CREDINȚĂ / Duminica IZGONIRII din Rai

          A doua duminica din postul Mare se numeşte 

duminica IZGONIRII.

Dacă prima duminică simboliza viaţa fericită a omului în rai,  a doua duminică   prezintă alungarea omului din rai şi pierderea vieţii fericite prin păcatul primar. Dumnezeu creând omul, L-a pus în rai şi i-a poruncit: ,,Poţi să  mănânci după plăcere din orice pom din rai, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, deoarece, în ziua în care vei mânca din el, vei muri cu negreşit’’ (Genesa 2. 16-17). Iar şarpele, care era cel mai viclean dintre făpturile create de Dumnezeu, s-a apropiat de Eva, şi minţind-o, a convins-o, să mănânce din acele fructe oprite, şi că nu vor muri, ci ,,ochii voştri se vor deschide şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul’’ (Genesa 3. 5). Şi femeia, văzând că fructul era apetisant şi plăcut la vedere, a luat din acel fruct,  l-a mâncat, i-a dat şi soţului, şi a mâncat şi el. În acel moment li s-au deschis ochii şi au înţeles că sunt goi.

            Şi  Dumnezeu l-a blestemat pe şarpe, a blestemat-o pe femeie şi  l-a blestemat şi pe  bărbat. Acele obiceiuri normale ale lor de a se naşte, de a munci, au devenit pedepse, s-a  perturbat acea relaţie care exista dintre Dumnezeu şi om, dintre natură şi om. S-a creat  o vrajbă dintre creaturile raţionale şi iraţionale. Omul a devenit inamicul animalelor şi animalele au devenit inamici cu oamenii. Cea mai miraculoasă apariţie, naşterea, aducerea pe lume a copiilor de către femeie a devenit un travaliu cu dureri, ocupaţia cea mai naturală şi plăcută a omului, munca, a devenit o corvoadă. Şi toate  aceste nenorociri  au ajuns la apogeu, când: ,,Dumnezeu l-a izgonit pe om din rai şi l-a surghiunit pentru a lucra pământul, din care era creat…’’:

              Acest păcat săvârşit de primii oameni s-a numit păcatul  lui Adam, care  s-a perpetuat ca o moştenire peste generaţii. Prin apariţia lui Iisus şi prin Taina Botezulului, s-a şters acel păcat. De la naştere, fiecare îl poartă, dar se curăţă prin botez. Adam şi Eva şi-au pierdut  fiinţa lor divină şi s-au transformat în păcătoşi din cauza păcatului, şi în consecinţă,  le dădeau urmăşilor ce aveau ei, adică fiinţa păcătoasă.

            Această a două duminică a Postului mare, din tragedia comisă de primii oameni, ne aminteşte, că păcatul înseamnă să calci voinţa şi legea Domnului, care ne desparte şi ne îndepărtează de izvorul fericirii noastre, de Creatorul nostru.

              Dar Dumnezeu i-a dat primului om şi speranţa, că într-o zi, urmaşii săi îl vor surpa pe şarpe, adică capul satanei. Si această făgăduinţă a Domnului s-a realizat prin întruparea   Fiului Său, Care i-a creat posibilitate omului să se izbăvească de chingile păcatului şi de  a-şi regăsi raiul pierdut.

Biroul de presă al Eparhiei Armene din România

by Arhiepiscopia Armeana