CREDINȚĂ / Predica Preotului Paroh Oshakan Khachatryan rostită în biserica armeană SFÂNTA MARIA din Constanţa
În numele Tatalui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin
„De ce vă este atât de frică, neincrezatorilor?„(Matei 8. 26)
Dragi enoriaşi, pasajul citit azi din Evanghelie se referă la următoarele: Când El s-a urcat în barcă, L-au urmat ucenicii. Iată că pe mare s-a pornit o furtună, valurile aproape acopereau barca. El în acel moment dormita, era în letargie. Ucenicii s-au apropiat şi L-au trezit, spunând: „Doamne, salvează-ne, pierim. “El le-a răspuns: „De ce vă e frică, neîncrezătorilor?“ În acel moment El a potolit furtuna şi marea, aşternându-se pacea -liniştea.
Apostolii, care fuseseră martori oculari la sutele de minuni săvârşite de Iisus, nu se aşteptau ca El să poată opri furtuna, potoli valurile mării, adică putea supune şi natura şi spuneau: „Ce fel de Om este acesta căruia i se supune şi furtuna şi marea?“ (Matei: 8. 23-27).
În această poveste putem să subliniem două puncte esenţiale:
Primul: în situaţii critice să credem în Domnul şi să speram în puterea Domnului. Când a început furtuna, apostolii au căutat prin orice mijloace să se salveze din acea situaţie, dar când au simţit că le este imposibil, i-au cerut Lui Iisus ajutor.
Nici astăzi situaţia nu s-a schimbat, când ne aflăm în glorie, uităm că în această situaţie am ajuns datorită şi cu ajutorul Domnului, iar când ne aflăm în situaţii mai dificile, Îl învinuim pe Domnul. Trebuie să-l slăvim pe Domnul şi în perioadă de glorie şi în perioadă mai dificilă şi să-I mulţumim mereu în ruga noastră.
Al doilea: Dacă Îl urmăm pe Iisus, niciodată nu trebuie să ne fie frică, deoarece El este pavăza şi sprijinul nostru. Apostolii erau gata să-L urmeze peste tot pe Iisus, până şi în largul mării şi pe furtună. Inima apostolilor era plină cu iubire faţă de Iisus, ei juraseră să fie mereu alături de El, dar, când la un moment dat s-au speriat şi au şovăit, în acel moment Domnul i-a dojenit: „De ce vă este atât de frică, neincrezătorilor?“ (Matei 8. 26), deci credinţa îl întăreşte pe om şi îi dă putere, consolidează voinţa.
Dragi enoriaşi, pasajul citit astăzi din Evanghelie este direct proporţional cu viaţa noastră. Hristos se urcă în barcă cu ucenicii şi traversează marea de la un mal la celălalt. La fel şi viaţa noastră se află printre două maluri. Primul mal este naşterea, al doilea este moartea. Între ele se afla viaţa noastră, iar barca este biserica. Când noi intrăm în lumea asta, în mare, navigăm prin furtuni şi valuri, uităm că Hristos este în nava noastră, adică în biserică, precum azi cu apostolii.
În cele mai grele şi nimicitoare clipe Hristos se află pe nava noastră, dar când se porneşte furtuna, nouă ni se pare că Iisus dormitează –este în letargie, adică nu este cu noi, deoarece dacă ar fi fost cu noi, nu ar mai fi fost furtuni, dificultăţi, persecuţii, încercări . Trebuie să ne amintim slovele spuse de proorocul David: „nu dormitează şi nu adoarme Ocrotitorul Israelului“ (Psalm. 120), deci este veşnic treaz Domnul Dumnezeu şi când Îl uităm pe Iisus, când suntem neîncrezători, întradevăr, parcă Iisus pentru noi se află în stare de letargie. În momente grele Iisus este lângă noi şi dacă noi ne izbăvim de păcate şi devenim încrezători, Hristos ne vine în ajutor şi spune: „De ce vă este aşa de frică, neîncrezătorilor?”, deci, de ce aşa de mult v- aţi speriat, de ce nu vă sprijiniţi pe Domnul, ca să puteţi trece cu uşurinţă prin încercări?
Hristos se trezeşte potolind marea, furtuna, aşternând o linişte adâncă. Apostolii sunt miraţi, uitând că Hristos a despărţit apa şi pamântul, punând graniţă, Domnul este Cel ce poate potoli cea mai mare furtună, deoarece, Domnul a fost acela care a despărţit marea Roşie prin toiagul lui Moise şi i-a trecut pe israeliţi prin marea Roşie. Dumnezeu L-a condus pe Hesu şi israeliţi prin râul Iordan. Deci puterea Domnului stăpâneşte toate forţele naturii, El se află în toate moleculele şi celulele creaţiei. Noi dacă nu am fi neîncrezători şi ne-am sprijini pe Domnul, toate dificultăţile şi greutăţile pe care le întâmpinăm, le putem birui cu uşurinţă, să nu ieşim din barca salvatoare, din biserică, iar Hristos totdeauna ne va ocroti şi va fi treaz lângă noi.
Dragi enoriaşi prezenţi, cu toate că azi nu ne aflăm pe câmpul de luptă, însă exista o zicală populară care spune : „viaţa în sine este o luptă, o bătălie“, o luptă contra forţelor răului, contra păcatelor, contra inamicilor vizibili şi invizibili, iar mijloacele şi principiile luptei sunt aceleaşi, credinţă pentru biruinţă. Sunt convins, credinţa şi toate cele ce izvoresc din ea ne vor ajuta în confruntarea cu toate furtunile vieţii, pentru a ajunge cu bine şi în pace la destinaţie, iar bunul Dumnezeu, căruia I se cuvine slava, cinstea şi puterea să ne facă destoinici acestui fapt, acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
28.06.2015
Tradus de: Azaduhi Benlian