CREDINȚĂ / PRAZNICUL SFINTEI CATEDRALE A ECIMIADZINULUI (30 iunie)

Această sărbătoare are o
semnificaţie aparte pentru poporul armean, comparativ cu  celelalte sărbători. Semnificaţia constă în
faptul, că se aniversează acele întâmplări ca: 
adoptarea creştinismului în Armenia în anul 301, creştinarea, botezul
poporului armean şi construirea  Sf.
Catedrale ECIMIADZIN în anii 301-303. Despre aceste evenimente cruciale în
istoria poporului armean, ne relatează contemporan cu acele evenimente,
istoricul Aghatanghelos în lucrarea sa ,,Istoria Armeniei”.

Toate aceste evenimente sunt
legate de numele regelui armean Tărdat 
al III-lea şi de  Grigore
Luminătorul. În acele momente hotărâtoare, când regele Tărdat al III-a, în anul
287, se întoarcea victorios în Armenia, după luptele crâncene date contra
năvălitorilor, împreună cu el se întorcea şi nobilul Grigore, care mai târziu
va deveni primul patriarh al Armeniei: Sf. Grigore Luminîtorul. Prin puterea
credinţei sale şi pentru patimile suferite de el, noi, armenii şi ţara
noastră  avem  cinstea 
de a fi primul stat  creştin  în lume. În jur de 13 ani el pătimişte în
temniţa din Khor Virap numai pentru faptul că era
creştin, printre şerpi şi scorpioni, unde nici un om nu ar fi rezistat nici
măcar căteva zile, dar prin puterea Domnului şi prin prezenţa zilnică a
îngerului, Sf. Grigore, după 13 ani iese din temniţă, în jur de 60 de zile
propăvăduieşte  poporului armean, îl
vindecă pe regele  Tărdat al III-lea  şi predică Cuvântul  lui Iisus. În apele râului Araţani se botează
regele, toată suita regală, zeci de mii de armeni, iar în 301, Armenia devine
primul stat creştin în lume.

Şi iată îi apare Iisus Hristos
prin revelaţie lui Sf. Grigore Luminătorul şi îi arată locul, unde trebuie
construită Catedrala. Din descrierile istoricului reiese, ca asupra oraşului
Vagharşapat struluceau patru raze de 
lumină, una mai înaltă, decăt celelalte trei. Unicul Fiu al Domnului
pogoară şi cu un ciocan din aur, de trei ori loveşte acel loc unde exista un
templu păgân şi spune: ,,Iată, aici, construiţi Biserica Mea’’! De aici şi
provine numele de ECIMIADZIN, adică a Pogorât Unicul Fiu, Iisus, apoi acest
nume i se dă mai târziu şi oraşului, deci oraşul Vagharşapat se renumeşte  Ecimiadzin. (Eci – a pogorat, şi Miadzin –
Unicul Fiu), iar Sf. Grigore s-a numit 
Luminătorul pentru faptul că prin lumina lui Hristos a luminat poporul
armean şi l-a adus la dreapta credinţă, către Dumnezeu.

Prin această revelaţie, de
fapt Hristos arată locul fondării Catedralei, acel loc fiind pe  ruinele vechiului templu păgân, ale cărui
rămăşiţe există şi până azi, iar prin cele trei raze arată unde au fost
martirizate fecioarele Hripsime, Gayane şi Mariane, construindu-se şi pe acele
locuri biserici, purtând numele sus numitelor fecioare, acele lăcaşuri există
şi astăzi.

Sfânta Catedrală Ecimiadzin
are o mare însemnătate pentru întreaga creştinitate, fiind primul templu
construit în anii 301-303, într-o ţară, care a 
adoptat prima creştinismul ca religie de stat, în perioada când
creştinismul era prigonit peste tot în lume. Prin Taina sa Sf. Ecimiadzin
uneşte întreg poporul armean din toate colţurile lumii, rămânând în inima
poporului, nu numai  ca centru spiritual
ci şi capitală.

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Armene din România

by Mihai Stepan Cazazian