lui singur.

22 aprilie – Vinerea Mare: În această zi se pomeneşte arestarea, răstignirea, moartea, înmormântarea lui Iisus. Prin răstignirea lui Iisus şi moartea Sa se adeveresc şi ajung la plenitudine toate profeţiile din Vechiul Testament despre Venirea Lui Mesia şi Lucrarea Sa de Mântuire. Dimineţa se citesc Evanghelii, care cupind ultimile momente din viaţa lui Iisus: trădarea, arestarea, lepădarea lui Petru, aducerea la Pilat, condamnarea la moarte,  patimile, răstignirea pe Golgota, eclipsa de soare, moartea, înmormântarea.

            În Vinerea Mare nu se oficiază Liturghie, deoarece Hristos a fost Sacrificat pe Cruce. Seara se oficiază ritualul de înmormântare. Se ornează cu flori mormântul simbolic a lui Iisus şi prin cântari, psalme, tămâieri, împreună cu enoriaşii este depus în biserică. În faţa mormântului, în genunchi, se cântă  SURB ASTVAŢ  (Sfinte Doamne), care i se atribuie lui Iosif din Arimatea, el cântând primul acest psalm după coborârea Lui Iisus de pe Cruce.

23 aprilie – Sâmbăta Mare sau Ajunul: Surparea iadului, Sf. Liturghie de Ajun. Conform dogmelor creştine, după moarte Hristos a pogorât în iad, l-a surpat, mântuind sufletele celor drepţi. Sâmbătă seara se oficiază Liturghie, care se numeşte CĂRAGALUIŢ, în cursul căreia se dă vestea Învierii Domnului şi se sfârşeşte şi Postul Mare.

Biroul de presă al Eparhiei Armene din România

by Arhiepiscopia Armeana