Mihai Stepan Cazazian

CREDINȚĂ / IEŞIREA SFÂNTULUI GRIGORE LUMINĂTORUL DIN KHOR VIRAP ( 29 iunie)

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Biserica Apostolică
Ortodoxă Armeană de trei ori pe an prăznuieşte amintirea Sfântului Grigore Luminătorul şi
anume: Intrarea în Khor Virap, Ieşirea din Virap şi Aflarea moaştelor.

 Poporul armean, în anul 301  primul a adoptat creştinismul ca religie de
stat, iar în acea sfântă lucrare un rol primordial l- au avut Sf. Grigore
Luminătorul şi regele Tărdat III-a. Istoriografia armeană, dar în special
istoricul Aghatanghelos, cu lux de amănunte descrie acea cale plină de
sacrificii, jertfele, de minuni, de revelaţii parcursă şi, bineînţeles,
încununată cu victorie.

Sfântul Grigore Luminătorul, 13 ani a stat, prin porunca regelui Tărdat al III-lea în temniţa din KHOR VIRAP, pentru faptul că diviniza nu idolii păgâni, ci pe Dumnezeu cel Viu.

Conform traditiei, după
omorârea sfintelor fecioare în frunte cu Hripsime, regele Tărdat al III-lea se
îmbolnăveşte de o boală incurabilă. Sora lui în vis  află, că pe rege îl poate vindeca numai
Grigore, care este întemniţat în Khor Virap. Cei din palat credeau că Grigore
este mort, însă visul se repetă de trei ori, şi acest fapt îi obligă să încerce
să vadă, dacă Grigore este viu. Deschizând temniţa, văd că Grigore este  viu şi îl aduc la palat. Grigore, prin
rugăciuni, îl vindecă pe regele Tărdat al III-lea şi organizează creştinarea
poporului armean.

Acest miraculos adevăr de ieşire din temniţă a lui sf. Grigore Luminătorul, este o expresie a Providenţei divine pentru noi, armenii. Nu trebuie uitat faptul, că   Sf. Grigore Luminătorul prin exprimarea credinţei  sale, a refuzat  adorarea idolilor, şi  a fost întemniţat 13 ani  în Virap, fiind supus unor chinuri şi patimi. Apoi a devenit apostol a lui Iisus. Acest dar l-a primit nu de la oameni, ci de la  Dumnezeu.  Într-un sfârşit, după 66 de zile de propăvăduire,  predici  şi rugăciuni, pentru Armenia păgână  s-a deschis Cerul, şi lumină milostivă divină s-a răspândit în lumea Armeană. De aceea el este numit Luminătorul (LUSAVORICI).

Taina acestei sărbători pentru
noi, armenii, este sacră, fiind dedicată primului Patriarh, primului  mărturisitor şi Luminător, care în toată
viaţa sa a păstrat intactă şi curată credinţa creştină, iar ruga născută din
acea credinţă ne menţine şi ne întăreşte pe noi în credinţa noastră. Acea rugă
continuă până –n zilele noastre, şi devenind 
o  candelă, luminează ţara
noastră. Prin această credinţă sf. Grigore Luminătorul a rămas neclintit în
faţa încercărilor din lumea înconjurătoare; el nu a disperat. Bisericile şi
mănăstirile construite în Armenia, fiind mărturiile credinţei sale, al răbdării
şi al  devotamentului, totodată sunt cele
mai elocvente mărturii ale biruinţei 
dreptăţii şi  al adevărului, care
este în Împărăţia Cerurilor.

Biroul de presă al
Arhiepiscopiei Armene