Mihai Stepan Cazazian

CREDINȚĂ / Joia Mare           

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

                                                                                                      

Cina cea de taină, înființarea tainei împărtășaniei, spălatul picioarelor

 Dimineața se oficiază Sfânta Liturghie în amintirea înființării tainei împărtășaniei care s-a făcut prima oara în timpul Cinei celei de Taină când, Iisus Hristos, în „casa de sus” a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o și a dat-o celor doi apostoli spunând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. 27. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi, 28. Că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor.” (Matei 26: 26-28)

Liturghia reprezintă sacrificiul pe cruce pe care Hristos l-a făcut pentru mântuirea oamenilor, prin vărsarea sângelui Său și prin întemeierea Sfintei Împărtășanii care este pâinea și vinul binecuvântate în timpul liturghiei. „Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură” (Ioan 6:55)

Spălatul picioarelor

            În seara acestei zile se oficiază slujba Spălatul picioarelor. După Cina ce de Taină, Iisus a umplut o carafa cu apă și, coborând în genunchi în fața ucenicilor săi, le-a spălat umil picioarele ștergându-le cu prosopul legat la brâu servindu-le acestora ca exemplu al supușeniei și smereniei. „S-a sculat de la Cină, S-a dezbrăcat de haine şi, luând un ştergar, S-a încins cu el. 5. După aceea a turnat apă în vasul de spălat şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. 6. A venit deci la Simon Petru. Acesta I-a zis: Doamne, oare Tu să-mi speli mie picioarele?” (Ioan 13:4-6)

 Întemeietorul minunatei slujbe a spălatului picioarelor este socotit a fi Sfântul Efrem Sirianul (306–373). Catolicosul Tuturor Armenilor, Krikor al II-lea Mărturisitorul(1066-1105), în secolul XI a tradus această rânduială în armeană și a introdus-o în tipicul bisericii armene. Pe parcursul timpului această slujbă s-a îmbogățit cu cântece și rugăciuni proprii bisericii armene printre care „Sird im sasani”, „Ur es, Mair im” și cu rugăciunea călugărului Blues Hovhannes, despre dragostea creștină.

            Episcopul sau preotul bisericii urcă pe altar urcă pe altar însoțit de 12 copii și sfințește untdelemnul și apa rostind: Să fie sfințite apa și acest ulei iar după rugăciunea Bahbanici, se așează în genunchi, spală picioarele copiilor, le șterge și le unge cu untdelemn. După aceasta, se citește evanghelia care prezintă spălatul picioarelor de către Hristos care nu a uns picioarele apostolilor. Untdelemnul reprezintă ungerea lui Hristos de către femeia păcătoasă. (Ioan 22:3)

 După slujbă se împarte ulei sfințit credincioșilor care îl dau celor bolnavi sau îl amestecă în uleiul din casă.

            În seara aceleiași zile se oficiază și o altă slujbă care se numește Havarman, Întunecarea.

Slujba începe punându-se pe altar doisprezece lumânări egale din care se aprind doar unsprezece iar la mijlocul lor se aprinde o lumânare mai mare. Cele doisprezece lumânări îi reprezintă pe cei doisprezece apostoli și pe Iuda, a cărui lumânare nu se aprinde iar lumânarea mare îl reprezintă pe Hristos. Se citesc șapte evanghelii care îl descriu pe Hristos rugându-se în Grădina Ghețimani, vânzarea lui Iuda, darea lui Hristos pe mâna mulțimii, ducerea sa în fața lui Anna și Caiafa, pălmuirea Sa, necinstirea Sa, lepădarea de trei ori a lui Petru și căința sa. Între lecturile din evanghelii se citesc psalmi și se cântă imnurile bisericești atribuite lui Nerses Grațiosul (Șnorhali). După fiecare lectură se sting câte două lumânări până rămâne una singură, cea din mijloc care îl reprezintă pe Hristos. Se sting toate luminile din biserică și se cântă Park i parțuns , Slavă în înălțimi, cântecul rostit pentru prima oară de păstorii care au fost martori la nașterea lui Hristos. Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire! (Luca 2:14). În timpul acestui cântec, când se rostește Țakea! (răsari, revarsă), se aprind iar luminile în biserică. Lumânările stinse pe rând îi reprezintă pe apostolii care au adormit pe rând în grădina Ghetsimani iar lumânarea aprinsă pe Hristos care a rămas singur în rugăciune.

            Tot în ziua de joi se amintește de vânzarea lui Iuda și prinderea lui Hristos

Este Ziua pomenirii Cinei cea de Taină. Conform Evangheliei în acea zi a fost stabilită Taina Sfintei Împărtăşaniei. Hristos binecuvântând  pe ucenicii Sai, dând pâinea şi vinul, le-a prezentat   ca Trupul şi Sângele  Său, prevestind sacrificiul său pe cruce  pentru mântuirea omenirii. Biserica Apostolică Armeană crede  în transformarea  pâinii şi a vinului în timpul Liturgiei  în Trupul şi Sângele  Domnului. La orele amiezii se săvârşeşte  sf. Liturghie, se face spovedanie, se dă Împărtăşanie, dar Postul nu se termină.  În  a doua jumătate a zilei,   în Joia Mare,  în biserici se săvârşeşte  un rit special de VOTĂNLVA  – care exprimă  şi  semnifică acea smerenie şi iubire pe care a manifestat-o Hristos  faţă de ucenici  Săi. Acest ritual  a fost  introdus de către Eprem Huri Asori (306-3073), iar în secolul XI a fost adoptat si implementat de către Katohikosul Grigore Văkaiaser(1066-1105)

            Se deschide cortina,  la început se binecuvântează apa şi  uleiul-untul, apoi pe Sf. Altar,  slujitorul bisericii, fie Katohikos, episcop, preot,  spală picioarele a 12 slujitori ai bisercii.  În dioceze  se spală picioarele   copiilor, apoi se unge cu unt,  acest rit  simbolizând   fapta făcută de femeia păcătăoasă, când L-a uns pe picioare şi pe cap  pe Isus. După terminarea ritualului restul de unt se împarte enoriaşilor .

            Conform calendarului bisericesc, a doua zi bisericească  începe seara precedentă, dupa liturghia de seară. În acest sens  ritualurile  din Vinerea Mare  încep Joia Mare Seara târziu.  Acele ritualuri dedicate Trădării, Chinurilor şi Crucificării   din Vinerea Mare, se numesc HAVARUM-când se aşterne INTUNERICUL. În acest sens pe Altar ard 12 lumânări, simbolizind pe cei 12 ucenici a Lui Hristos. O Lumânare Mare se pune în mijloc, simbolizinu-L pe Hristos. Pe Iuda îl simbolizează o lumânare  neagră, pusă la margine. După citirea pasajelor  din Evanghelie din fiecare parte  a  Altarului se stinge câte o  lumânare. Numai Lumânarea sombolizinu-L pe Hristos  continuă să ardă simbolizând fuga  ucenicilor  în momentul arestării, rămânerea Lui singur.

 

 

Biroul de presă al Arhiepiscopei Armene din România