CREDINȚĂ / Drumul Crucii la Cernăuți

19 aprilie a.c. Vinerea Mare sau Vinerea Scumpă pentru romano-catolici, protestanți și reformați. Zi
aliturgică, de comemorare.

Pe Ulița Domnească din Cernăuți, aproape de impunătorul sediu al băncii naționale, filiala Cernăuți, se adună oameni. Cerniți, tăcuți. Preoți se află printre ei. Din catedrala ortodoxă iese un grup de oameni, care poartă o cruce imensă de lemn.

Astfel, pe la
prânz începe procesiunea Drumului Crucii.
Tradiție abandonată în vremea comunismului, de frica represaliilor, Drumul
Crucii reunește oamenii.

Fie că sunt
ucraineni, germani, armeni, poloni, români, ruși, evrei, grupul se mărește. Oamenii
se alătură inițial din curiozitate, apoi rămân alături de Isus până la capăt.

Procesiunea pleacă
din fața bisericii romano-catolice cu ceas solar, ajunge în piața Austriei, în
vechiul Ringplatz, pe Ulița
Domnească/actuala stradă Olga Kobileanska, în fața Caselor Germană și Polonă,
apoi la Biserica Armeană și la Casa Ucraineană.

Un mic cor, compus
din cinci-șase armeni, cântă cu atâta însuflețire, încât îți dau lacrimile
instantaneu. Chiar dacă mulți nu înțeleg armenește.

Se lasă liniștea.
Preotul citește o litanie în limba ucraineană. Crucea e ridicată de altcineva,
mulțimea se îndreaptă în tăcere spre strada Rusă. Fiecare stație a patimilor a
conținut rugăciuni în toate limbile popoarelor Bucovinei.

Vedeți? Nu e
nevoie de o armată de oameni care să stârnească emoții. E suficientă o mână de
oameni cu suflet. Nu doar lumina lumânării merge la Dumnezeu, ci și cuvântul,
versul, cântecul. ”La început a fost cuvântul…”

Suceava, mai 2019

Comunitatea armenilor bucovineni

by Mihai Stepan Cazazian